REPORTAJ EXCLUSIV. Am ajuns acasă la Benfica Lisabona: portughezii așteaptă cu vulturi, holograma lui Eusebio și boxe în vestiar duelul de azi cu Mircea Lucescu!

Lisabona e în august o cupă cu lumină și râsete, revărsată fără griji peste piațete unde te-ai putea învăța cu orice păcat, la sărutul cartierelor de piatră abruptă și tinerețe. “Fotbal, fado și sardine, asta suntem, dar putem rezista nemâncați dacă bate Benfica și nu ne arde de muzică dacă pierde. Deci, mai mult fotbal”, proclamă șmecherește șoferul tuk-tuk-ului, trecând prin fața târgului de vechituri al Alfamei, zona cea mai veche din capitală.

Benfica pe… vulturi mari

Și da, acum lusitanii pot uita de sardine. Benfica are 6 puncte din 6 posibile, fără gol primit, în startul de sezon intern. A trecut la pas de Midtjylland și l-a răpus pe Mircea Lucescu în Polonia cu 2-0, dominând manșa tur din play-off Champions League cu Dinamo Kiev. Deși mai mult decât admirabil parcursul ucrainenilor până acum, într-un context fără precedent…

Diseară, românul nostru va încerca, a câta oară?, să strângă din geniul său fotbalistic o rețetă pentru un crâmpei de minune. Diferența de valoare a loturilor, de poziționare în condițiile prezentului, e uriașă. Dar el e Mircea Lucescu. Cine e Benfica? Intrăm împreună în inima ei și vedem!

Meciul psihologic: treci printre glorii și chipurile fanilor

Căutăm, fără timp de poezie, direct prin culoarele lui Estadio da Luz, arena de 65.400 de locuri a Benficăi, construită în 2003 pentru Campionatul European. Macheta stă în loc de bun-venit la intrare (FOTO 1), alături de o reproducere a fostului stadion, cel care în 1987 a strâns peste 135.000 de fani la un Benfica-Porto!

Cum arată vestiarul unde va împărtăși ultimele detalii tactice Lucescu? Mergem spre el, pe culoarele gloriilor lusitane, printre imaginile cu Eusebio sau Sheu din trecut, Nuno Gomes, Rui Costa, Joao Pinto și David Luiz dinspre prezent (FOTO 2 și FOTO 3 – VEZI GALERIA FOTO). 

E o parte din războiul psihologic. Adversarii trec printre numele de forță ale istoriei, apoi pe lângă pereții tapetați cu galeria alb-roșie (FOTO 4).

Privirea înspăimântătoare din vestiar, boxa conectată la peluză!

Deschidem vestiarul oaspeților și o altă imagine, de altă factură, dar la fel de puternică, e proptită fix după ușă. Vulturul privește fioros spre oricine pășește înăuntru. E simbolul Benficăi, vom vedea mai târziu puțin până unde merge asta!, și e folosit strategic inclusiv în pregătirea partidelor (FOTO 5).

Vestiarul dedicat echipei vizitatoare arată destul de sărăcăcios. Tricourile gazdelor sunt acum agățate peste tot dar dispar cu câteva ore înaintea meciurilor. Angajații stadionului ne explică râzând că totul are un rost iar vestiarul Benficăi e cu totul altceva, din toate punctele de vedere, la nivel de condiții, însă nu poate fi descoperit publicului (FOTO 6). 

Un detaliu completează neașteptat “arsenalul” lusitan de până la fluierul de start: o boxă în care se revarsă chiar înaintea partidelor tot zgomotul de pe stadion, tocmai pentru a copleși rivalii cu presiunea tribunelor portugheze! (FOTO 7).

Driblingul de fum al marelui Chalana

Continuăm spre gazon, să ieșim din tertipurile mentale și să ne întoarcem la fotbalul pur! Tunelul spre teren e foarte scurt, iar în zona băncilor de rezervă tronează un mesaj pe care Lucescu și Dinamo Kiev trebuie să-l întoarcă azi în favoarea lor: Imposibilul nu înseamnă nimic. (FOTO 8 și FOTO 9).

