Pe 4 mai 1949, fotbalul mondial era martorul unei tragedii aviatice imense. Cei mai mulți dintre jucătorii echipei de fotbal AC Torino, cea mai importantă din fotbalul italian la acel moment, mureau după ce avionul ce îi transporta s-a izbit într-un munte, chiar la marginea orașului Torino.
Playsport a ajuns pe dealul Superga din Torino, acolo unde, în urmă cu 74 de ani se stingea una dintre cele mai frumoase povești ale fotbalului romantic.
În 1949, Italia era poate cea mai populară țară din lumea fotbalului. Azzurrii câștigaseră două dintre cele trei Campionate Mondiale de jucate până atunci, la edițiile din 1934 și 1938. După pauza provocată de Al Doilea Război Mondial, FIFA se pregătea de o nouă ediție, în 1950, jucată în Brazilia.
Italia era marea favorită, dar în urma accidentului de la Superga, echipa și-a pierdut brusc vedetele, fiind eliminată după doar două meciuri.
AC Torino era un club atât de important în acea perioadă, încât moartea jucătorilor ei a făcut ca echipa națională a Italiei, anterior dublă campioană mondială, să se dezintegreze. De 44 de ani au avut nevoie italienii ca să treacă peste această tragedie, devenind din nou campioni mondiali abia în 1982. Marcată puternic de tragedia aviatică a lui Torino, naționala Italiei a plecat în 1950 spre Brazilia cu vaporul, refuzând să mai zboare.
În aprilie 1949, AC Torino, echipă ce domina autoritar campionatul din Italia, era invitată de Benfica să joace un meci amical, cu ocazia retragerii lui Francisco Fereira, căpitanul portughezilor. Italienii au acceptat invitația de a juca partida programată pe 1 mai.
Cum era de așteptat, torinezii au câștigat, iar pe 4 mai era programată revenirea în Italia. Jucătorii s-au îmbarcat într-o aeronavă Fiat G2, deținută de Avio Linee Italiene. La ora 9:52, avionul decola, având la bord 18 fotbaliști și cinci oficiali. Alături de ei, erau membri echipajului, câțiva jurnaliști și interpretul Andrea Bonaiuti.
Piloții au efectuat o escală în Barcelona, pentru a alimenta, iar la ora 14:50 avionul decola către Torino.
În nordul Italiei, vremea nu era prea prietenoasă. Aeronava a fost nevoită să coboare aproape de sol, pentru că ceața era prea puternică.
Era ora 16:50 când turnul de control anunță bordul că vor veni rafale puternice de vânt din direcția sud-vest. Imediat după, pilotul trimite un ultim mesaj către turnul de control: ”Nu văd nimic, e ceață, ajutor!”.
La 17:03, pregătindu-se de aterizare, pilotul face un ultim viraj, izbind avionul de dealul Superga, în vârful căruia se afla o basilică. Acolo s-a stins una dintre cele mai frumoase generații de fotbaliști ale Italiei.
Toți cei aflați la bordul aeronavei au murit. Autoritățile au reușit să recupereze cutia neagră a aeronavei. La funeralii au fost prezenți peste un milion de fani ai echipei supranumite ”Grande Torino”.
Au murit în accidentul de la Superga: Valerio Bacigalupo, Aldo Ballarin, Dino Ballarin, Milo Bongiorni, Eusebio Castigliano, Rubens Fadini, Giuglielmo Gabetto, Ruggero Ggrava, Giuseppe Grezar, Ezio Loik, Danilo Martelli, Valentino Mazzola, Romeo Menti, Piero Operto, Franco Ossola, Mario Rigamonti, Julius Schubert (jucători), Arnaldo Agisetta, Ippolito Civalleri, Egri Erbstein, Leslie Lievesley, Ottavio Corina (oficiali).
AC Torino câștiga, la finalul acelui sezon, Serie A. Au fost trimiși în teren, la cele patru meciuri rămase, jucătorii care nu au făcut deplasarea în Portugalia, alături de puștii echipei Primavera. În semn de respect, Genoa, Palermo, Sampdoria și Fiorentina, cele patru echipe cu care s-a duelat AC Torino în acel final de sezon, au jucat împotriva lor tot cu juniorii.
