De la favoritul tabloidelor și un personaj în jurul căruia se învârtea la un moment dat show-biz-ul din România, Adrian Cristea, 38 ani, a dispărut complet din peisaj de aproape trei ani. ”Prințul” care capta atenția prin poveștile siropoase izvorâte din relațiile cu Bianca Drăgușanu sau alte femei frumoase s-a ascuns, a refuzat să mai apară în prim-plan.
Nu l-a mai interesat să vorbească nici despre vremurile în care îmbrăca tricoul echipei naționale sau impresiona prin tehnica sa minunată în tricoul lui Dinamo, FCSB sau U Cluj. Acum, într-un interviu excepțional pentru playsport, Cristea reintră însă în scenă cu un discurs spectaculos și sincer.
Adrian Cristea: M-am retras. Am stat atâția ani în prim-plan, dar am considerat acum că e mai bine să fac un pas înapoi. Nu mai vreau să am treabă cu presa, cu televiziunea, cu lumea fotbalului, în care nu mă regăsesc deloc. E vorba despre considerente personale. La fel e situația și la capitolul showbiz. O lume fără esență.
Adrian Cristea: Deloc! Experiențele acumulate în timp m-au dus către această hotărâre de a-mi vedea liniștit de viața mea. Chiar nu-mi lipsesc momentele când stăteam în lumina reflectoarelor. Sunt foarte OK așa.
Adrian Cristea: Nu pot să spun ceva anume. E vorba despre felul în care sunt construit eu. Nu mai rezonez cu atmosfera și cu modul în care funcționează această lume a fotbalului românesc.
Adrian Cristea: Am ieșit la pensie (râde). Mă bucur de familie, de fetiță. Am lipsit foarte mult timp de lângă ea. Îmi vizitez prietenii. Am o viață liniștită și plictisitoare.
Adrian Cristea: Nu, am renunțat, dar mi-a plăcut ceea ce am făcut. N-a funcționat însă așa cum mi-aș fi dorit. În România nu există o piață pentru un bărbat mai elegant, care să se îmbrace la costum aproape zi de zi.
Adrian Cristea: Da. Am un prieten care se ocupă de niște fonduri de vânătoare în Cluj. Sunt vânător cu acte în regulă. Îmi place. Chiar e un mod foarte frumos de a te detașa de tumultul zilnic, de a te relaxa.
Adrian Cristea: De obicei, merg la mistreți, sunt destui. În România nu ai voie să vânezi urși. Sperăm însă să se dea drumul, pentru că sunt probleme cu urșii. Tot coboară în gospodării și atacă lumea. Putem face un business din vânătoarea de urși! ONG-urile o să sară pe mine, dar vânătoarea există dintotdeauna și e benefică. Se face o selecție prin exemplarele care sunt omorâte. Nu mergi în pădure și împuști ce vrei.
Adrian Cristea: Mă jucam toată ziua cu mingea pe-afară, ca orice copil. Niște vecini au sesizat că sunt talentat și i-au spus tatălui meu să mă ducă la Politehnica. Așa am ajuns la o selecție, m-au oprit și am început să joc la juniori. Terenuri de zgură, de bitum, veneam acasă murdar din cap până-n picioare. Îi dădeam mamei de treabă, să spele echipamentul. Când prindeam un teren de iarbă era un eveniment.
Adrian Cristea: Da, de mic am avut această calitate de a controla mingea. Bine, trebuie să te și pregătești, să ai un antrenor care să-ți așeze bazele fotbalului. Arsene Wenger spunea însă că e mai bine să n-ai antrenor de la 5 la 12 ani decât să lucrezi cu unul slab. E foarte important începutul. La 20 de ani e greu să mai schimbi un jucător, dacă nu are fundamentul solid.
Adrian Cristea: Da. Am prins un vestiar greu, cu Florentin Petre, Claudiu Niculescu, Grigore, Alexa. Am avut mari emoții când am ajuns la Dinamo. În prima zi stăteam pe afară. Nu știam pe unde să intru, îmi era și rușine să întreb. A venit însă Florentin Petre, m-a luat și m-a băgat în cabină.
