Am ajuns să ascultăm cu jind povestirile unei epoci în care fotbalul românesc conta. Așa cum se întâmplă cu aventura naționalei la Campionatul European din Franța 1984. „Tricolorii” nu ieșeau din grupă, însă reușea evoluții de excepție.
Era o epocă în care se calificau la Campionatul European doar opt echipe. Printre care și România. O națională care avea puterea de a se lupta de la egal la egal cu orice altă formație a lumii. La acest turneu final, România a remizat cu Spania, scor 1-1. Golul nostru a fost marcat de Ladislau Boloni, în minutul 35, în timp ce pentru Spanioli a marcat Carrasco, în minutul 22, din penalty.
În cel de-al doilea meci, România a cedat în fața Germaniei de Vest, scor 2-1. Rudi Voller deschidea scorul în minutul 25, însă Marcel Coraș a egalat în minutul 46. Din păcate pentru noi, Rudi Voller a înscris golul de 2-1, în minutul 66.
În cea de-a treia partidă, România pierdea în fața Portugaliei, scor 0-1, după un gol marcat pe final de meci, de Nene, în minutul 81.
Nu pe toată lumea a mulțumit prestația onorabilă a jucătorilor români. Odată întorși în țară, jucătorii ai resimțit pe pielea lor atmosfera gri a unui regim comunist, limitat din foarte multe puncte de vedere. Un regim care a creat un crater între România și restul Europei, de aproximativ 20 de ani de evoluție.
Imediat după întoarcerea în țară, antrenorii echipei naționale, Mircea Lucescu și Mircea Rădulescu au fost chemați să dea explicații pentru faptul că nu s-a putut obține mai mult de la turneul final.
A doua, după ce am venit în țară, eu cu Mircea Lucescu eram la Federația Română de Fotbal. Ne-am pomenit cu o mașină neagră la ușă, cu număr mic. Un tip a venit să ne invite la mașină, că suntem chemați la Comitetul Central. L-au luat și pe generalul Stan, care răspundea de fotbal la acea vreme.
Acolo, la Comitetul Central ne-a băgat în cabinetul Linei Ciobanu. O doamnă cu coc, care răspundea de sportul românesc. Într-o sală mare. Ne-a invitat să stăm jos și ne-a luat: voi știți cum a fost apreciată evoluția echipei naționale la campionatul final unde ati venit? La nivelul cel mai înalt? Sub orice critică!”, a declarat profesorul Mircea Rădulescu, în cadrul emisiunii „Fotbal Tango”, moderată de Marius Mitran, la PlaySport.ro.
Turneul final a fost câștigat de Franța, care a învins în finală pe Spania, cu 2-0, cu un Michel Platini fabulos. Marcator a nouă goluri pe durata întregii competiții.
„Am remizat cu Spania și am pierdut la limită cu Portugalia și Germania. Formații consacrate la nivel mondial. Și nu ne-am făcut de râs. Era un mare succes pentru fotbalul românesc. Zicea: în unele cartiere, era atmosferă de spart televizoare. Atmosfera era foarte încinsă. Acum am curaj să vorbesc, atunci nu aveam. M-a mâncat limba și i-am spus: noi suntem la o asemenea competiție, la nivel european, pe o scenă atât de valoroasă, să ne bucurăm că am fost acolo și nu ne-am făcut râs.
M-a oprit și mi-a zis: Astăzi, și picii ăia mici știu să joace fotbal! Atât de agresivă era. Dacă avea ceva în mână, cred că îmi dădea cu ceva în cap. A intervenit și Mircea Lucescu, care i-a spus: la nivelul la care am fost noi, echipele mari sunt și susținute. Prin arbitraj. Au fost arbitraje în favoarea Spaniei, Germaniei!
Între timp, ea pleacă de la masă, scoate un telefon, fără să formeze vreun număr și zice: sunt aici cu niște băieți de la fotbal și nu mă înțeleg cu ei. Nu puteți să veniți aici? Am zis gata, vine șeful și ne curăță de nu ne vedem. Nu a venit. A venit altcineva, un om greu, care a stat de vorbă cu noi”, a completat profesorul Mircea Rădulescu.