Sfintele sărbători ar fi trebuit să aducă speranță în rândul fanilor dinamoviști, dar acest sezon al deznădejdii nu putea produce altceva chiar și în această perioadă decât durere și tristețe.
După semi-eșecul cu Voluntari, fanii dinamoviști s-au încărcat cu energie pozitivă pentru ultima dată, au fost aduse în prim plan mai multe exemple din istoria recentă și mai puțin recentă a clubului. În 2007, una dintre cele mai frumoase amintiri post-decembriste a fost celebra victorie din Ghencea, care a netezit calea către ultimul titlu. Atunci, în teren erau Niculescu, Dănciulescu, Munteanu, Lobonț și Radu Ștefan. Acum, cei din teren au prea puține lucruri în comun cu cei menționați. De fapt, singurul lucru în comun este că sunt jucători de fotbal, iar comparațiile se opresc acolo.
Pe bancă atunci era Mircea Rednic, un maestru în tactică, mereu inspirat la schimbări. Zeljko Kopic, cu tot respectul, este anti-inspirație la schimbările efectuate. Ce greu este să fii suporter dinamovist în acest sezon, fanii alb-roșii sunt secați de energie și își doresc din toată inima ca acest sezon să ajungă la linia de finish. Bucuria fotbalului, de a vedea Dinamo la treabă, a fost înlocuită cu mâhnirea provocată de golurile încasate cu nonșalanță de defensiva suferindă. Dinamo a primit atâtea goluri cât a fost necesar pentru a nu pleca cu toate punctele în playout. Nici nu mai putem face calcule unde ar fi fost Dinamo fără acele goluri, este prea frustrant și nedrept.
Fanii dinamoviști își exprimă durerea pe toate căile posibile: cei prezenți la stadion au simțit nevoia să răbufnească la adresa jucătorilor, acei actori din teren care în playout au dat rateu peste rateu. Acei jucători care își vor căuta a doua zi următoarea destinație, măcar 90% dintre ei. Gurile rele spun că deja au făcut asta, dar dovada fermă nu există. Așa se întâmplă când te bazezi pe mercenari. Dinamo nu a ajuns din întâmplare aici, calea către dezastru a fost construită pas cu pas tot sezonul.
Îmi mențin părerea, acest campionat ne va bântui mulți ani de acum înainte, indiferent de deznodământul, pe care totuși îl anticipăm să fie unul negativ. Acum pot fi aduse în discuție cu adevărat minuni pentru salvare, pentru că șansele sportive tind spre zero. Dinamo a avut oportunități multiple de care și-a bătut joc. La Cluj, a fost doar un alt episod din drama pe care susținătorii dinamoviști au trăit-o. Sunt necesare mult prea multe rezultate indirecte pentru a putea ajunge la un loc de baraj, dar Dinamo mai degrabă nu este în stare să o învingă pe UTA.
Susținută de câteva sute de suporteri veniți din zona Ardealului și a Banatului, oameni care au sacrificat timpul petrecut în familie, alături de cei dragi, unii veniți chiar din București, Dinamo avea nevoie de victorie pentru a putea spera în continuare la salvare. În fața lui Dinamo a fost o echipă nu foarte motivată, nu agresivă, dar care nici nu s-a dat la o parte, așa cum sperau unii. U Cluj a jucat pe bune, Dinamo a luptat, a revenit, dar a și găsit o altă modalitate prin care să primească goluri și să irosească puncte. Acum, a venit rândul lui Golubovic să ne înfigă un pumnal în inimă printr-o intervenție de cascadorii râsului. Senzația a fost că Dinamo putea primi oricâte goluri erau necesare pentru a nu pleca cu toate punctele de la Cluj.
Este de studiat în istoria fotbalului, statisticienii trebuie să treacă la treabă și să caute o altă echipă care a putut irosi atât de multe puncte, într-un punct cheie al sezonului, așa cum a făcut-o Dinamo. Echipa din București este ”Anti-Leverkusen”, campioana Germaniei are cele mai multe goluri marcate în prelungiri, Dinamo este echipa care primește cele mai multe goluri în acest punct al meciului.
Speranța este împărtășită de foarte puțini fani, se vor face pe lângă apeluri de a veni la stadion, să susțină Dinamo, însă mai mult ca oricând, se va face și un apel pentru a nu provoca daune care să afecteze clubul pe viitor, Dinamo să nu aibă de suferit, în cazul în care pentru a doua oară în doi ani, suporterii să vadă live o nouă retrogradare.
Cei care sunt în club, la conducere, în teren, pe bancă, nu vor mai fi pe viitor, ei vor pleca, doar fanii vor rămâne. Alții vor veni în locul lor și munca trebuie începută de la zero. Fără incidente, Dinamo trebuie să își ducă crucea și destinul cu demnitate, fără lamentări, dar dacă a fost un sezon irosit, un an pierdut, o nouă pată în istorie, măcar să fie trase învățămintele necesare și Dinamo să învețe din erorile comise, să revină mai puternică și mai pregătită. Dinamo din viitor nu are de ce să sufere pentru eșecul din prezent. Nu hazardul, nu forțele oculte au dus la situația actuală, calea către dezastrul de acum a fost construită intern.
Fanii dinamoviști merită infinit mai mult, ei sunt cei care au fost alături de echipă în deplasare și acasă, au umplut stadionul chiar și când Dinamo propunea suferință sportivă, nu fotbal. Clubul are datoria să ofere altceva publicului și să fie un moment zero.
Finalul de sezon se apropie, dar finalul pentru Dinamo nu este aici, povestea continuă și Dinamo trebuie să revină acolo unde îi este locul. Dar mai este foarte mult până acolo…