Mircea Lucescu, interviu cutremurător despre războiul din Ucraina. “Când am văzut că toată lumea pleacă, eu am decis să stau”

Mircea Lucescu a rămas la Kiev, în ciuda războiului crunt declanșat de Rusia lui Putin. Chiar dacă a trecut prin momente foarte grele, veteranul de pe banca lui Dinamo a gestionat situația și s-a implicat cum a putut să ajute clubul.

Mircea Lucescu nu a fugit din Ucraina, în ciuda războiului. „Nu puteam să las clubul așa”

Antrenorul de 77 ani a rezistat pe banca celor de la Dinamo Kiev, în ciuda tuturor problemelor cauzate de conflictul din țara vecină. Reputatul antrenor a fost printre singurii străini care au les să continue în campionatul ucrainean.

“Când am văzut că toată lumea pleacă, eu am decis să stau. Nu puteam să las clubul aşa. După primele bombardamente, imediat am încercat să ajut. Am organizat curse de autobuze pentru familiile jucătorilor care să meargă în România. Am făcut eforturi de a scoate jucătorii din ţară, ca ei să transmită un puternic mesaj de pace. Am încercat să conving autorităţile, Federaţia de fotbal, să accepte ca jucătorii să joace în străinătate şi să transmită mesajele de unitate, solidaritate şi pace.

Ar fi fost uşor să plec, dar la cineva trebuia să unească această echipă. Nu puteam, inima nu mă lăsa să fac asta. Am simţit că trebuie să îi adun pe băieţi şi am ales să fiu acea persoană. Voiam ca jucătorii să fie cu cineva în care au încredere, a declarat Mircea Lucescu, pentru publicația World Soccer

Antrenorul știe că nu poate să le ceară jucătorilor să se gândească la performanțe deosebite.

Când sunt cu mine, încearcă să se concentreze. Dar după ce au terminat antrenamentul, imediat sunt conectaţi la ce se întâmplă în război. Îi înţeleg în totalitate. Singura şansă să nu cadă în depresie este să meargă înainte, să performeze pe teren cât de bine pot.

Orice supărare îi va trage înapoi. Încercăm să îi ţinem la un nivel decent. Încerc să aflu ce se întâmplă cu fiecare dintre ei şi familiile lor. Unii trec prin vremuri dificile, alţii au neveste însărcinate. Nu sunt împreună şi nu este uşor, a mai comentat Lucescu

„Fotbalul înseamnă speranță”

Sportul rege a rămas una din puținele bucurii din Ucraina, a comentat Il Luce în interviul eveniment.

Fotbalul înseamnă speranţă în Ucraina. Există o mulţime de jucători de mare valoare pe care ucrainenii îi pot urmări. Fotbalul este un mod ca Ucraina să fie descoperită de către lume. Chiar şi acum, jucătorii au steagul pe umeri când vin la meci.

Iubire, entuziasm, speranţă, deziluzie, ură… tot ce oferă fotbalul este viaţă. O fărâmă de normalitate. Dacă fotbalul moare, va fi şi mai greu pentru oameni. Vreau ca echipa mea să lupte la titlu în acest sezon.

Dar situaţia în Ucraina este neschimbată, impactul mental este din ce în ce mai rău. Jucătorii mei sunt tineri. Au aspiraţii, obiective. Iar asta dispar încet-încet, acum au întrebări referitoare la supravieţuire.

„Nu sunt speriat de alarme”

Il Luce a recunoscut că nu este speriat de bombardamentele rușilor.

Nu sunt speriat când aud alarmele. Am trecut prin multe în viaţa mea. În 2014, când a izbucnit conflictul în Donbass, eram la Şahtar. Echipa era într-un moment fantastic, oraşul era în expansiune.

Jucam pe un stadion nou, de cinci stele. S-a întâmplat şi acolo: trăiam în avion, eram mereu pe drumuri. Acum, trăim în autobuz. Ar fi fost uşor pentru mine să spun “la revedere”, dar nu este tipul meu să las lucrurile neîncheiate. Încercăm să ţinem în viaţă fotbalul în Ucraina pentru că fotbalul înseamnă viaţă