Urcăm puțin treptele pentru a surprinde deplin măreția lui Estadio da Luz și pentru a fi cât mai aproape de tricoul gigantic pregătit de suporterii portughezi. Luna aceasta, pe 10 august, s-a stins la doar 63 de ani Fernando Chalana. Talent uluitor, semifinalist cu Portugalia la EURO 1984. Și titular în ambele meciuri din semifinalele Cupei UEFA 1983, când Benfica oprea Craiova Maxima…

Tricoul dansează ca un dribling peste scaunele goale, rotind fumul amurgului de parcă diseară, de-ar fi nevoie, Chalana ar putea intra iar, să decidă totul din banda stângă… (FOTO 10 și FOTO 11).

Turnul de sticlă al trofeelor și experiența unui fan Benfica

Dincolo de stadion, într-o clădire din preajma magazinului oficial al clubului, se află muzeul Benfica. Se deschide ca un buncăr deloc ispititor, dar apoi te învăluie în poveștile inegalabile care te-au făcut să crezi că fotbalul va schimba lumea. 

Recepția e dedicată fotbalului feminin în alb-roșu, apoi… bum! Reflexia de metal și sticlă a unui turn în care intri ca la 7 ani, temător și fericit deopotrivă. Toate trofeele clubului extra-fotbal, de dispuse în turn, de la parter spre etajele superioare. Ești omul 606.765 care se miră aici, potrivit contorului electronic. (FOTO 12 – FOTO 13 – FOTO 14 – FOTO 15).

Un zid al timpului pune istoria clubului pe faguri de ani, câteva poze reprezentative aici, printre care și o îmbrățișare divină, Eusebio și Maradona… (FOTO 16).

Și suntem gata de fotbalul devorator! Până la obiectele pipăibile, o cameră specială te face să simți atmosfera de pe stadion. Ușa se închide în spatele tău, rămâi pe platforma care urcă și coboară lent, 4-5 metri, înconjurată total de ecrane. Trăiești experiența completă a suporterului Benfica, de acasă până la stadion, inclusiv durerea ratărilor și entuziasmul golurilor! Cam 10 minute de culori, cântece și vuiet, o revelație. (FOTO 17).

De la Cupa Campionilor la bikini și Obama

Avansăm pe culoarele umbrite unde zeci și zeci de trofee obținute, de data asta, în fotbal se aliniază maiestuos. Cupa și Supercupa Portugaliei cu atâtea variante de design, trofeele de campioană națională, altele din competiții amicale, turnate în forme de corăbii și castele, ba și un dinte de elefant primit la un meci de pregătire în Angola! Între toate, cele două Cupe ale Campionilor consecutive, 1961 și 1962, sunt sigur cele mai simple. Și cât de mult contează! (FOTO 18 + FOTO 19 + FOTO 20 + FOTO 21).

Așa bogat e tezaurul Benfica și atâta însemnătate există la fiecare pas, că până și scările sunt prilej de mândrie și descoperire a fascinantei povești. Între etaje a fost gândit un pasaj cronologic: destinul fotbalistic al clubului, prin reperele lui majore, dar în contextul momentelor sociale, istorice și politice care au influențat fiecare an. 

De-aceea ai fanionul finalei de Cupa Campionilor cu Real Madrid alături de umbra lui Che Guevarra, apariția bikinilor și gloria cântăreței de fado Amalia Rodrigues lângă tricouri vintage, chipurile lui Osama Bin Laden și Barack Obama la doi pași de Rui Costa și portarul Michel Preudhomme. (FOTO 22 ȘI FOTO 23) 

Steaua, Dinamo, Craiova, Oțelul… 

Benfica e un colos. Și a devenit asta atât prin performanțele fotbalistice, cât și prin excelența sportivă în zeci de alte discipline. Dar și profitând de impactul lusitan în țările africane, foste colonii. La momentul vizitei noastre, sunt 244.893 de socios, membri cotizanți Benfica. Iar echipa de fotbal a jucat deja în 268 de localități ale lumii! Nu degeaba mândria de a fi în Cartea Recordurilor, și asta încă din 2006, drept cel mai mare club al Planetei… (FOTO 24 și FOTO 25).

