VAR-ul românesc: V-AR fi plăcut să nu fie așa?

Cine se gândea că va putea să astupe propria neputință cu VAR, fie că e patron, manager, antrenor ori jucător, s-a domolit încă după prima etapă din campionat. Era firesc, dacă judeci onest, să fie așa.

Cine visa la un fotbal salvat de toate relele prin câteva decizii bazate pe suportul tehnologic, iarăși e dezumflat. Ar fi trebuit să se dezumfle de mult, de când în mai tot fotbalul care contează se implementase sistemul, cu relativismul și scăpările lui, umane și tehnice, cu tot. Dar știți cum e, până nu trăim pe pielea noastră…

Și arbitrii, cei care credeau poate că vor fi și mai expuși acum, cu deciziile lor întoarse de realități confirmate video, cu erori probate des, ar trebui să se calmeze. Pentru că există o combinație explozivă, izbăvitoare de presiunea în plus pentru arbitrii din teren. O combinație între failibilitatea inerentă a VAR-ului și felul pitoresc în care l-am integrat deja noi, aici, acum.

Ne dor ochii de-atâta fibră optică

Nu, VAR nu va ucide fotbalul, cum se temeau real sau propagandistic unii partizani înflăcărați. De oriunde. Nu a venit tehnologia să ne smulgă “minunăția” de fotbal, să o sece de umanitate și spectacol. Sau a venit, dar s-a recunoscut și dânsa învinsă. De tot ce suntem noi, cu ale noastre. Iar VAR-ul românesc e mai imprevizibil și mai dinamic decât fotbalul, veți vedea! Am început deja să zărim orizontul său mistuitor!

Da, corect, peste tot în lume, când a început vârtejul VAR, a clacat sistemul, au picat fibrele optice, s-au stins ecranele și au huruit căile de comunicare între arbitri. Dar cum îi îmbogățim noi sincopele, cum facem noi și ezitările să pară prăbușiri cu fum și moloz, parcă nimeni nu reuștește. Am pus confetti și lacrimi cu slăbiciunea noastră de-am îndoișat roboții, domnule!

Cum se face VAR-ul românesc

Păi, rețeta e simplă. Nu ne trebuie notițe, din firea noastră curge spre viață șuvoiul concret de tipare și stereotipuri.

Întâi de toate, se ia un primar de Capitală care nu are treabă cu fotbalul. Foarte bine că nu are, că nu trebuie să ne naștem cu definiția ofsaidului tatuată pe suflet și nu e criteriu la vot numărul perechilor de teniși rupte în copilărie. Și acest primar trebuie să posteze pe facebook-ul tehnologiei asupritoare că vom avea VAR pe Arena Națională, mândrul stadion de top al țărișoarei, colcăind de mizerie, apropo! Trebuie să posteze pe facebook, mare atenție:

• Înainte ca VAR să funcționeze, înainte să fie pus la lucru, să se joace primul meci și să meargă totul strună. Neapărat cu mult înainte, să se știe și să se poată aplauda în avans! Pe 4 iulie, chiar. Dacă se postează după, nu mai e VAR românesc! Obligatoriu! Fix ca în bancul cu puștiul care pune apă, pune nisip și face un pompier. Căci, dacă pune și… iese altă meserie!
• Ca și cum primarul ar avea o contribuție directă, fără de care VAR s-ar stinge ca varul, la reușita soluției miraculoase din fotbal. Să împăneze cu vorbe mari și cutezătoare: “va permite elucidarea fazelor controversate sau judecate greșit”, “premieră pe cel mai mare stadion din România”, “meciurile de fotbal de pe marile stadioane ale lumii”. Vorbe simple, altminteri, dar care să pară ridicole tocmai scrise de el și tocmai în contextul a ce va urma.
• Să sune totul ca o dare de seamă, o informare crucială spre popor, împănată evident cu poze! Să se repete “Compania Municipală Energetica Servicii” de trei ori în cele trei paragrafe, ca să râdă și curcile de mama ei de instituție cu titulatură aleasă împotriva limbii române atunci când o să pice fibra optică. La primul meci!

Ce va urma? Nu știm, de-aceea ne place!

Nici VAR nu e ceea ce credeam noi că e. La fel cum nici ajutorul americanilor, cândva, nu a fost tocmai mană cearască. La fel cum nici democrația, adaptată, n-a ieșit ce visam. La fel cum nimic din ce preluăm nu părem că putem duce la capăt fără să îmbogățim cu veșnicia efervescentă din noi.

Am luat o sarma de pe la turci și i-am pus varză murată. Am luat salata boeuf și i-am scos boeuf-ul ca să punem în 90% din cazuri carne de pui. Dar îi spunem salată boeuf. Cum să nu luăm VAR și să-l facem românesc puțin?

La 5 din 7 meciuri cu VAR de până acum au fost probleme. O spune FRF, oficial, într-un bilanț intermediar care pariez că va deveni un fel de jurnal de front, continuu, despre cum se comportă românii la VAR și VAR-ul la români. Din acest week-end de Superliga până spre obișnuință, la Botoșani, Mioveni, Cluj-Napoca ori Voluntari.

Au fost fluctuații de tensiune, a fugit fibra optică, s-a adus alta, a căzut comunicare dintre camera cu arbitri VAR și cei de pe teren, ecranul nu mai avea rost în acest condiții… Iar lista de motive se va lungi, trebuie să o lungim cumva!

Exagerez, dar nu este exclus: să se fure cablurile, să se fure un ecran cu totul iar apoi să ajungem să avem și al treilea om în brigada VAR, pe post de paznic ecran.

Sau să se strângă niște pungași ingenioși și să tracteze prin minutul 60 toată camera VAR, cu oficialii și ecranele din ea. Că e o dubiță, un container, dacă vreți. Și să iasă la final de meci cei doi arbitri nu în incinta stadionului, ci buimaci pe marginea vreunui lăstăriș, într-o împărăție de țânțari și beznă.

Ori să reușească un meseriaș ghiduș să pervertească destinația tehnologiei. Să pună secvențe porno când vine centralul asudat să revadă o fază dintr-un derby copleșitor. Credeți că nu se poate? Să nu ne dăm singuri idei!