Crăciunul este de departe cea mai iubită şi mai aşteptată dintre toate sărbătorile populare şi creştineşti ale românilor. La această sărbătoare sfântă, toți creștinii își împrospătează sufletul cu amintirile copilăriei, revenindu-le în minte iernile bogate în zăpadă și prevestitoare de rod îmbelșugat, colindele și clinchetele de clopoței, mirosul proaspăt de brad, dar și de cozonacii bunicii.
În Ajun, cete de colindători merg la casele oamenilor și cântă „Bună dimineaţa la Moş Ajun’”. Urmează apoi „Bună seara” și „Steaua”. Este bine să le deschidem ușa, pentru că se spune că astfel lăsăm sărbătorile să ne intre în casă. Mulți colindători umblă mai multe zile cu ”Steaua”. Când se merge, de fapt, cu acest colind, aflați în paragrafele de mai jos.
Nașterea Domnului sau Crăciunul aduce în fiecare an un alt obicei frumos, colindatul. De multe ori, sărbătorile de iarnă sunt asociate cu ideea de familie și de a fi împreună. De asemenea, ne duce cu gândul și la colindele care completează atmosfera de Crăciun.
Din moși strămoși se știe că mersul cu Steaua se face din Seara de Ajun până la sfârșitul zilelor de Crăciun. Copiii de pretutindeni umblă cu Steaua pentru a vesti Nașterea lui Iisus Hristos.
În majoritatea zonelor din țara noastră, se umblă cu Steaua începând cu Seara de Ajun până pe 7 ianuarie, când este prăznuit Soborul Sfântului Ioan Botezătorul. Ziua cea mai importantă pentru colindători este cea de 24 decembrie. Atunci se umblă, de fapt, cu celebrul colind. Din păcate, mulți nu mai țin cont de acest lucru și alături de alte cântece, precum: „În oraşul Vitleem”, „Trei crai de la răsărit” sau „Florile dalbe”, cântă acest colind până la Bobotează.
Obiceiul de a merge cu ”Steaua” este întâlnit la toate popoarele creștine. Această practică vrea să amintească despre steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi către locul în care Fecioara Maria l-a adus pe lume pe Mântuitor.
În Austria, cete de copii străbat străzile colindând pe la ferestre. Piața de Crăciun din Viena este atracția principală a sărbătorilor, deși Crăciunul este celebrat mai ales acasă, cu o masă festivă și cadouri.
Libanezii obișnuiesc să planteze boabe de grâu în ghivece, cu o lună înaintea Crăciunului, pe care le amplasează, în seara sfântă, sub brad sau alături de montajul de Crăciun, constând în reconstituirea scenei Nașterii Mântuitorului.