Zona fostelor adversare e în continuă dezvoltare. Sunt pereți cu numele tuturor echipelor de fotbal  înfruntate, iar în ochi ne sar, pe rând, Dinamo București, Oțelul Galați, Steaua București, Universitatea Craiova… Gălățenii au fost ultimii, în 2011, din echipele noastre pe care le zărim (FOTO 26 + FOTO 27 + FOTO 28).

Până la un nou spațiu dedicat comorilor fotbalistice, copiii au prilejul să se distreze puțin. O poartă, o minge și un penalty pe care e gata să-l apere portarul virtual de la Benfica. Părinții pot cafea o cafea cu 1 euro cât puștii încearcă, pe viu, să bată senzorii care declanșează plonjoane. (FOTO 29).

Mândria noastră, dar și tricoul sfâșiat al lui Feher…

Parcurgem fermecați expoziția impactului Benfica în toate zonele societății portugheze. De la sculptură la filatelie, de la muzică (albume dedicate clubului!) spre televiziune, unde poți selecta să revezi câteva momente istorice esențiale. Ori radio, unde asculți comentariul unor goluri de legendă! (FOTO 30). 

Vitrina cu evoluția tricourilor de joc e avancronica la idolii și personajele mari ale portughezilor. Pe de o parte, golgheterii all-time, reprezentați, dincolo de nume, cu ghetele sau tricourile lor. Apoi, pe continente, stranierii din toate timpurile. Uite-i pe Basarab Panduru și Laszlo Sepsi, ai noștri! Mai în lateral e tabloul tuturor antrenorilor, unde se află și Elek Schwartz din Recaș, internațional România B! A cucerit titlul ca antrenor cu Benfica în 1965 avându-l pe Eusebio în echipă și a ajuns în finala Cupei Campionilor! După ce fusese 7 ani selecționerul Olandei! (FOTO 31+FOTO 32+FOTO 33+FOTO 34).

O imagine cutremurătoare închide periplul. La stranieri, în dreptul Ungariei, e ultimul tricou al lui Miklos Feher. Sfâșiat de cei care au încercat intervenția rapidă pe teren, în 2004, când în timpul unui meci cu Guimaraes a făcut stop cardiac și a murit la 24 de ani… (FOTO 35).

Darurile de preț ale lui Eusebio

Sunt multe, prea multe lucruri pe care ar trebui să le citim, ascultăm, scriem și fotografiem acasă la Benfica. Dar să ne mulțumim cu câtă vreme avem și să trecem spre jumătatea de etaj dedicată marelui Eusebio. “Pantera Neagră” originară din Mozambic, unul din cei mai mari fotbaliști ai tuturor timpurilor. O vitrină cu câteva obiecte-simbol și un perete uriaș cu fotografii emoționante, “Jucătorul – Omul – Idolul”, îi străjuiesc veritabilul altar. (FOTO 36+ FOTO 37)

Găsești aproapte tot ce-ți puteai imagina despre Eusebio. De la tricoul naționalei Portugaliei, la cadourile de colecție. Mănușile de box ale lui Muhammad Ali, născut în același an, 1942, ca și fotbalistul. Căciula sovietică pe care miticul portar Lev Iașin i-a dăruit-o după ce i-a încasat golul la Cupa Mondială 1966. Sau replica tricoului lui Bobby Charlton după semifinala aceluiași Mondial, pierdută de Portugalia în fața Angliei, în care amândoi au marcat… (FOTO 38 + FOTO 39 + FOTO 40 + FOTO 41)

