Mircea Lucescu a făcut dezvăluiri despre brazilianul Ronaldo, cu care a avut ocazia să lucreze la sfârșitul anilor 90, pe când o antrena pe Inter Milano. Nimeni nu a știut până acum ce-l punea să facă la antrenamente.
Întrebat despre legendarul atacant sud-american, cel mai titrat antrenor român a avut numai cuvinte de laudă și a dezvăluit metoda prin care îl determina să-și pună în valoare calitățile tehnice. Se întâmpla la finalul ședințelor de pregătire, când jucătorii aveau nevoie de un moment de relaxare.
Atunci intrau în scenă Ronaldo și fundașul central Taribo West, cu duel unu contra unu, la mijlocul terenului. Africanul ieșea de fiecare dată „șifonat”, spre amuzamentul coechipierilor.
„E un fenomen, nu întâmplător îi spuneau ‘Fenomenul’. Din punct de vedere fizic era ceva incredibil, avea o musculatură superbă. El a cedat pentru că avea articulații de căprioară, nu a avut grijă să se îngrijească așa cum ar fi trebuit și mai ales că era un jucător care rezolva acțiunile de joc individual de o manieră entuziasmantă.
Îmi aduc aminte că eram la Inter și, când voiam să ne distrăm, făceam ‘unu contra unu’ de la centrul terenului și pe el întotdeauna îl puneam cu West. Bineînțeles că era un răsfăț, pentru că în general jucătorii africani sunt mai puțin coordonați decât ceilalți.
Azi, cei mai buni jucători africani sunt cei născuți în Franța, Anglia, acolo unde au primit o educație foarte bună. Deci, îl puneam cu West și îl lua unu contra unu și din fentă îl punea jos, cădea și toată lumea râdea, îl dezechilibra. Avea această calitate. E greu să mai găsești. Trebuie să aștepți foarte mult, cum Messi este într-adevăr un fenomen”, a dezvăluit Mircea Lucescu, potrivit prosport.ro.
De asemenea, „Il Luce” i-a sfătuit pe tinerii fotbaliști români să se înarmeze cu răbdare pentru a-și putea clădi cariere de succes, oferindu-le drept exemplu momentele trăite pe propria piele, în perioada în care era junior. O accidentare l-a împiedicat să evolueze mai mulți de 45 de minute în cei doi ani petrecuți la Dinamo.
„Când aveam 15 ani, Victor Stănculescu s-a mutat la Școala Sportivă 2 și știa că în cartier există un băiat mai vioi și m-a chemat. Era departe de mine, pentru că ne antrenam la 23 August, pe terenul 4, gazon perfect. Erau niște terenuri superbe în jurul stadionului de atunci. Am început să joc la Școala Sportivă 2, am bătut pe Farul Constanța, campioana țării la juniori, am marcat două goluri și atunci m-a… Gorgorin era omul lui Traian Ionescu care umbla după jucători. L-a adus pe Traian Ionescu să mă vadă la un meci, după care a venit acasă să vorbească cu părinții și să vadă în ce situație stăteam, a lăsat și 50 de lei ca să pot să vin la antrenamente și așa am ajuns la Dinamo.
Nu-mi aduc aminte că ne-au invitat când era o pauză a echipei naționale. Dinamo București a jucat un meci cu Dinamo Pitești. Am jucat foarte bine, cu toate că aveam 18 ani. M-au aplaudat. Imediat m-au pus să fac cerere de transfer. Din păcate pentru mine, a fost o perioadă în care am crescut foarte repede, vreo 13 centimetri în 5-6 luni și am avut o discopatie lombară destul de serioasă care m-a făcut să întrerupt aproape un an.
Dinamo, în momentul ăla, m-a trimis la echipa de juniori să mă refac acolo. Eu am cerut să mă întorc la Școala Sportivă 2 care era mediul meu. M-am întors, am început să joc din nou foarte bine și din nou m-a luat Dinamo. M-a adus înapoi, nu m-a lăsat.În doi ani, am jucat 45 de minute. Astăzi, mă uit la jucătorii ăștia tineri care vor imediat să fie pe teren. N-au această răbdare de a ajunge și de a acumula permanent… Așa s-a întâmplat cu mine. 45 de minute în doi ani”, a spus Mircea Lucescu.