Ștefan Radu, românul care a intrat în istoria lui Lazio, împlinește azi, 22 octombrie, 35 de ani.
Redacția Playsport îi urează titratului jucător român un sincer „La mulți ani”, iar cititorilor le readuce în centrul atenției ultimul interviu acordat de căpitanul lui Lazio pentru presa din România.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Articolul pe care PlaySport.ro l-a dedicat performanței lui Ștefan Radu, fotbalistul-legendă care a intrat în istoria clubului Lazio Roma, după ce a devenit jucătorul cu cele mai multe meciuri în tricoul celest, l-a impresionat pe fostul dinamovist. Fundașul în vârstă de 34 de ani a rupt tăcerea și a ținut ca, prin intermediul site-ului nostru, să le mulțumească tuturor celor care l-au susținut în cariera sa.
Publicăm „o scrisoare” cu valoare de reverență pe care Ștefan Radu le-o adresează, cu modestia care l-a caracterizat în viață și în carieră, antrenorilor, colegilor, suporterilor, tuturor celor care au făcut și fac parte din povestea lui de succes. O redăm fără întrebări. Azi este despre ei, despre cei care au pus umărul, un sfat, „o castană” la acest „402” istoric.
Un articol cât se poate de adevărat despre viața mea. Copilăria mea, cu bune și rele, cu fericiri și greutăți, cu momente și împliniri, așa cum m-am dezvoltat eu. Am fost susținut de familie și, cu mulți dintre cei care au fost menționați în acest articol, am ținut legătura”.
A fost o senzație plăcută de aducere aminte. Nu pot să-l uit pe domnul profesor Vasile Ghiță, pe domnul Edi Wagner, ei și-au pus amprenta peste ce sunt azi. Apoi mi-am adus aminte de nea Titi Frățilă, am luat un titlu național la grupa de 86 sub conducerea dumnealui. De domnul Cornel Mirea și, nu în ultimul rând, de omul care mi-a cerut prima fotografie a carierei, nea Vasile Stoica. Mulțumesc, domnilor, mă înclin”.
Trecerea spre Dinamo 2 a fost pasul spre fotbalul profesionist. Am vorbit cu nea Cornel Țălnar și așa e, de la el am învățat, prima oară, acest sistem drag mie, 3-5-2. Și i-am spus și lui Inzaghi asta, am o relație bună cu el, am fost colegi și acum îmi este antrenor. Le-am zis și colegilor că, pentru a învăța să joc în acest sistem, am luat și castane. Nea Cornel nu te ierta! Nu pot să uit, este exact ce ne spunea. Și mi-a folosit, mi-a folosit mult. Astăzi, mulți încearcă acest sistem, însă puțini știu să-l joace cum o facem noi, la Lazio. Eu, din postura de fundaș central, dau, în fiecare meci, patru, cinci centrări în careul advers, așa mi-a ieșit și acum” (n.r. assistul din partida cu Verona, când Ștefan Radu a pasat decisiv la golul vitoriei din prelungirile întâlnirii).
Nea Ando (n.r. Ioan Andone) m-a ajutat enorm, dânsul m-a debutat, a fost un moment incredibil, nu o să pot uita acel moment, apoi Mircea Rednic m-a promovat, m-a aruncat în luptă, mi-a dat încredere, a fost hotărâtor pentru mine. Auzisem că trebuie să merg la Jiul Petroșani, parcă erau unele discuții și cu Sportul Studențesc, însă ce mai contează acum ce trebuia să fie, important e că am rămas la Dinamo, la echipa la care am crescut și m-am dezvoltat. Pentru Dinamo intru în zid!”
Îmi face plăcere să vorbesc cu toți colegii mei de la juniori, sunt pe ambele chat-uri, cel de la 1986 și cel de la 1985. Rămânem cu amintirile noastre prețioase. Le-am și zis: „Chiar nu puteți să vă vedeți mai des?”. Însă fiecare are problemele lui, viața lui. Așa și eu, am încercat să vin de fiecare dată în țară, anul trecut, cu pandemia, mi-a fost mai greu. Toți sunt parte din povestea mea și le mulțumesc. Și vă mulțumesc! Să știți ceva, Ștefan Radu nu e rupt de România!”.