Adrian Cristea: Nu timid. Să spunem educat. Ăsta e cel mai bun cuvânt. Am primit o educație foarte bună de la părinții mei. Semăn foarte mult cu tata, Dumnezeu să-l odihnească. El era mai boem. Sunt mai respectuos.
Adrian Cristea: Lucrau la un abator de mezeluri. Tata era maestru. Făcea rețeta pentru cârnați, salam, tot. Și producea. Nu am avut probleme cu mâncarea, din punctul ăsta de vedere am fost norocoși. Aveam frigiderul plin (râde).
Adrian Cristea: Titlul câștigat cu nea Mircea Rednic în 2007. Am avut 13 sau 14 victorii consecutive. Ne băteam cu echipe bune, erau Steaua, Rapid, CFR, Timișoara. Acum sunt trei mari și late la titlu. A fost un sezon foarte frumos. Dar a urmat momentul neplăcut în care am pierdut calificarea în Champions League, cu Lazio.
Adrian Cristea: Noi ne-am văzut interesul, chiar dacă unii nu voiau să câștigăm. Mă refer la suporteri, pentru că în vestiar n-au fost discuții să ne dăm la o parte. N-au existat jucători care să spună să nu batem ca să încurcăm Steaua. Nea Gigi a fost la meci, a fluturat fularul, iar imaginile au rămas în istorie. Am avut o primă atunci, într-adevăr. Ne-am dus după partidă la hotelul lui Dumitru Dragomir, Crystal Palace. Am luat masa, apoi am vorbit cum să împărțim banii. Dar presa era afară și a zis cineva că ar fi mai bine să ne vedem a doua zi la stadion, să rezolvăm acolo. Asta a fost o greșeală (râde).
Adrian Cristea: Banii fuseseră la hotel. Nu i-am văzut, nu stăteau pe masă. Dar îi ținea cineva, nu știu exact cine. Au ajuns însă la Cristi Borcea și s-a mai tăiat din primă. La jumătate, dacă nu chiar mai mult! Ce se promisese seara n-a mai fost valabil dimineața la stadion. Nu Rednic a fost însă principalul vinovat. Cred că Borcea a tras sforile.
Adrian Cristea: Nea Mircea s-a întâlnit cu câțiva băieți în birou și le-a demonstrat că nu el a decis să se dea mai puțini bani. Dar de acolo s-a stricat atmosfera, tot. Nu mai era niciun viitor pentru acel grup. Când promiți ceva față de jucători, trebuie să-ți păstrezi cuvântul. Dacă ești conducător și anunți că dai doi lei, îi dai! Țin minte că și cu Liberec, după ce am pierdut acasă la masa verde cu 3-0, cineva a întrebat în glumă la o cină cu conducătorii ce primă o să avem dacă întoarcem rezultatul. Nu se mai gândea nimeni la așa ceva.
Adrian Cristea: Două milioane de euro pentru toată echipa. Era o sumă consistentă, dar se aduceau ceva bani de la UEFA prin calificare. Nici până în ziua de azi însă n-am primit măcar o masă. Să ne felicite cineva. Nimic! Unii își comandaseră deja mașini, calculaseră că le vine prima (râde). S-au păcălit.
Adrian Cristea: Nu am simțit nimic dubios. Am citit niște declarații mai vechi ale lui Pulhac, dar eu nu cred că a făcut cineva ceva. Ne-au egalat dintr-un penalty pe o greșeală prostească, iar apoi am căzut mental, chiar dacă nu era absolut nimic pierdut. Parcă nu am putut să mai luptăm, să ne păstrăm la același nivel.
Adrian Cristea: Nu cred așa ceva. La cum îl cunosc pe Cristi Borcea, el e un om care trebuia să câștige din tot ce făcea. Mereu juca la două capete. Avea un plan de rezervă. Eu am însă o ipoteză. Conducătorii se întâlneau înainte de meciuri la un cocktail. Probabil că Borcea l-a prins acolo pe președintele lui Lazio și i-a spus, mai în glumă, mai în serios, că are un jucător bun de vânzare (râde). Și așa s-o fi legat transferul. Asta e presimțirea mea.