Un tricolor lângă holograma profesorului de magia fotbalului

Se deschid în cufere luminate gesturile de afecțiune de pretutindeni după moartea lui Eusebio, în 2014, la 71 de ani. Mormântul lui e în Pantheonul Național din Lisabona, singurul al unui fotbalist, alături de cele ale lui Vasco de Gama sau Amalia Rodrigues. Aici sunt fulare, steaguri, pagini de ziar, jucării… și un tricolor românesc! Îl remarci iute pentru că nu sunt, totuși, mai mult de câteva zeci de cufere. Mulțumesc, Eusebio! ROMÂNIA (FOTO 42 + FOTO 43).

Dar cea mai emoționantă e holograma fostului jucător. Încadarat de Balonul de Aur cucerit în 1965 și de Ghetele de Aur din 1968 și 1973, apare proiectat Eusebio. Se așează ca un stăpân obosit pe un cub și începe să-și povestească magia din teren și din viață, îmbrăcat într-un elegant costum bej și cu un ecran alături pe care rulează, din timp în timp, mărturii ale celorlalți despre el… Copleșitoare senzație, cu vocea și privirea de sub ochelarii de profesor al magiei fotbalului… (FOTO 44 + FOTO 45).

Trecutul, prezentul și Vitoria

Pe finalul circuitului, ai iarăși trecutul și prezentul în același loc. O imagine de colecție cu fondatorii clubului lângă un spațiu ingenios cu ecrane la care ești provocat să alegi propriul 11 all-time ale Benficăi, din sute de variante de jucători aranjați pe posturi! Suntem antrenorii virtuali cu numărul 56.135. 

Iată echipa votată de cei mai mulți oaspeți dinaintea noastră: Belgianul Preudhomme în poartă, stoperi Luisao – David Luiz, Alvaro Magalhaes pe dreapta și Fabio Coentrao pe stânga apărării. La mijloc, Coluna – Aimar – Rui Costa – Di Maria. În față, paraguayanul Oscar Cardozo. Și Eusebio, firește! Multe nume dinspre prezent, Chalana din tricoul omagial de pe stadion nu apare… Dar cum altfel să fie? Doi puști de maximum 14 ani tocmai își completează opțiunile. (FOTO 46 + FOTO 47). 

În loc de epilog, o cameră desprinsă din decorul unei grădini zoologice. Asta ce mai e? Habitatul vulturului Vitoria! Cel desenat în vestiarul oaspeților. Cel care zboară pe deasupra tribunelor pline înainte de meciuri, în rotocoale aplaudate și se întoarce cuminte, dar impunător, la dresor! (FOTO 48). Unde e, însă, tocmai Vitoria?

Acolo unde se avântă vulturii

Ne luăm rămas bun de la casa Benfica pășind iarăși pe gazon. Mergem spre poarta unde ne-am dori ca Dinamo Kiev să înscrie diseară, suficient de mult cât să se califice. Pentru Lucescu, al nostru. Iar în spatele plasei sunt… vulturii! Trei!

Vitoria, Gloria și Luz. Vitoria are 17 ani și planează impresionând adversarii, după cum știam. Gloria, la 22 de ani, s-a retras spre activități de marketing 😊 E gata doar de fotografii, în magazinul oficial. Luz are numai 12 ani. Și e încă în proces de dresaj, fiind vulturul îndărătnic… (FOTO 49 + FOTO 50).

Că Mircea Lucescu va reuși sau nu minunea, vulturii vor continua să zboare aici, apărând sub aripile ample, în nopți de august, legendele fotbalului din generațiile vechi și păzind creșterea altora noi din magia fecundă a driblingului portughez. 

E uriaș că Lucescu a putut, prin toate câte au fost și sunt, să ajungă cu Dinamo Kiev aici. Adică acolo unde se avântă vulturii, cum suna filmul cu Richard Burton și Clint Eastwood. Film de război.