Domnul joacă un rol cheie în fotbalul românesc, mai ales la anumite echipe cu evlavie în suflet. Doar prin voința Lui poți câștiga sau pierde un campionat. Asta o știm deja de la omul evlavios și la pungă gros. Este credința domnului și am de gând să o respect. Așa cum credința mea este că absența lui, a domnului (nu a Domnului), ar putea să o facă pe FCSB campioana României.
Nu aruncați cu pietre încă, lăsați-mă să mă explic! În acest moment, domnul este plecat în căutarea Domnului, la Muntele Athos, și nu este singur, ci l-a luat cu el și pe domnul Meme. Și pentru că rugăciunile le-au fost ascultate, Craiova a bătut, cu un gol marcat la ultima fază, pe CFR Cluj. O zi mai târziu, pentru că domnii erau la rugăciune și nu aveau timp de sms-uri cu primul ”11” și schimbările, FCSB a defilat cu Voluntariul.
Și astfel, diferența la vârful clasamentului s-a redus la doar cinci puncte. Iar această diferență renaște speranțele suporterilor. Justificat, să fim sinceri, pentru că vor fi două meciuri directe, deci bucureștenii sunt la mâna lor. Și mai tare este că există șanse să fie DOAR la mâna lor. De ce? Păi, să ne uităm pe program.
Primul meci direct, cel de la Cluj, se va juca duminica aceasta, care va fi Duminica Floriilor. Și mi-e greu să cred că printre mătănii, pupat de icoane și cântece religioase, domnul îl va lăsa pe Domnul pentru a trimite echipe, schimbări, scheme tactice. Dacă te duci la Muntele Athos, te duci să te reculegi, să te primenești, este o chestiune de suflet în care îmi este imposibil să îmi imaginez cum ai putea insera un meci.
Următorul meci, la Farul Constanța, se va juca în a doua zi de Paște. Ori asta se traduce într-o șansă imensă pentru FCSB! Antrenorul, ăla care e, va putea să își facă treaba fără a i se spune pas cu pas ce și cum să mute. Asta dacă nu cumva s-au lăsat sarcini precise la Mache la plecarea din Pipera sau în drum spre schit… Pentru că, trebuie să fim realiști, există șanse bune să se întâmple și asta. Meme, ai legătura!
Dar de ce sunt eu atât de convins că absența domnului poate fi bună pentru echipă? Pentru că îmi place istoria. Iar istoria spune că ultimul titlu câștigat de FCSB a fost în anul de grație 2015, atunci când ambii domni, Gigi și Meme, erau departe de echipă, la loc răcoros. Costel Gâlcă, cel care din punctul meu de vedere chiar e antrenor, dar asta e altă discuție, a făcut tripla: campionat, Cupă și Cupa Ligii.
Ce a urmat? Domnul nu a avut puterea să recunoască faptul că nu a fost o minune divină, ci o neimplicare providențială. ”Şi din puşcărie comandam tot lui Gâlcă, despre care spuneţi voi că are mare personalitate. Am făcut schimbările şi am câştigat campionatul din puşcărie”, a declarat el, încercând să anuleze munca acelui om care îi adusese campionatul. Ce valoare mai avea performanța aceea, dacă domnul nu își putea etala trufia? Am văzut repetat acest scenariu chiar în acest sezon, când l-a dat afară pe Edi Iordănescu, după șapte victorii consecutive.
Iar din acest punct de vedere, îmi este teamă pentru fanii FCSB-ului că vor trăi o altă deziluzie. ”Istoria ne învață multe, cu condiția să pricepem învățăturile ei”, spunea Constantin Dobrogeanu-Gherea. Și eu nu prea cred că domnul în cauză a învățat prea multe din istoria sa personală sau de patron al echipei cu cei mai mulți suporteri din România.
Și pentru că tot mă dau deștept în cap, haideți să vă mai dau un citat de om înțelept. Karl Marx spunea: ”Istoria se repetă, mai întâi că o tragedie și mai apoi ca pe o farsă”. În momentul în care pui un om de paie în funcția de antrenor, s-ar putea ca atunci când are mână liberă să își arate limitele, cu tot cu liniștea venită dinspre Muntele Athos…