Marius Niculae (41 de ani) a vorbit la „Dinamo 7/9” despre imaginea pe care o aveau străinii despre români în urmă cu 20 de ani. Fostul atacant al lui Dinamo spune că a „spart” toate prejudecățile prin multă muncă și seriozitate.
Marius Niculae a plecat de tânăr în fotbalul mare. În 2001, la 20 de ani, semna cu Sporting Lisabona, unde avea să devină campion și să îl cunoască pe Cristiano Ronaldo. Fostul atacant a povestit în emisiunea „Dinamo 7/9” ce poate îndura un jucător român în afara țării, dar și cum se poate impune în fotbalul civilizat.
Fotbalul românesc traversează de ani buni o criză fără precedent. Jucătorii din Liga 1 se transferă cu greu într-un campionat puternic, iar naționala a ajuns să retrogradeze în Liga a treia. Marius Niculae spune că dificultățile pe care le întâmpină românii în Europa sunt cauzate și de prejudecăți, dar că acestea pot fi depășite.
„Majoritatea părinților din ziua de azi de gândesc că afară sunt condiții mult mai bune, copiii cresc într-un climat mult mai profesionist decât în România. Și atunci aleg să față pasul acesta.
Doar că e mult mai greu afară și suntem tratați cum suntem tratați. Poate să îmi zică mie cine ce o vrea, eu am simțit-o pe pielea mea. Ne tratau ca lumea a treia. Români? Se uitau la noi, puneam mâna pe buzunare. Am simțit peste tot.
Atunci, trebuie să te încarci cu răbdare, să demonstrezi pe teren, să dai sută la sută și ușor, ușor colegii își dau seama că nu e chiar așa cum te catalogau la început”, a povestit Marius Niculae în emisiunea Dinamo 7/9.
„Mai mult mama se ocupa de educația mea. Tata de multe ori nu venea acasă, mergea foarte mult în cantonament cu judo. Mama punea accent foarte mult pe școală. Mi-aduc aminte că am luat un 8 la limba româna și nu m-a lașat la antrenament. Am plâns doua zile… am suferit pe tema asta. Am început cu judo, mă duceam la judo. În 1990, după Campionatul Mondial, m-am dus și la fotbal. Îmi doream să fac fotbal încă de mic. Orice verdeam rotund, luam la picior. Acea celebră poză cu portocala. Am văzut prima oara portocala, nu știam ce e, am pus-o jos și am dat cu piciorul în ea.
Nu a fost ușor, plecam din Militari cu metroul, făceam 45 de minute până în Ștefan cel Mare și îmi făceam lecțiile. 45 de minute dus, 45 de minute întors. Când ajungeam acasă prezentam lecțiile și voiam să ies iar pe maidan, să mă joc cu ceilalți copii.
Tata nu era niciodată mulțumit. La un moment dat, am dat 8 goluri la un meci. M-am dus la el cu pieptul în față și i-am zis: ce mai spui acum? Știi ce mi-a răspuns tata? Puteai să dai zece! Când intram la sala de judo, era scris mare: Nu exista nu pot, există nu vreau. În mentalitatea asta am crescut”, a mai povestit Marius Niculae la „Dinamo 7/9”