Leonard Doroftei, fostul campion mondial la box profesionist, se află în pragul unei noi decizii majore în viața sa.
După ce a plecat din România în 2019, în căutarea unei noi identități, Doroftei se gândește acum să se întoarcă acasă.
Într-un interviu acordat pentru GSP, ”Moșu” a vorbit deschis despre experiența sa din Canada, despre cariera sa și despre visul de a-și ajuta țara.
În 1997 pugilistul român a semnat un contract cu firma Interbox, care, ulterior, l-a ajutat să devină campion mondial la categoria ușoară.
„Am făcut o categorie mare”, a spus Doroftei. „Am făcut o poveste care probabil e greu de închipuit pentru cineva. Sunt trei meciuri de titlu mondial la trei versiuni diferite. Alții iau câte o centură și se învârt pe aia. Îi aduce managerul adversari și îi face meciuri. Și așa își fac bani. Eu am fost aruncat: „Buf! Du-te colo, du-te dincolo!”. M-am dus unde au vrut ei, când au vrut ei, cu cine au vrut ei”.
”Nu m-au protejat niciodată. În al treilea meci m-au aruncat în America. Am luptat cu unul care avea 9 meciuri din care 8 câștigate prin knock-out. Eu aveam două meciuri. Un negru înalt, un stângaci, cu un cap mai înalt. Omul trebuia să mă omoare. Mi-a ajutat Dumnezeu și am câștigat cu dorință”, a adăugat boxerul.
Insomnia a început de dinainte să mă las. Începusem să intru pe chat, nu mai dormeam. Ultima perioadă a carierei mei a fost obositoare. N-am putut să mă mai concentrez cum trebuie, n-am reușit să mă mai focusez. Nu am mai fost motivat. Îmi atinsesem obiectivul. Fusesem campion. N-a existat altceva în capul meu, spre exemplu să îmi propun să fiu campion de trei ori. M-am plafonat. După retragere, îmi lipseau antrenamentele – Leonard Doroftei
Doroftei spune că nu are regrete mari, nici în ceea ce privește cariera sa, dar nici în ceea ce privește copilăria sa. Cu toate acestea, au fost momente în care a resimțit lipsa unui suport real. „Am avut o copilărie frumoasă pentru că nu m-a întrebat nimeni unde mă duc, ce fac…În schimb, a fost grea pentru că nu am avut de mâncare, nu am avut pe nimeni să-mi spună „fă așa, fă așa!”. Am fost de capul meu. Am fost un copil pe care nu-l întreba nimeni când se culcă, dacă îi e foame când se trezește. N-am fost totuși golan și îi mulțumesc lui Dumnezeu. M-am ținut de școală. Între clasele a cincea și a opta n-am chiulit niciodată de la școală. Mă bătea dirigentele de mă înnebunea dacă lipseam”.
Într-o mărturisire emoționantă, Doroftei împărtășește durerea cea mai profundă din copilărie – ziua în care, la vârsta de doar 6 ani, a descoperit neașteptat trupul neînsuflețit al tatălui său acasă. Amintirile acestui moment tragic îl urmăresc și acum, aducând la suprafață amănuntele îngrijorătoare ale bolii și a evenimentelor ce au lăsat o amprentă indelebilă asupra familiei lor.
”Cea mai grea zi din copilărie a fost când am venit acasă și l-am văzut pe tata mort. Aveam 6 ani. Am venit de la școală și l-am găsit mort. Era bolnav. Fusese pe front în război. Era cazangiu, avusese un accident. Avea un șanț în cap. Am simțit durere, am plâns”.
În 2019, Doroftei a decis să plece din România. Acum, spune că se simte din nou pierdut.
„Am avut nevoie de o schimbare. Nu mă regăseam, tot ce făceam era împotriva mea. Am stat de vorbă cu niște ziariști și a doua zi au scris că sunt cerșetor. Sau impostor. Titlul a fost groaznic, toată lumea a început să mă facă cerșetor. E dureros, e urât. Nu am cerșit nimic.
Nu mai îmi găseam locul absolut deloc. M-a tras în jos. Viața pe care am dus-o, de uzură, m-a obosit. Nimic nu se mai lega. Devenisem băiatul rău, dar eu n-am făcut rău nimănui. A trebuit să fac o schimbare, dar decizia a fost rea, le-am schimbat iar viața copiilor, i-am dus în altă lume. Doar că ei mă iubesc, suntem o familie și au înțeles. O perioadă, probabil. Va trebui să iau o decizie cât de curând”, a declarat Doroftei.
„Nu mă simt că aparțin aici”, a spus el. „Am venit, m-am regăsit, acum e timpul să iau o decizie. Dacă mă întorc acasă, mă întorc mult mai hotărât pentru că vin cu o temă. Când m-am întors prima dată, nu am avut un proiect”, a mai adăugat el.
Desi a ales să părăsească România, acum resimte dorința de a se întoarce, chiar dacă în Canada a găsit un sens al vieții. Doar că, fiica sa, Vanessa, pare să nu se fi adaptat complet la viața din Montreal.
„Fetița e în ultimul an la colegiu și vrea la medicină. Ea nu s-a regăsit aici, stă de 4 ani în casă. Stă numai în cameră. Singura ei vacanță e când merge în România. Vrea să dea la Medicină, acasă. E deșteaptă, face 20 de ani peste câteva zile”
Doroftei spune că vrea să deschidă o sală de box în România, unde să-i antreneze pe tinerii sportivi.
„Am învățat să lucrez cu copiii”, a spus el. „În Canada e numai cu țipat: „Hai, hăăăă, hăăăă!”. Aici e totul calm: „Hai, hai! Fă așa!”. Nu mi-a fost rușine să antrenez în sala aia improvizată. Ce am făcut acolo e de top. Ai văzut ce am făcut cu copiii? Așa se lucrează în pregătiri pentru titluri mondiale. Jab, un-doi, un-doi-trei! Lucrăm pas cu pas. Dacă acum vin cu o palmă din lateral, copilul va răspunde. A învățat să răspundă, va lovi”.