Carlos Valderrama, fost mare jucător columbian, a acordat, pentru Playsport.ro, un scurt interviu din Qatar, după meciul Argentina 3-0 Croația.
Mijlocaș la origine, sud-americanul a catalogat meciul drept unul „câștigat pe merit de argentinieni. A fost o partidă bună, disputată, dar scorul de 3-0 arată că Argentina a jucat mai bine”.
Cupa Mondială din Qatar îl regăsește pe acesta ca și comentator pentru un post radio în limba spaniolă din SUA.
Poreclit El Pibe în perioada în care activa ca jucător, Valderrama are amintiri în antiteză legate de fotbalul românesc. A fost pe teren la înfrângerile din SUA 1994 și Franța 1998 cu „tricolorii” antrenați de Anghel Iordănescu.
Îmi amintesc că am pierdut ambele meciuri jucate cu România la Cupele Mondiale din 1994 și 1998. Ați avut o echipă specială, cu un jucător fantastic în Gică Hagi. A marcat un gol senzațional cu noi. De altfel, avea o tehnică extraordinară de lovire a mingii de la distanță. Nu ne așteptam niciodată să pierdem, nu voiam să pierdem, însă ei au câștigat pe merit ambele partide. Transmit salutări românilor și lui Gică Hagi, fotbalist pe aceeași poziție ca a mea, unul dintre cei mai mari jucători pe care i-a dat fotbalul.”
România a învins Columbia, consecutiv, în grupele Cupei Mondiale din 1994 (3-1, goluri marcate de Răducioiu, „dublă”, și Hagi) și din 1998 (1-0, gol marcat de Adrian Ilie).
Totuși, înainte de eșecurile din 1994 și 1998, o primă amintire legată de fotbalul din România, pentru Valderrama, este victoria la scor în fața Stelei.
Mai exact, în sezonul 1990/1991 al Cupei Cupelor, Steaua juca cu Montpellier. Titular în ambele partide? Exact, Carlos Valderrama.
Îmi amintesc foarte bine acea dublă. Deși am câștigat ambele partide, Steaua avea o echipă foarte bună. Montpellier de-abia scotea capul în competițiile europene, iar acea victorie a fost importantă.”
Francezii s-au impus cu 8-0 la general după 5-0 acasă și 3-0 în deplasare. Scorul acestei duble reprezintă una dintre cele mai severe înfrângeri în Europa pentru fotbalul românesc.
La vremea respectivă, în octombrie 1990, „militarii” aveau un an și jumătate de la finala Cupei Campionilor Europeni din mai 1989, pierdută 4-0 cu AC Milan.