Povestea pugilistului Anthony Fletcher, campion american la categoria ușoară- Pennsylvania- este prea puțin cunoscută în țara noastră, însă poate fi, cu ușurință, subiectul unei ecranizări. Din păcate pentru fostul sportiv, aceasta reprezintă cruda realitate a existenței sale.
Poreclit, când urca în ring, „Two Guns”, datorită faptului că lovea la fel de puternic și de precis cu ambele mâini, americanul a dus mai departe tradiția familiei sale și, la rândul lui, a urcat în ring. Cariera sa la profesioniști a strâns 24 de „încrucișări” încheiate cu victorie (8 prin K.O.), 4 înfrângeri și o remiză, apoi, după ce s-a retras, viața lui a urmat un sens lugubru.
În ianuarie 1993, Tribunalul din Philadelphia l-a condamnat pe fostul pugilist la moarte, acesta fiind acuzat de crimă de categoria 1, după ce, cu un an înainte, în urma unei altercaţii cu Vaughn Christopher, un consumator și traficant de droguri, Anthony Fletcher l-ar fi împușcat pe rivalul său. Două focuri de armă i-au fost fatale lui Vaughn, cel care, după 12 ore de agonie, avea să își dea ultima suflare pe patul de spital.
Fletcher a pledat nevinovat și a spus că Vaughn a îndreptat arma de foc spre el, astfel că, după o luptă corp la corp, aflat în legitimă apărare, pistolul s-a descărcat în măruntaiele rivalului. Totul a pornit de la 50 de dolari, bani de care victima l-ar fi deposedat pe pugilist cu puțin timp înaintea împușcăturilor. În apărarea celor spuse de fostul boxer a venit expertiza medicului legist Hydow Park pe care, însă, în mod ciudat, procurorul de caz- Marc Constanzo- nu a luat-o în seamă.
Mai mult, Constanzo a depus în fața juraților un alt certificat medico-legal, întocmit, de data asta, de un alt medic legist, Ian Hood, care demonstra exact inversul celor consemnate de doctorul Park. Peste ani, doctorul Hood avea să recunoască și să declare că Vaughn prezenta, într-adevăr, unele plăgi, răni care aratau că între el și Fletcher ar fi existat o luptă corp la corp.
Primul avocat al lui Fletcher a fost acuzat că nu a făcut nimic pentru ca medicul Hydon Park să fie adus în fața juraților pentru a depune mărturie.
Iar lanțul erorilor a curs, cu multe semne de întrebare, împotriva lui Fletcher. Procurorul Constanzo s-a bazat pe declarațiile obținute de la trei martori oculari, care ar fi povestit cum sportivul și-a executat rivalul, după o încăierare izbucnită din cauza unor neînțelegeri legate de traficul de droguri. Astfel, după ce a renunțat la box, conform propriei mărturii, Fletcher a vândut stupefiante pentru a-și asigura banii de chirie. Și revenim la cei trei martori care au afirmat că Flatcher ar fi acționat cu sânge rece pentru a-l lichida pe Vaughn. Doi ani mai târziu, doi dintre aceștia au revenit și au mărturisit că, în raportul poliției, le-au fost atribuite declarații pe care nu le-au acordat.
Conform firavelor informații publicate în presa americană, decesul lui Vaughn ar fi survenit și din cauză că rudele victimei s-ar fi opus, din motive religioase -acesta fiind adept al Martorilor lui Iehova-, transfuziei de sânge de care pacientul avea mare nevoie pentru a fi operat.
Un lanț de alegeri, întâmplări, nedreptăți, erori care l-au aruncat pe Anthony Fletcher în închisoare pentru 28 de ani, acesta trăind, mult timp, în așteptarea execuției sale cu injecția letală, după ce a fost condamnat, de una dintre instanțe, la moarte.
Și viața avea să-i mai aplice croșee fostului pugilist. După câțiva ani, fiul său- Anthony Fletcher junior (33 ani)-, avea să fie împușcat într-un conflict cu trei bărbați care a avut loc în spitalul în care Fletcher junior lucra ca asistent medical. Trimis, din nou, la podea, destinul l-a numărat pe Flecher. Bărbatul s-a ridicat și de această dată.