Adrian Cristea: Am avut oferte din Germania, Turcia, Spania. Dar situația mea contractuală era dificilă în sensul că Dinamo și Poli Iași dețineau câte 50 la sută din drepturile federative. Când veneau propuneri de două-trei milioane, Dinamo nu agrea să cedeze jumătate din bani la Iași. Cei de la Poli, fiind echipă mică, se bucurau însă cu asemenea sume și nu erau dispuși să lase. Iar eu am devenit singurul perdant. Ofertele au trecut. Nu stă nimeni după un jucător din Europa de Est.
Adrian Cristea: Ne-am dus supărați la hotel, am luat masa și am mai rămas la un pahar de bere. A întrebat cineva unde sunt N’Doye și Diabate, care lipseau. Nu erau nicăieri. De la recepție ne-au spus însă că tocmai au plecat, i-a luat cineva cu o mașină. Ne-am strâns toți în hol, iar Bratu i-a zis lui Prunea: ‘Florine, vezi că N’Doye și Diabate au plecat’. A primit însă un răspuns care a inflamat spiritele. ‘Nu aveți voi treabă, mergeți în cameră’. Aici a fost greșeala lui Prunea. Fiind director sportiv, trebuia să gestioneze altfel acel moment. Dacă spunea că va face un referat și-l va trimite conducerii, ar fi fost liniște și pace. Dar n-ai voie să ne trimiți la somn în contextul acela.
Adrian Cristea: S-a dus spre el, dar nu voia să-l lovească. Doar țipa. Principalul vinovat e însă Florin Prunea, nu jucătorii. Dacă ești director sportiv, trebuie să iei partea grupului. Nu poți să strici tot pentru doi jucători.
Adrian Cristea: Ne-am strâns toți într-o cameră să hotărâm ce facem. Zicu era impresariat de Giovanni și l-a sunat. I-a explicat ce s-a întâmplat și l-a întrebat cum să procedăm. Noi i-am transmis că vrem să plecăm. Nea Giovanni ne-a întrebat: ‘Bă, băieți, sunteți siguri?’. ‘Da!’. Atunci a zis că ne susține și ne trimite un microbuz să ne aducă la București. Dimineața, când să plecăm, am coborât doar ăștia cinci-șase. Restul s-au liniștit peste noapte. A fost însă o nebunie.
Adrian Cristea: Am văzut că Prunea îl tot atacă. Bratu se aprinde și el repede. Am fost colegi de cameră, dar a greșit cu ultima declarație, când a zis că speră să nu luăm multe goluri în următoarele partide la U21. N-ai voie să spui așa ceva. Ce transmiți jucătorilor? Suntem prieteni, știu că pune multă pasiune, dar aici a exagerat. Îmi pare rău pentru el că n-a rămas la Dinamo, unde a promovat mulți tineri și a făcut o treabă bună.
Adrian Cristea: Impresar era Anamaria, iar Reghecampf antrena echipa. Am vorbit cu Gigi la telefon, ne-am înțeles imediat și am bătut palma. Mi-a plăcut experiența la Steaua, care era peste Dinamo din toate punctele de vedere: organizare, condiții, echipamente, emulație. A fost o experiență frumoasă, ne-am calificat și în Champions League după ce am eliminat Legia Varșovia. Numai că eu am fost mâncat de alte persoane, care nu m-au dorit acolo. Cu Gigi m-am înțeles bine, dar nu toată lumea din anturajul lui m-a vrut.
Adrian Cristea: Păi, câți oameni se învârt în anturajul lui Gigi? MM Stoica nu m-a dorit. Nu știu de ce. Probabil a contat și felul meu de-a fi. Sunt mai introvertit și dau uneori impresia de aroganță. Dar cine mă cunoaște, știe bine că nu e adevărat. Îmi place să-mi văd de treabă, nu mă bag prea mult în seamă. Am întâlnit în carieră colegi care stăteau cu limba în urechea antrenorului de dimineață până seara. Eu nu sunt genul ăsta. De-aia și par mai distant. Ca fotbalist, e însă mai bine să fii tupeist sau obraznic. Cu condiția să ai o oarecare valoare și să produci ceva pe teren.
