REPORTAJ. Povestea marii surprize a Cupei României, CS Ocna Mureș. Istoria secretă a echipei care a produs primul șoc din grupele Cupei României

În nordul județului Alba, la doar o oră distanță de Cluj-Napoca, undeva la 12.000 de oameni trăiesc în Ocna Mureș. Populația e în scădere, sărăcia sclipește în sumedenia de magazine second-hand, umbra fostului combinat de sodă e un jungher în ființa celor bătrâni… Dar fotbalul renaște! CS Ocna Mureș, echipă de Liga 3, a ajuns în grupele Cupei României! Și întâlnește Craiova lui Rădoi, Chindia revitalizată a lui Toni Petrea sau pe Minaur Baia Mare din L2!

În fața sezonului special care se scrie după venirea antrenorului Dan Roman, fostul atacant de prim eșalon de la Bistrița sau Gaz Metan, stă însă o poveste remarcabilă despre misterul captivant al fotbalului. Vă vine să credeți că în echipa națională au jucat, în același timp, trei tricolori din Ocna Mureș?!

O națională cu trei jucători pe teren din… Uioara!

Și nu, nu a fost o întâmplare. În mai multe rânduri naționala s-a construit pe nucleul unor fotbaliști proveniți și lansați din localitatea care pe vremuri se numea Uioara. Doar un exemplu: pe 12 octombrie 1941, România învingea Slovacia la București, 3-2. În echipa noastră, titulari: Bazil Marian, Iosif Lengheriu, Ioachim Moldoveanu. Toți din Ocna Mureș!

Iar “minunea” nu a ținut doar de o perioadă pierdută între deceniile de mult apuse. Aici s-au născut apoi Ovidiu Maier, “Motanul” de mare talent de la Târgu Mureș, U Cluj, Sibiu sau Rapid, Tiberiu Bălan, tricolorul de la Sportul, Steaua sau Rapid. Și lista va continua uimitor, veți vedea!

Poate că titlul e forțat puțin, iar Ocna Mureș n-a reușit să fie productivă precum La Masia, academia Barcelonei de unde aproape an de an răsar noile vedete. Poate e mai aproape de Los Palacios y Villafranca, orășelul andaluz care i-a dat fotbalului spaniol pe Jesus Navas, Fabian Ruiz și Gavi. Dar pentru istoria fotbalului nostru cu siguranță ar trebui să fie mai mult decât este acum!

Un fir permanent cu Giuleștiul

Stop. Înapoi la Google, pentru cei mai tineri. Ioachim Moldoveanu a fost un atacant român, născut în 1913 la Uioara (Ocna Mureș de azi), câștigător a 6 Cupe ale României cu Rapid București și component al naționalei noastre la Mondialul 1938.

Iosif Lengheriu? Născut un an mai târziu, tot jucător de națională, tot 6 Cupe cu Rapid. Ulterior, antrenor în Giulești și artizan al promovării Farului Constanța în “A”, ediția 1958. A, și o finală a Cupei României ca antrenor, cu Foresta Fălticeni!, în 1967!

“Bombardierul” Bazil Marian (bombardier de la forța șutului, ieșiți din paradigmele efemere ale zilei!), 18 meciuri pentru România, jucător la Carmen București și în peste 100 de meciuri pentru Rapid sau Locomotiva București cum se numea prin anii ‘40-’50. A promovat cu giuleștenii ca jucător, a câștigat apoi Cupa României cu ei, din postura de antrenor (1972). Dar și cu Dinamo, în 1968! Selecționer de tineret al României, dar și tehnician prin Algeria.

Baronul belgian din spatele poveștii

Dincolo de cei născuți în Ocna Mureș, atât de puternic era fotbalul din localitate pe vremuri că și marele portar Ion Voinescu a jucat aici! Legendarul “Țop” îmbrăca în 1947/48 tricoul formației Solvay Uioara! Ce e în spatele acestui fantastic tablou?

În 1933, baronul belgian Solvay a investit în Uioara devenind proprietarul fabricii de sodă. Cum viziunea antreprenorială vest-europeană nu scoatea fotbalul din societate, ci îl considera element de bază al comunității, belgianul a creat echipa de fotbal Solvay Uioara.

Pe 30 august 1936 s-a inaugurat stadionul. Primul cu instalație de nocturnă din tot fotbalul românesc! Așa cum inspirat scria Dan Henegar, un jurnalist dedicat și păstrător al tururor detaliilor poveștii, “la Ocna Mureș s-a aprins lumina în fotbalul românesc”.

Ce jucători, generație de generație!

Centru turistic renumit pentru băile sărate, punct economic important prin fabrica de sodă, toate în contextul dezvoltării transilvane din epocă: acestea sunt explicațiile pentru fotbalul de top de la Uioara, Ocna Mureș de azi.

Și chiar când acestea au început să apună ori s-au stins de tot, fotbalul a rămas ca un copil fericit, supraviețuitor împotriva regimurilor și crizelor. După al Doilea Război Mondial, din localitate apare alt fotbalist de națională! Cornel Cacoveanu, mijlocaș tricolor cu 3 titluri de campion la Steaua (1956, 1960, 1961). Apoi, Alexandru Moldovan: de patru ori campion cu Dinamo în anii ’70 și antrenor apoi la zeci de cluburi din țară și din fotbalul arab.

În 1971 se naște Ovidiu Maier, despre care aminteam, apoi Tiberiu Bălan, în 1981. Din Ocna Mureș este și fostul jucător și arbitru Sorin Corpodean. Dar și Mircea Stanciu, atacant la ASA Tg. Mureș, Steaua, CSM Reșița ori CFR Cluj în anii 1990-2000. Fundașul Adrian Gongolea, legitimat la Augsburg în Germania (2000-2002), iar în țară pe la Bihor Oradea, sau Olimpia Satu Mare.

Soda, Soda!

Azi, la adăpostul fantomaticei tribune în stil britanic proptită la Ocna Mureș de baronul Solvay drept semn al fotbalului mare în pântecul unui Ardeal preschimbat, vreo 10.000 de oameni sunt fericiți. Fotbalul e în toate, pe străzi se vorbește doar de “Soda, Soda!”, așa cum alintă localnicii echipa.

Președintele clubului, Paul Ioan, mărturisește emoțioant că fotbalul a fost readus la Ocna Mureș de Cupa României. Domnule președinte, nu cred că a plecat vreodată! Poate ațipise, doar.