Vestea că Franz Beckenbauer s-a stins din viață, la 78 de ani, din pricina problemelor medicale cu care se confrunta, a căzut ca un trăsnet pentru Mircea Lucescu. Cu atât mai mult cu cât germanul făcea parte din aceeași generație a fotbalului.
Acesta s-a născut pe 11 septembrie 1945, în timp ce „Il Luce” cu o lună și jumătate mai devreme, pe 29 iulie. Au avut ocazia să se înfrunte pe terenul de fotbal, în meciuri de neuitat.
„Mi se pare incredibil și gândul că Franz Beckenbauer nu mai este. Îmi pare foarte rău”, și-a început Lucescu discursul, potrivit gsp.ro. A urmat evocarea unuia dintre cele mai frumoase momente din cariera de jucător profesionist, partida Germania România, disputată în primăvara lui 1970.
Imediat după fluierul final, cel mai titrat tehnician român a intrat în posesia tricoului cu numărul 4, purtat de legendarul Beckenbauer. În opinia sa, cel mai elegant fotbalist al tuturor timpurilor.
„Franz a fost jucătorul cu care am schimbat tricoul în aprilie 1970, după amicalul contra Germaniei de la Stuttgart, cu puțin timp înaintea Mondialului din Mexic. Numărul 4, nu pot uita acel număr. Am făcut egal atunci, 1-1.
M-a impresionat, l-am admirat profund. Ceea ce făcea el era dincolo de fotbal. Balet, nu fotbal. Cu ce ușurință alerga, părea că dansează, că plutește. Eleganță pură. A câștigat atâtea trofee, și ca jucător, și ca antrenor. S-a retras în triumf, în 1990, după ce a purtat Germania spre titlul mondial și ca selecționer, nu doar din iarbă, în calitate de căpitan. O imensă pierdere pentru fotbal”, a declarat Mircea Lucescu pentru gsp.ro.
În 1970, Franz Beckenbauer a intrat pe teren cu brațul drept prins într-un bandaj, din dorința de a-și ajuta colegii în semifinala Campionatului Mondial. Acel gest l-a impresionat profund pe „Il Luce”.
„Atâtea momente memorabile. Acele imagini rămân pentru eternitate, cu Beckenbauer jucând în semifinala Mondialului din 1970 contra Italiei deși avea brațul drept prins într-un bandaj. Ce caracter avea! Nu și-ar fi lăsat echipa, colegii, orice s-ar fi întâmplat.
Toate amintirile mele sunt legate de evoluția lui. Întâlnirea cu el și egalul în fața Germaniei au fost un impuls extraordinar pentru noi la turneul final ce a urmat. Cum domina jocul, cum apărea pe teren exact unde era nevoie de el și cum avansa cu mingea la picior. Purta numărul 4, pleca de pe o poziție defensivă, dar avea spirit ofensiv”, a mai spus tehnicianul.