Adrian Cristea: S-a întâmplat în perioada când Dănciulescu juca în Spania, la Alicante, iar antrenor acolo era Esteban Vigo, care fusese și la Dinamo. Înainte de vacanță, l-a chemat și i-a zis: ”Uite, îmi place de Cristea, vreau să-l aduc la echipă”. I-a cerut părerea. Era împreună cu soția și a vorbit doar ea! M-a făcut în toate felurile. A zis că distrug echipa, numai de ”bine”. Că sunt bețiv, curvar. Doamne ferește! Să fie sănătoși!
Adrian Cristea: Tot de la femei. Povestesc între ele. Soția lui Dănciulescu a vorbit cu nevasta altui coleg, iar de acolo s-a dus vorba. Ionel nu a zis nimic. Se întâmplă, mai sunt cazuri de bărbați conduși de soție. N-am nimic împotrivă. Cu el n-am mai vorbit pe tema asta, ce să mai discut? Dacă îmi punea o vorbă bună, poate se schimbau lucrurile. Prindeam un transfer bun.
Adrian Cristea: Am auzit tot felul de lucruri. Unii au spus că am fost blat, că am luat bani. Niciodată n-am făcut așa ceva, să vând vreun meci. Pot să merg oricând la detectorul de minciuni.
Adrian Cristea: Nu. N-a venit niciodată cineva în vestiar să propună așa ceva. Sau să spună că meciul ăsta trebuie să-l trântim. Niciodată! Părerea mea e că nu poți să vinzi un meci cu toată echipa. S-ar afla. Ai nevoie de doi-trei oameni care să rezolve lucrurile.
Adrian Cristea: Da. La un meci sunt sigur 90% că a fost ceva suspect. Dar n-am dovezi. Nu are rost să mai vorbim acum. A fost o partidă din perioada Dinamo, în campionat.
Adrian Cristea: N-are sens să mai discutăm după atâta vreme. Dar am simțit lucruri ciudate. Te rog, povestim degeaba!
Adrian Cristea: A fost o experiență specială. Toată atmosfera, emulația din jurul echipei, vezi lumea pe străzi în culorile României. E un sentiment deosebit. Nu pot să descriu ce am trăit. Am jucat atunci de la egal la egal cu Italia și Franța. Nea Piți a fost un antrenor deosebit pentru națională. Cel mai potrivit! Știa unde poate evolua fiecare jucător, care e capacitatea fiecăruia. Avea un ochi deosebit.
Adrian Cristea: E nevoie de un antrenor cu experiență, care a trecut prin sute, mii de bătălii. Nici Edi, nici Contra, nici Rădoi nu întrunesc acest criteriu, iar asta i-a trădat în anumite meciuri. Trebuie să scoți maximum din fiecare joc. Într-o campanie nu-ți permiți să pierzi acum și să calculezi că recuperezi mai târziu. Dacă ai început cu trei înfrângeri, s-a cam dus deja calificarea. Edi e un antrenor bun, dar nu are suficientă experiență. În momentul de față e dificil să conduci România. Federația trebuia să facă un efort și să semneze cu Boloni.
Adrian Cristea: Am făcut un meci foarte bun cu Italia. Cu o victorie se cam schimbau calculele. La ce grupă am avut însă, am reușit un turneu final remarcabil. Trebuia totuși să forțăm mai serios în ultima partidă cu Olanda, decisivă pentru calificare. E greu însă să-l schimbi pe nea Piți. Ne-am închis bine, dar merita să riscăm. Dacă băteam, treceam mai departe. Am așteptat prea mult. Parcă a încercat ceva abia în ultimele 20 de minute.
Adrian Cristea: Nu avea Olanda cum să se dea la o parte. Trebuia să punem și noi puțină presiune. Ei au jucat relaxat, nu prea și-au dat interesul.
Adrian Cristea: Un meci nereușit din partea noastră. Nu a fost vorba că a jucat Mutu mai slab sau că a lăsat-o mai moale. Țin minte că Adi i-a spart atunci nasul lui Vidici. Toți ne-am dorit, dar a ieșit pur și simplu o seară ratată.
