Când eram copil, ”Made in China” (citit fix cum se scrie) însemna ceva de proastă calitate. Tata se uita pe etichetă, pe capac, pe talpă, depinde de produs, și dacă îl punea la loc pe raft, era clar, era made in China…
Între timp, aproape tot ceea ce purtăm pe corp sau în picioare, tastăm, ținem în mână, privim sau purtăm la gură este produs în Republica Populară Chineză. ”Made in China” a devenit, chiar și în România, ceva de bine. Sau în tot cazul o normalitate.
Normalitate pare că a devenit, din păcate, și să ne transferăm jucătorii de fotbal bunicei pe care îi mai avem tocmai în îndepărtatul și imposibil de urmărit campionat de fotbal masculinin chinezesc.
Mai întâi a picat ca un trăznet peste echipa națională știrea că poate cel mai valoros mijlocaș român al momentul, Nicușor Stanciu se transferă la echipa din orașul care ne-a dat Covid-ul. Cum ar veni, Wuhan ne-a dăruit pandemia și ni l-a luat la schimb pe Nicușor. Ca să îl umple de bani. Bravo lui, asta e meseria pe care și-a ales-o, are familie, mașină care consumă mult, să nu fim invidioși că va fi milionar!
Zilele trecute, PlaySport.ro anunța că un al jucător român, chiar interesant pentru Liga 1, Ronaldo Deaconu, se transferă tot în Republica Populară Chineză. Și ca să ne dăm, totuși, seama de nivelul fotabalul nostru, Ronnie, așa cum îi place să fie alintat, merge în liga a doua chineză!!! Deci suntem cumva de nivelul Olandei, adică ”sub nivelul mării”. Nu vă impacientați inutil, că nu îndrăzneam blasfemia!
Echipa se intitulează Shaanxi Chang’an Athletic. Să o pronunțe cine nu are treabă la ora asta! Întrebat de mine, la PlaySport LIVE, de ce a ales liga secundă chineză în detrimental Ligii 1, de exemplu Farul lui Hagi, Ronaldo mi-a dat șah mat: ”Mi-a plăcut proiectul!”. Poftim, ce ți-a plăcut? ”Da, au un proiect foarte interesant și de mare perspectivă”. Ooook. Și ca să îmi arate că nu glumește, Ronnie plusează: ”Am avut apoi o ofertă cu 50% mai mare, de la o echipă de primă ligă, dar am refuzat-o. Pentru că îmi dădusem acordul și pentru că îmi place proiectul”. Gata, gata, mi-e clar acum!
Tot nu realizați cât de jos am ajuns? Păi, haideți să facem o incursiune în timp. Acum vreo 10 ani, un fotbalist român, pe nume Cristian Dănălache, ieșea golgheter al primei ligi chineze. Și avea să joace acolo șase sezoane la rând, schimbând patru echipe. Pe final, era rival în campionat cu marele Anelka. Băiatul nostru plecat de la Urziceni avea 10 goluri în 10 meciuri, fostul atacant de la Arsenal sau Real Madrid dăduse două ”boabe”. Asta așa, ca fapt divers…
Departe de mine de a face un proces de conștiință lui Nicușor, care și-a teleportat impresara la Wuhan cât ai zice Instagram. E viața lui, cariera lui… Naționala e a noastră, dar dacă va fi în formă și acolo, să vină și să joace! Așa a zis domnul Edi.
Iar lui Ronaldo, cu atât mai puțin! Cred că e crunt să nu îți iei salariul timp de patru luni. Nu mi-a s-a întâmplat mai mult de două luni, deși lucrez în presă. Dar, în aceste zile, pare că e mai greu să fii fotbalist decât ziarist. Asta desigur dacă nu ești suficient de bun încât să pună ochii pe tine un club de liga a doua chineză…