Gigi Becali a hotărât să dea milităria jos din pod la FCSB. Pe jucători îi așteaptă o schimbare radicală în privința metodelor de pregătire.
Anunțul a fost făcut după înfrângerea suferită chiar pe Arena Națională în fața Oțelului, scor 0-2. Cu trei puncte, vicecampioana își putea mări avantajul față de rivala CFR Cluj, care se află pe locul al doilea.
Prestațiile dezamăgitoare din ultima perioadă l-au condus pe exigentul finanțator la concluzia că jucătorii nu se pregătesc suficient de bine. Din acest motiv, tandemului Charalambous – Pintilii i s-a transmis în mod public să aplice metodele lui Pițurcă.
Cu două decenii în urmă, când se afla pe banca roș-albaștrilor, acesta obișnuia să-i ducă pe jucători în celebrul cantonament de la Ceban. Antrenamentele erau atât de intense încât mulți dintre ei ajungeau să vomite din pricina efortului.
„Dacă nu-i stăpânul… La Forban, acum 20 de ani, nu erau metode. Se făcea cu sacul în spate și cu cărămizi. Am mers, vomita Mirel Rădoi. I-am zis lui Piți. Mi-a răspuns: ‘Și ce dacă?’ Atunci îți dai seama că-s antrenați, când vomită toți.
Să alerge până vomită, până le dă sângele pe nas. Credeți că miliardele alea le iau jucătorii de afară așa, degeaba? Iei și tu 20 000, 30 000, dar trebuie muncă, muncă, muncă. Eu nu pot să mă duc la antrenamente, pe urmă ziceți că Becali face și antrenamentele”, a răbufnit Gigi Becali.
Situat în apropiere de Predeal, la o altitudine de 1400 m, complexul sportiv Forban este locul de care se leagă cele mai dure cantonamente ale Stelei. Acolo s-a pregătit, în anii 80, generația câștigătoarea a Cupei Campionilor Europeni, în condiții extrem de dure.
„Pregătirea montană, la „Forban”, începea, de regulă, după Sfântul Ion – 7 ianuarie – și ținea cam două săptămâni. Când știam că se apropie momentul „Forban” ni se ridica părul de cap, cum se spune în popor.
Antrenamentele erau extrem de dure. Trebuia să alergăm kilometri întregi prin zăpadă, care de multe ori ajungea până la brâu dacă era viscolită. Aveam și alte antrenamente fizice la fel de dure. De pildă, eu trebuia să-l car în spate, pe un deal, pe Bumbescu, apoi rolurile se inversau.
Formam perechi de jucători în funcție de înălțime și greutate. Era infernal de greu. Lângă cabană este un teren de fotbal, care era tot timpul curățat de soldații care se aflau acolo, așa că, puteam juca și fotbal. Chiar dacă era foarte grea acea perioadă de pregătire, pe parcursul anului condiția fizică pe care o căpătam la munte ne ajuta fantastic”, a rememorat Ștefan Iovan pentru prosport.ro.