Adrian Cristea: O experiență bună. Am văzut ce înseamnă un campionat de afară, un fotbal diferit. Ce organizare, ce bază, ce condiții! Nu există în România așa ceva. Am mers sub formă de împrumut pentru șase luni, la jumătatea sezonului. Am început bine, am fost titular în primele meciuri, după care nu am mai jucat. Nu eram foarte bine din punct de vedere fizic. În țară abia începeam pregătirea, iar acolo am nimerit în plin campionat. Rednic ne-a dorit la echipă, pe mine și pe Țucudean, dar, din păcate, n-am adus impactul necesar.
Adrian Cristea: Am avut o carieră destul de frumoasă. Dar trebuia să fiu mai egoist, mai tupeist. În unele momente trebuie să-ți spui punctul de vedere, să știi clar ce-ți dorești.
Adrian Cristea: Mircea Rednic m-a înțeles cel mai bine. Eram genul de jucător pe care nu trebuia să stai cu gura. Îmi spuneai ce vrei de la mine, iar eu îmi vedeam de treabă. Pe cei mai tehnici trebuie să-i lași în lumea lor (râde). Și Zenga mi-a plăcut mult ca atitudine, ca stil. Vă dau un exemplu.
Adrian Cristea: Când a venit la Dinamo, am avut meci în week-end și apoi urma echipa națională. Jucasem duminică și ne-a mai chemat joi la antrenament. Ne-a dat liber vreo patru zile. Noi ne-am bucurat, dar conducătorii au înnebunit când au auzit. Au modificat programul, ne-am întors marți în loc de joi. Mâna lui Borcea, că el lua deciziile! Și încă o fază. Zenga lucra mult cu fundașii. Le explica lucruri elementare, tactică de italian. Când să iasă, cum să iasă. Erau Lucian Goian, Radu Ștefan, Pulhac. I-a bulversat puțin (râde). Și ne-a eliminat Elfsborg din Cupa UEFA. A fost brambureală, ne-au bătut cu 2-1 la București.
Adrian Cristea: A fost un deznodământ așteptat, având în vedere ce probleme sunt acolo. Să schimbi patru-cinci antrenori într-un an de zile, 50 de jucători, la ce te aștepți? Se bagă suporterii la conducere? Un război al orgoliilor, să decidă cine conduce, iar Dinamo a trecut în plan secund. Să iasă acum DDB-ul și Iuliu Mureșan să explice ce s-a întâmplat!
Adrian Cristea: O acțiune nobilă, dar cu ce rezultat? N-au intrat în faliment anul trecut, dar sunt acum aproape. Așa cum se întâmplă în 90% din cazurile de donații, o să ne trezim cu cei din conducerea DDB că se plimbă cu mașini noi, de lux, pe Șoseaua Ștefan cel Mare. O să-i vezi cu geamul lăsat jos, îmbrăcați cu tricouri Gucci, ascultând manele la maxim. Când lumea donează, cei mai câștigați sunt cei care strâng banii. Îmi pare rău de suporterii adevărați, care au dat cât și-au permis, cinci lei, zece lei.
Adrian Cristea: Am pus câțiva bani deoparte, dar bogăția e relativă. Nu am avut noroc nici la contracte foarte mari, poate și pentru că n-am lucrat niciodată cu un impresar care să se bată pentru mine. Dar sunt bogat în sensul că am o familie frumoasă care e alături de mine, o fetiță minunată. Familia e cea mai importantă. Mi-am dat seama de asta după mulți ani și multe experiențe.
Adrian Cristea: Poate ar fi trebuit să le gestionez în alt mod. N-am exagerat însă, nu făceam nimic extraordinar. Dar la noi nu dă bine treaba cu showbiz-ul în sport. În alte țări chiar înseamnă ceva. Pe parcurs am realizat că nu reprezintă mai nimic lucrurile astea, așa că tocmai din acest motiv am ieșit din lumina reflectoarelor.
Adrian Cristea: Joc tenis de câmp. Îmi place foarte mult. Urmăresc și meciurile, m-am uitat recent la Roland Garros. Îl admir pe Federer, dar, din păcate, vârsta nu iartă pe nimeni.