După acel sezon, echipa nu a mai reușit să câștige un titlu până în îndepărtatul 1976, acela fiind ultimul ”Scudetto” reușit de actuala FC Torino.
De tragedie au scăpat Sauro Toma, accidentat la acel moment, Laszlo Kubala, rămas să își îngrijească copilul bolnav, și Luigi Giuliano, un junior promovat în acel sezon la prima echipă, care însă nu a reușit să obțină viza de călătorie și pașaportul în timp util.
Interesant este că fiul lui Valentino Mazzola, liderul acelei echipe, a devenit unul dintre cei mai mari jucători ai lui Inter Milano. În 1971, Sandro Mazola termina pe locul doi în clasamentul „Balonului de Aur”. Marele Johan Cruyff era singurul ce îl depășea în acel an.
Sandro a jucat în 417 meciuri pentru Inter, marcând 116 goluri, dar și în 70 de meciuri pentru naționala Italiei, unde a înscris de 22 de ori.
Torino este unul dintre cele mai frumoase orașe din nordul Italiei. Din centru, privind spre nord, vei observa frumusețea munților Alpi, care parcă răsar din periferia orașului. Regiunea Piemonte face legătura între Lombardia și Franța.
Ajunși în Torino, am întrebat localnicii care sunt cele mai importante obiective turistice din zonă. Mai toți ne-au spus să mergem spre Superga, însă până să ajungem în fața basilicăi, nimeni nu ne-a spus de altarul din spate, dedicat jucătorilor de la Grande Torino.
În schimb, localnicii ne-au spus că în zona din spatele Superga se ascund vile uriașe, deținute de fotbaliști. Acolo a locuit și Ronaldo în perioada în care era jucător la Juventus.
În marginea orașului, în vârful unui deal numit Superga, se află una dintre cele mai celebre biserici din Italia. Pe zidul din spatele acesteia, fanii au dedicat un monument celor decedați în tragedia aviatică de acum 74 de ani. Zeci de fulare ale echipei din Torino stau legate în fața unui altar pe care se află numele celor 31 de decedați.
Zilnic, zeci de turiști ce ajung în Torino urcă pe Superga și merg să vadă amintirea echipei despre care se spune că a fost cea mai puternică din istoria fotbalului italian.
În 2019, jucătorii Fiorentinei mergeau la Superga, iar clubul dedica o plachetă în memoria victimelor.
Povestea marelui Torino începe în 1939, când Ferruccio Novo, un industriaș, ajungea președintele clubului. În tinerețe, acesta chiar fusese fotbalist, dar nu a reușit niciodată să ajungă la cel mai înalt nivel.
Ajuns la conducerea echipei, acesta s-a sfătuit cu Vittorio Pozzo, singurul antrenor ce a câștigat, ca selecționer, două Cupe Mondiale, adică omul ce a condus naționala Italiei spre titlurile din 1934 și 1938.
În urma discuțiilor dintre cei doi, la echipă au venit Livesley Leslie, antrenor, fost jucător lal Manchester United, respectiv Erbest Erbstein, director tehnic, supraviețuitor al lagărelor de concentrare din Polonia.
Mai apoi, au fost făcute și ceva transferuri, unele chiar pe sume importante. Pietro Ferraris venea de la Ambrosiana-Inter pentru 250.000 de lire italiene.
Echipa din Torino juca un 4-2-4 spectaculos, ce a devastat Italia. În teren, vedeta era Valentino Mazzola, cel despre care se spune că este primul mijlocaș modern al fotbalului. Torino a câștigat titlul în 1943, al doilea din istorie, după un altul obținut în 1928. Mai apoi, campionatul a fost suspendat, deoarece Italia și-a intensificat participarea la cel de-Al Doilea Război Mondial.
De la reluarea campionatului până în anul tragediei, AC Torino nu a avut adversar, câștigând titlurile din 1946, 1947, 1948 și 1949.