*Dorin Mateuț împlinește, azi, 56 de ani. Fostul mare atacant al lui Dinamo și al echipei naționale a acordat un interviu în exclusivitate pentru PlaySport.ro.
*Câștigătorul „Ghetei de Aur” a dezvăluit că este născut în aceeași zi cu Cornel Dinu, un alt idol al tribunelor din „Ștefan cel Mare”, însă a fost înregistrat cu trei zile mai târziu.
*Povestea picantă a lui Mateo, cum i-a dat un pumn în față lui Desailly marele fundaș francez de la AC Milan. S-a întâmplat chiar pe „San Siro”.
*După ce, anul trecut, a fost supus unei intervenții chirurgicale destul de complicată, pe coloană, Dorin Mateuț spune că s-a recuperat. „Sunt bine, chiar dacă nu mi-a fost ușor. O jumătate de an mu am putut nici măcar să conduc mașin, fac exerciții, am aparate, ca să spun așa, sunt bun de joc”.
Te salut! M-ai sunat să mă întrebi de Gheata de Aur! Nu vreau să mai vorbesc despre „Gheata de Aur”, o să spună lumea că iar se laudă ăsta cu gheata lui. E a mea, mi-e dragă, țin la ea, însă nu vreau să mai vorbesc (n.r. râde).
Mulțumesc, frumos din partea ta, însă o să-ți fac o dezvăluire. Nu e ziua mea astăzi…
O să spui că am înnebunit. Așa e, tu mi-au spus, însă eu nu ți-am povestit până acum că eu sunt născut pe 2 august.
Exact. Și-i urez și eu toate cele bune lui Cornel Dinu. Sunt născut pe 2 și înregistrat pe 5. Până a ajuns mama cu teleguța, până s-a mai oprit la râu, până l-a anunțat pe tata, care era în pădure, tata era pădurar și a ajuns pe patru. Pe cinci m-au înregistrat și așa a luat-o și Wikipedia asta a ta.
Mama și fratele meu mă urează pe 2 august. Fetele, soția… și pe 2 și pe 5, practic, ziua mea este de pe 2 până pe 5.
Mulțumesc lui Dumnezeu, acum sunt bine. Am trecut peste acea perioadă. A fost o operație mai costisitoare, pe coloană. Apoi am făcut recuperare și mi-a fost destul de greu. Am acasă, sus la mine, bicicletă, bandă, aparate, o adevărată sălă de forță. Sunt bun de joc, ce să mai! După intervenție nu am putut să-mi conduc mașina jumătate de an, iar la cumpărături, la hipermarket, mergea un vecin cu mine.
Da, însă te rog să nu mă întrebi. Nu vreau să comentez, să-mi dau cu părerea, vreau să vorbesc despre mine, e ziua mea. Am observat că e bine să nu îți dai cu părerea, lumea poate înțelege greșit și vreau să rămână suporterii cu golurile lui Mateuț, nu cu ce spune Mateuț.
Și-au câștigat dreptul și alții și, după ce și-au dat cu părerea… ce să mai, nu a fost bine.
Am vorbit cu Mircea Lucescu. Ce caracter, ce om! L-am sunat, nu a putut să-mi raspundă, apoi m-a sunat el și și-a cerut scuze că nu a putut să-mi răaspundă. Așa e nea Mircea, un mare om. Eu o să-l venerez toată viața, a însemnat enorm pentru mine, a făcut multe pentru mine!
Mi-a zis că dacă sunt bun și vreau să câștig Gheata de Aur, să o fac pe barba mea. Dar tot l-am pândit și, la un meci la Târgu Mureș, când el nu a fost atent, am luat mingea și am executat. Vai ce supărat a fost, însă eu dădusem gol, ce mai conta! (n.r. râde cu poftă).
Așa e, mă doare, Dinamo e în sufletul meu Acolo m-am betonat ca fotbalist. La Corvinul Hunedoara m-am format și, apoi, am jucat în Spania și în Italia, unde m-am desăvârșit ca profesionist. Sper ca Dinamo să reziste, să meargă mai departe, le doresc tot binele din lume. Azi, poate, nu e bine, însă mâine, cine știe, poate Dinamo o să redevină acolo unde a fost pe vremea mea. Nu e imposibil, în fotbal nimic nu e imposibil.
Jucam la Zaragoza, imediat după Revoluție și, într-un meci pe teren propriu cu Athletic Bilbao, pe final, primim o lovitură liberă. Eram „Gheata de Aur” și ăștia aveau pretenții mari de la mine, plătiseră și ceva bănuți, așa că am luat mingea și i-am băgat un efect frumos, o lovitură din gleznă, fină. S-a dus perfect, gol Mateuuuuț. Și așa i-a rămas numele… „lovitura Bilbao”. Mai târziu l-am învățat și pe Claudiu Niculescu să dea „Bilbao”. A fost singurul care a prins. Și a făcut ravagii. Însă am una bună și din Italia, ai timp?
Mă, să știi. Uite că am observat că mă mai recunoaște lumea. Am fost cu soția în vacanță la Dubova și am luat o barcă, să facem o plimbare. Omul ăla cu barca, după un timp, s-a întors la mine și mi-a spus: nu e așa că sunteți Mateuț de la Dinamo?
Exact. Asta am vrut să-ți povestesc. Cum i-am dat eu un pumn lui Marcel Desailly!
El s-a pus cu mine, mă avea în marcaj. Jucam pe „San Siro” și i-am și bătut, cu 1-0. Milan în echipă cu Baresi, Panucci, Gullit. Mi-a dat un umăr, un brânci, așa la intimidare, de m-a aruncat prin gropile alea pe acolo, în scobiturile alea în care erau băncile de rezervă. Mai târziu, la o fază în care Collina nu a fost atent, i-am tras un pumn în gură de mi-am rupt mâna. Mi-am rupt-o, am venit, după aia, în România și m-am operat. Am semnul și acum. Mă uit și râd, ăsta e pumnul pe care i l-am dat lui Desailly. Țin minte cum mă înjura Gullit. „Romeno”. Și bagă înjurăturile alea grele în limba italiană.
Am ce povesti dragul meu. Știi ceva, eu am ieșit repede de pe platou. Când am simțit că e momentul, am ieșit. La 32 de ani m-am restras, a fost mai bine așa.
Mulțumesc și eu și nu uita, la anu’ să mă suni pe 2 (râde).