Adrian Cristea: Fotbalul românesc e într-o beznă totală. Un întuneric total! Grav este că nu se vede nicio luminiță. Nu știm încotro ne îndreptăm. Cauzele sunt multiple. De la vârf, până la bază, la copii și juniori.
Adrian Cristea: Sunt prea multe. Și e o problemă când președintele FRF e ales în unanimitate. Cum e posibil să nu existe niciun vot contra? Știm ascensiunea președintelui, nu-l cunosc personal, dar fotbalul românesc nu este într-un moment bun. Rezultatele sunt dezastruoase.
Adrian Cristea: Din păcate, se întâmplă de prea multe ori. Ca fundaș central, n-ai voie să faci asemenea greșeli. I-a dăunat puțin și stilul din campionatul nostru, unde nu prea era deranjat de adversari. Îi plăcea să iasă cu mingea la picior, se ducea până în careul advers. Dar când a ajuns în Anglia, la Tottenham, o cam ”fura” de la atacanți.
Adrian Cristea: Nu! Niciun jucător din România nu merită banii ăștia. Nu îl recomandă nimic. În Brazilia și Argentina, fiecare echipă are jucători talentați. Sunt sute de Octavian Popescu pe-afară. Campionatul nostru e slab, nu reprezintă nimic în Europa. El a jucat doar la FCSB. În Europa joacă? Nu! În echipa națională? Nu! Atunci pe ce să dai 50 de milioane? Contează mult să atragi atenția în cupele europene ori cu reprezentativa. Sigur, știm foarte bine că Gigi Becali își umflă jucătorii. Uitați-vă și la Andrei Vlad, ”Messi al portarilor”! Dacă-l mai țineau titular, avea mai multe goluri încasate decât a marcat Messi! Are calități, dar e prea pe vârfuri, a greșit de prea multe ori. Îmi place mai mult Târnovanu.
Adrian Cristea: Nu știu ce să zic. Dacă azi primești pe un jucător din România 10 milioane de euro, e o minune. Trebuie să-i pui fundiță și să-i faci vânt imediat. E extraordinar, de exemplu, că Universitatea Craiova l-a vândut pe Mitriță în SUA cu 8 milioane. Dar dacă prinzi o ofertă de la două-trei milioane în sus pentru un jucător din Liga 1, îl dai cu ochii închiși.
Adrian Cristea: Am fost mai mult un pasator decât un marcator. Dar mi-aduc aminte un gol cu Timișoara, când jucam la Dinamo. Mai e unul cu Ceahlăul, am driblat patru-cinci jucători. La U Cluj am înscris contra lui Dinamo. Am luat mingea din propria jumătate și m-am dus cu ea până-n poartă. Goluri puține, dar frumoase!
Adrian Cristea: Nu. N-am avut relațiile necesare. N-am păstrat legătura cu prea multă lume. Nici nu m-a tentat. În fotbalul nostru îți trebuie o relație ca să te bagi în seamă.
Adrian Cristea: Cu Mărgăritescu, Cătălin Munteanu, Marius Niculae. Dar v-am spus: m-am detașat. Nu-mi mai trebuie fotbal. Cunosc lumea asta, nu vreau să mai am nicio legătură.
Adrian Cristea: Poate cei din conducere n-au văzut bine scandalul cu divorțul de Anamaria și asta o fi contat într-o oarecare măsură. Din propria experiență, nu dă bine nici pentru el, nici pentru club. Nu cred că erau foarte încântați că apărea mereu în ziare. Sportiv însă, Craiova a jucat un fotbal foarte frumos, numai că a ratat toate obiectivele.
Adrian Cristea: Dinamo mi-a insuflat această mentalitate de învingător. Indiferent cu cine jucam, trebuia să câștigăm. Nu se punea problema că poate scoatem un egal sau să nu luăm multe. Iar la echipa națională e o onoare să joci. Ce e mai frumos decât să-ți cânte imnul? Am participat la un turneu final, acum e un vis să ajungi acolo. Le-aș transmite celor de azi să respecte tricoul naționalei și să-și dea sufletul pentru echipă. Am văzut discuții că pe unii nu-i mai interesează să vină la lot. Ce înseamnă asta? La națională trebuie să vii cu entuziasm, nu să te gândești dacă te retragi.