REPORTAJ în „Groapă”. Dinamo, echipa tuturor. Când gazda Dinamo, în roșu, întâlnește oaspeții de la Dinamo, în alb. Derby-ul „câinilor” în liga 4. Noiembrie, de la Augustin la Topală

E vineri și e meci în „Ștefan cel Mare”. Astăzi joacă Dinamo. „Dinamo- echipa tuturor!” Așa cum scrie pe un panou strâmb, uitat de vreme, crăpat și decojit, fixat în apropierea încremenitului Discobol, chiar la intrarea dinspre „Ștefan cel Mare”. Textul este o veritabilă mărturie în sprijinul situației la zi. Azi, în „Groapă”, Dinamo este gazdă și tot Dinamo e o oaspete. Dinamo București.

Derby în liga 4. Dinamo întâlnește Dinamo. Dinamo București

E derby în Liga 4. Echipa Clubului Sportiv Dinamo București, „proprietarul locului” prin Ministerul Afacerilor Interne, întâlnește, într-un duel între locul 2 și locul 3, formația care deține palmaresul, denumirea și stema, Asociația Clubul Sportiv Fotbal Club Dinamo București. Echipa cu cei doi „câini” în dreptul inimii și sponsorul Computerland inscripționat pe piept. De altfel, brandul firmei aparținând lui Nicolae Badea, care sponsorizează atât ACS FC Dinamo, cât și SC Dinamo 1948 SA, formația din prima ligă, se repetă pe toată fațada tribunei oficiale. Ce paradox, chiar și portarul advers are tricou cu Computerland pe pectorali.

În „Ștefan cel Mare”, peisajul reprezintă un clișeu, iar vremea este „propice pentru fotbal”. Pe scările peluzei de lângă statuia lui Cătălin Hîldan se anturează, curioși, în tranzitul lor prin parcul sportiv, câțiva trecători. Ademeniți de razele unui suspect soare de noiembrie, oamenii întreabă „cine joacă”. Astăzi joacă Dinamo! Cu cine? Tot cu Dinamo!

Gazdele sunt în roșu, oaspeții în alb. Nici nu avea cum să fie altfel, nu există copii de mingi, astfel că, orice șut pe lângă poartă este întâmpinat cu blesteme măcinate printre molarii celor doi portari. Vrem stadion fără pistă! Un corporatist cu bicicletă, atârnat de laptop, s-a tolănit pe tartan și parcă, în ciudat eternei dorințe a locului, își face siesta și îmbină utilul job-ului, cu plăcutul unor raze de primăvară rătăcite în deschiderea unui noiembrie prietenos. Dinamo – echipa tuturor! Tolănit lângă gard, undeva sub vechea tabelă, în partea schilodită de geniul arhitectului, în dreptul Peluzei Cătălin Hîldan.

Danuț Lupu și Ionel Augustin, gloriile de la tribuna 0

Și nu-l deranjează nici măcar istericele indicații aproape răgușite ale lui Daniel Iftodi, antrenorul gazdelor. Fostul mijlocaș de la Dinamo și Rapid domină ecoul din „Groapă”, apoi eticheta eșalonului alimentează frigiderul arbitrului. Se joacă, de multe ori, „cu lungă și pe-a doua”, Există și fantezie, iar după o acțiune în bandă, CS Dinamo deschide scorul. Destul de repede e 2-0 și „câinii” de la CS par mai buni și sunt mai experimentați. La tribuna 0, Dănuț Lupu, omul care a inițiat și conduce proiectul gazdelor, se scutură, mândru, de orgoliul reușitei.

Lângă el stă Ionel Augustin, omul care în urmă cu 40 de ani și o zi, cam pe la aceeași oră, înscria în meciul cu Internazionale Milano. Italienii plecau învinși și erau eliminați din Cupa UEFA (1-1 la Milano, 2-3 la București).

Azi, în iarba în care s-au înclinat Bordon, Bergomi sau Altobelli, driblează Stamanichi, apără Mina și face spectacol, cu un gol care trădează aspectul eșalonului, Topală. Dinamovistul – de la ACS FC- reia frumos din afara careului, portarul Mina, nume de sfânt, se întinde în zadar și partida este reaprinsă. La fel și glasul lui Iftodi. Din ce în ce mai des, mama „centralului” revine în actualitate, tribuna a doua este alimentată cu prietenii fotbaliștilor, câteva tinere încordate sentimental aflate la vârsta oracolelor, părinți sau juniori. S-au mai aglomerat și treptele de la peluză, iar în jurul gazonului, răsfirați pe panourile publicitare rămase de la meciurile din prima ligă, alți spectatori de conjunctură trăiesc, în soarele unui apus binevoitor de noiembrie, atipicul duel al „câinilor” din liga 4. În partea cealaltă, corporatistul cu bicicletă și laptop la purtător, pare că a adormit.

CS câștigă cu 4-1 și trece pe primul loc în clasament

Pleacă și Dănuț Lupu, protocolar, după ce își trage mașina în ușa tribunei oficiale, iar oaspeților le expiră repede fiorul revenirii. CS-ul joacă la margine, urmează o centrare la colțul scurt, iar gazdele se desprind din nou. În prelungiri, după un carambol norocos al balonului, căpitanul de la Dinamo în roșu stabilește scorul final, 4-1. Azi nu se merge la galerie. Acest patrimoniu aparține echipei din Liga 1, o formație pentru care Iftodi, în postura jucătorului, câștiga, în crâmpeiul anilor 2000, titlul.

„Dinamo nu mai e ce-a fost Dinamo. Ne este rușine să mai ieșim pe stradă, lumea face mișto de noi. Cred că era un lucru bun ca Dinamo să o ia de la început, de la zero”. Declarația fostului mijlocaș, azi antrenor la un Dinamo, trădează realitatea zonei. Între Spitalul de Urgență și Circul de Stat, Dinamo – echipa tuturor- , are trei echipe. O entitate deține stadionul, alta posedă denumirea, cealaltă, care urmează să joace tot aici, duminică, cu CFR Cluj, are suporterii.

Posterele de la tribuna 0

Pe o altă intrare în stadion, din Floreasca, două cadre în sepia tronează pe pereții tribunei oficiale. Florea Dumitrache este surprins, în 1975, într-un meci cu Real Madrid, în timp ce Custov, suspendat în aer și în amintiri, plutește dintre doi fundași de-ai lui Liverpool. Stop cadru în 1984, atunci când Dinamo obținea cea mai mare performanță internațională, semifinala Cupei Campionilor Europeni.

„Oneață”, omul care a calificat-o pe Dinamo în semifinala cu Liverpool și care, pe „Anfield”, la 0-0 a trimis în bară, calcă apăsat și puțin șchiop gazonul ros al stadionului în care a scris istorie, apoi traversează tartanul scobit și se pierde pe tunelul vestiarelor. Azi l-a văzut pe Topală și parcă mai ieri schimba tricoul cu Marini de la Inter, în, așa cum spune, „cea mai frumoasă amintire a carierei”. În urmă cu 40 de ani și o zi, tot aici era altă după amiază de noiembrie cu vreme frumoasă, vremuri mai bune, un singur și mare Dinamo. Echipa tuturor!