20 de ani de la „Gala Hagi”! Poate părea incredibil, dar da – atâta timp a trecut de când cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor a decis să spună „stop joc”, într-o gală de neuitat, cum nu s-a mai văzut în țara românească.
Pe 24 aprilie 2001, stadionul „Lia Manoliu” din București, (fostul 23 August, actuala Arenă Națională) a găzduit meciul de retragere al lui Gheorghe Hagi – cel mai valoros fotbalist român din istorie.
A plecat dintr-un sat uitat de lume din județul Constanța, Săcele, dotat doar cu un car de ambiție și talent. A muncit nebunește pentru a ajunge cel mai bun, iar într-un final a reușit. A devenit „Rege”, mai iubit decât toții regii țării noastre.
60.000 de oameni s-au strâns pe legendara arenă, pentru a-i cânta „La mulți ani” celui care ne-a umplut sufletele de bucurie și speranță timp de 18 ani, îmbrăcând cu mândrie și onoare tricoul echipei naționale a României.
Au fost doar 124 de meciuri și 35 de goluri, însă pentru suporterii „tricolori”, sentimentul de atașament a fost de parcă ar fi disputat de cel puțin 100 de ori mai multe meciuri! Nu era concepută echipa națională fără Gică Hagi! Era un reper, un lider, un sentiment de liniște și speranță. Gică Hagi – un adevărat fenomen!
„Gala Hagi” nu are termen de comparație în România. Este cel mai prestigios eveniment sportiv care a avut vreodată loc pe un stadion din țara noastră. Atunci, pe lângă zecile de mii de spectatori, au fost prezenți, în semn de respect și apreciere, unii dintre cei mai mari conducători și fotbaliști din istoria fotbalului românesc, dar și mondial.
În ultimul meci sub „tricolor”, Gheorghe Hagi a înfruntat echipa „Stelelor Lumii”. O selecționată incredibilă formată din jucători de superclasă, campioni mondiali, europeni, câștigători de Ligi ale Campionilor.
Iată lotul „Stelelor Lumii”:
Antrenori – Fatih Terim, Radomir Antic și Hugo Sanchez;
Jucători – Claudio Taffarel, Dida, Jardel, Dunga și Capone (toți din Brazilia), Chendo, Sanchis, Butragueno și Celades (toți din Spania), Bulent, Șukur, Arif, Suat, Okan (Turcia), Lalatovic și Pjanovic (ambii din Serbia), Di Livio, Mauro Rossi (ambii din Italia), Hristo Stoichkov (Bulgaria), Ronald Koeman (Olanda) și Robert Prosinecki (Croația).
De partea cealaltă echipa națională a României:
Antrenori: Mircea Lucescu și Emerich Ienei
Jucători: Bogdan Steleea, Florin Prunea, Dan Petrescu, Iulian Filipescu, Cosmin Contra, Miodrag Belodedici, Gică Mihali, Didi Prodan, Dorinel Munteanu, Tibi Selymeș, Cristi Chivu, Ioan Ovidiu Sabău, Gică Popescu, Ionuț Lupescu, Costel Gâlcă, Ilie Dumitrescu, Iosif Rotariu, Adrian Mutu, Viorel Moldovan și Florin Răducioiu.
De asemenea, n-au lipsit de la eveniment președintele FIFA de la acea vreme, Joseph Blatter, dar nici cel care avea să devină președinte UEFA, legendarul fotbalist francez Michel Platini. Înainte de a începe partida, echipa națională a fost întâmpinată și încurajată de trei dintre cei mai mari sportivi pe care i-a avut vreodată România: Nadia Comăneci, Ilie Năstase și Ion Țiriac.
Dincolo de multitudinea și importanța invitaților, cei mai importanți oameni de pe gazon, pentru Gheorghe Hagi, a fost cei doi copii ai săi. Kira avea doar cinci ani, iar Ianis – doi ani și jumătate. Îmbrăcat în tricoul echipei naționale a României, Ianis a fost precum umbra lui Gică, tot timpul la brațul tatălui. Un tată mândru de cel mai important „trofeu” pe care viața i-l oferise vreodată. Din acel moment, România a așteptat 17 ani până când un alt Hagi să evolueze sub tricolor, și alți trei ani până când să înscrie din nou.
Meciul s-a terminat la egalitate, scor 2-2, însă nimic altceva nu a mai contat! Pentru marele Gheorghe Hagi a fost ultima reprezentație în tricoul echipei naționale a României. La 36 de ani, i-a lăsat moștenirea fiului său, Ianis. O moștenire greu de dus pe umerii tânărului fotbalist. Tatăl său a plecat odată cu performanța! Acum, Ianis are misiunea de a duce România acolo unde tatăl său a lăsat-o – pe cele mai înalte culmi ale fotbalului mondial. Doar timpul ne va demonstra isprava lui! Și cât de grea a fost moștenirea primită.
Vă mulţumesc mult tuturor. N-aş fi crezut că va veni atâta lume să mă vadă numai pe mine. Văd stadionul plin şi vă spun că vă iubesc! Vă respect pe toţi, veţi fi mereu în inima mea!, declara Hagi, cu lacrimi în ochi, în fața a 60.000 de spectatori, care-l aclamau frenetic.