La sfârșitul lunii ianuarie a acestui an, după 28 de ani de detenție, nenumărate petiții semnate și înaintate Guvernatorului și rejudecarea procesului de mai multe ori, fostul sportiv a fost eliberat. Din relatările jurnaliștilor americani de la The Inquirer, Fletcher, care niciodată în toți acești ani nu a pledat vinovat în fața comisiilor, ar fi făcut, în sfârșit, o înțelegere pentru a fi încadrat la crimă de gradul 3. În aceste condiții a primit o nouă condamnare, de data asta de 25 de ani de închisoare. Cum a ispășit 28 de ani, la vârsta de 65 de ani, bărbatul trimis, la un moment dat, la injecția letală… a fost eliberat. Mulți au spus că Fletcher a stat în închisoare nevinovat, erorile procurorului, unuia dintre medicii legiști și propriului avocat fiind exemple în acest caz, unul similar cu al altor persoane de culoare Philadelphia trimise în judecată și condamnate în baza unor probe trunchiate.
În documentarea acestui caz impresionant, PlaySport.ro l-a găsit pe Ilie Dragomir, românul care l-a întâlnit pe Anthony Fletcher. L-a cunoscut pentru trei runde! Dragomir este un fost medaliat european de box la categoria ușoară, legitimat, ani de zile, la clubul Dinamo și considerat, în generația sa, unul dintre cei mai talentați și mai tehnici pugiliști.
În urmă cu mai bine de 40 de ani, românul și americanul au încrucișat mănușile într-unul dintre meciurile confruntării România vs Statele Unite, care s-a desfășurat peste Ocean, în trei etape, la Milwaukee, Lake Tahoe și St. Louis. Meciul Dragomir vs Fletcher a avut loc la St. Louis și s-a încheiat cu victoria americanului. Dragomir (63 ani) își aduce aminte de confruntarea cu Anthony Fletcher ca și cum ar fi avut loc ieri.
„El era din Philadelphia, eu eram din Ferentexas, amândoi fiind foarte tehnici și destul de apropiați la culoare (râde). Am stat la bătaie și m-a ghicit cu un croșeu de stânga care m-a pus jos. Apoi, din nou, astfel că, în ultima rundă, mi-am zis că trebuie să forțez pe sistemul… ori la bal, ori la spital. I-am luat și eu aerul cu un upercut la ficat și cred că, dacă mai aveam puțin timp la dispoziție, cam o jumătate de repriză, nu prea mai era el învingător. A fost un duel între… care era mai hoț. Să știi că în ring îți dai seama ce fel de persoană este cel alături de care boxezi. Fletcher mi-a lăsat impresia unui om bun, un caracter frumos, o fire deschisă. În ring, jigodiile bagă capul înainte, joacă murdar, el nu, a fost foarte corect, alți americani erau mai aroganți, cu Fletcher, însă, am avut un meci pe cinste. În general, în ciuda aparențelor, noi bexerii suntem sufletiști, sentimentali, săritori, deschiși. Știu povestea lui tot de la un jurnalist care, cu ani în urmă, când l-a condamnat la moarte, m-a căutat pentru un articol (vezi foto, articolul sub semnătura jurnalistului Alexandru Enciu) însă acum, că aflu de la tine că a fost eliberat, eu care credeam că l-au executat, îmi dau lacrimile. Mă gândesc că poate eram eu în locul lui”, scanează Ilie Dragomir amintirile care-l leagă, pentru trei runde, de Anthony Fletcher.
La rândul său, Ilie Dragomir spune că viața l-a încercat. De pe urma boxului primește o pensie de 715 lei, însă nu regretă că, în urmă cu 40 de ani, când a boxat în turneul America, a ales să revină în țară, în ciuda tentației de a rămâne peste Ocean.
„Am 365 de meciuri disputate în carieră și 715 lei pensie, dacă pun cel puțin un pumn luat în cap în fiecare meci, înțeleg de ce îmi amintesc absolut tot din urmă cu 40 de ani, însă uit ce am făcut de dimineață și până acum. Mulți m-au întrebat de ce nu am rămas în America? Păi cine se mai plimba, taică, prin Ferentari, cu pieptul în față și cu mâinile la spate?”.