Răzvan Burleanu, liderul fotbalului românesc și președinte al Federației Române de Fotbal, a devenit subiect de discuție în presa internațională. Jurnaliștii britanici îl văd pe Burleanu ca pe un posibil candidat la președinția UEFA, în opoziție cu actualul președinte, Aleksander Ceferin.
Aleksander Ceferin, originar din Slovenia, conduce UEFA din septembrie 2016 și se află acum la al treilea mandat. Cu toate acestea, există tensiuni în cadrul forului continental, întrucât Ceferin dorește să modifice regulamentele pentru a-și putea prelungi mandatul și după 2027. Această idee nu a fost primită cu brațele deschise de toți membrii UEFA, printre care și vicepreședintele David Gill.
În acest context tensionat, publicația britanică The Independent a sugerat că Răzvan Burleanu ar putea fi contracandidatul ideal al lui Ceferin. Conform sursei britanice, Burleanu ar putea intra în cursa pentru președinția UEFA cel mai devreme în 2027, la finalul actualului mandat al lui Ceferin.
Deși nu este clar dacă Burleanu va decide să candideze oficial, anunțul făcut de britanici l-a adus în centrul atenției presei internaționale. Publicația bulgară Sportal.bg a publicat un articol despre președintele FRF, intitulat „Trecutul întunecat al candidatului la președinția UEFA”.
„Burleanu a fost criticat adesea de presa din țara lui natală pentru felul în care a condus fotbalul românesc în ultimul deceniu.
Toate articolele, ambiguitățile, scandalurile și slăbiciunile par a fi prea mult pentru un personaj legat de cel mai important post din fotbalul european.
Dar cine este Burleanu și cum a ajuns președintele celei mai importante organizații din fotbalul românesc? (…)
El a lucrat succesiv la Primăria Bacău, în Comisia Juridică din Parlamentul României, în Autoritatea Electorală Permanentă și în Administrația Prezidențială, în Departamentul pentru minorități.
În această perioadă au existat dubii față de personalitatea lui: cum a reușit un băiat în vârstă de 20 de ani, fără experiență profesională, să fie angajat consilier în Primăria Bacău?
Și cum a reușit să absolve facultatea în București în timp ce lucra la Bacău? Pentru presa din România, răspunsurile par a fi mai mult decât limpezi: prin conexiunile lui, prin aderarea la un partid politic în ascensiune.
Această presupunere a devenit evidentă după ce Burleanu și-a terminat studiile, când a fost cooptat în Comisia Juridică a Senatului.
Următorul pas a fost făcut în timpul alegerilor dintre decembrie 2008 și iulie 2009, când a intrat în Autoritatea Electorală Permanentă și a devenit consilier în Departamentul pentru minorități.
Ascensiunea lui fulgerătoare nu s-a terminat aici. Compania lui Burleanu, Lider Sport, are drepturile de concesiune pentru două terenuri acordate de primăriile din Onești și Ploiești.
Potrivit presei din România, Burleanu a făcut lobby în numele Federației Române de Minifotbal pentru a convinge primăriile să pună acele terenuri la licitație.
Ulterior, a apărut la ambele lictații cu compania lui de familie, iar Lider Sport a câștigat licitațiile atât în Onești cât și în Ploiești licitând suma minimă.
Atunci, Răzvan Burleanu a comentat suprapunerea funcțiilor lui de președinte al FR Minifotbal și proprietar al Lider Sport: «Nu cred că mă pot afla într-un conflict de interese».
Burleanu nu le oferă șanse celorlalți licitanți. El merge la licitație alături de compania lui, Lider Sport, Asociația Județeană de Minifotbal Bacău (condusă de tatăl lui, Gheorghe) și compania Impact Sports & Entertainment (deținută de fratele lui, Cosmin Burleanu).
Ei fac singurele oferte, toate trei pentru prețul minim, 12 lei/lună/metru pătrat, adică o chirie anuală de 2.160 de lei, 450 de euro. Lider Sport a fost anunțată drept câștigătoarea licitației și a obținut un contract de concesiune pe 25 de ani”, scrie Sportal.bg în prima fază.
„Exemplele prezentate mai sus pictează un tablou tulburător: un politician tânăr, cu conexiuni cu Guvernul, vrea să profite personal de pe urma puterii obținute de Traian Băsescu, președintele de atunci.
Următorul moment discutabil este campania pentru președinția FRF, la care Burleanu (susținut de Băsescu) participă. Oponenții lui sunt Vasile Avram, Gheorghe Chivorchian, Sorin Răducanu, Marcel Pușcaș, Octavian Popescu, Paul Zarna și Gică Popescu.
Dintre ei, Vasile Avram a fost condamnat la închisoare pentru mită, iar Gică Popescu arestat în ziua dinaintea alegerilor, pentru implicarea lui în Dosarul Transferurilor, ceea ce l-a transformat pe Burleanu în favorit la alegeri.
Alt candidat, Marcel Pușcaș, a declarat că «aceste coincidențe sunt prea puternice pentru a nu avea legătură cu Răzvan Burleanu», și a decis să se retragă din alegeri și să-i dea voturile lui Burleanu.
Dosarul lui Octavian Popescu este respins de Federație, iar Paul Zarna nu poate participa din cauza problemelor de sănătate. Gheorghe Chivorchian alege același drum ca Pușcaș, renunțând la candidatură pentru postul de secretar general al FRF, dar acest acord nu-l ajută.
Deși fusese inițial achitat, Chivorchian a spus după condamnarea lui din 2016, pentru complicitate la abuz în serviciu și fals în înscrisuri, că «dacă n-aș fi fost secretarul general al FRF n-aș fi avut nicio problemă. Uitați-vă ce spune decizia – Nu am dreptul să ocup nicio funcție publică timp de doi ani! Vedeți? Nu este un accident!». Astfel, i-a fost blocată încercarea de a candida la președinția FRF la următoarele alegeri.
Coincidență sau nu? Cei 7 contracandidați au devenit 5, doi dintre ei au fost opriți de autorități, fiind arestați sau condamnați.
Dintre cei 3 rămași, doi au preferat să cadă la învoială cu Răzvan Burleanu, iar Sorin Răducanu a fost singurul direct învins la alegeri.
Așa că Burleanu a devenit președintele FRF, iar din acel moment a reușit să controleze toate structurile fotbalistice din România, având dreptul de a alege antrenorii echipelor și a decide viitorul jucătorilor”, au adăugat bulgarii.
În încheiere, publicația bulgară scrie:
„FRF ar trebui să reprezinte, să sprijine și să protejeze interesele fotbalului românesc la nivel național, dar ce se întâmplă dacă președintele acestei organizații este parte a problemei?
Aceasta este întrebarea pe care publicații majore din România o adresează de câțiva ani.
România s-a calificat acum la EURO 2024 după o așteptare de 8 ani, dar criticii lui Burleanu continuă să-i amintească că nu a reușit să-și îndeplinească promisiunea făcută în 2014, aceea de a duce România în top 10 țări la nivel internațional, având în vedere că astăzi echipele de club sunt departe de nivelul mediu în competițiile europene.
Fotbalul românesc pare încurcat într-o rețea de conexiuni, influențe politice și interese personale, în timp ce Răzvan Burleanu, care nu se bucură de sprijin din țara natală având în vedere cum a ajuns în funcție, pune sub semnul întrebării transparența, corectitudinea și standardele etice din Federația Română de Fotbal”.