Octavian Popescu a surprins pe toată lumea cu dezinvoltura de care a dat dovadă de la debutul său în prima echipă a celor de la FCSB. La primul său sezon în Liga I, Tavi Popescu are, în cele 17 meciuri bifate, 6 assisturi și un gol marcat. Totodată, acesta a reușit să obțină și trei lovituri de la 11 metri în momente importante ale partidelor.
Playsport.ro a luat legătura cu tatăl tânărului jucător, Beniamin, care, la rândul lui, a jucat fotbal și a strâns peste 150 de meciuri în eșalonul secund, evoluând la echipe precum: Cimentul Fieni, Flacăra Moreni, Minerul Motru sau Chindia Târgoviște.
Cel pe care foștii colegi îl alintă Beni ne-a povestit amănunte interesante din copilăria puștiului intrat deja în vizorul cluburilor mari ale Europei.
„Este un talent înnăscut. Eu am jucat fotbal și, de mic, îl luam peste tot, de la 3-4 ani a umblat după mine la meciuri, la antrenamente. Îmi era drag, era tot ceea ce mi-am dorit. Și dacă aș mai fi avut o fată, tot nu mă lăsam până nu făceam un băiat fotbalist. Dar eu nu l-am influențat, l-am susținut în toată cariera . Octavian a avut ambiție și a ajuns cu forțele sale până aici”, își începe povestea părintele giuvaierului de la FCSB. „Când am ajuns la Minerul Motru, în 2005, Silviu Lung, care mi-a fost antrenor, l-a văzut ce făcea cu mingea în spatele porții și mi-a spus de atunci, de când Tavi avea vreo 4 anișori, să-l dau neapărat la fotbal. Fiul meu dormea cu mingea în brațe. O lua cu el peste tot”.
Domnule Popescu, povestiți-ne, vă rog, când ați știut că fiul dumneavoastră are calități pentru a face fotbal de performanță?
Eu, înainte de a se naște, nici nu mă gândeam ca el să nu joace fotbal. Îmi doream enorm un băiat. Dar nu am tras de el, nu l-am forțat să urmeze această cale, însă are un talent înnăscut. Acum trebuie să fie serios în continuare, dar nu îmi fac griji, pentru că mereu și-a văzut de treaba lui. Vreau să vă mai spun ceva.
Vă rog!
În România sunt mulți fotbaliști talentați, uitați-vă și la acest Niță. Dar dacă cele mai multe echipe folosesc tinerii doar un minut sau două, cum să mai iasă în evidență jucătorii? Ce poți să demonstrezi jucând două minute? Este o mare bătaie de joc ce se întâmplă când sunt scoși copiii după două minute de joc.
Cine este fotbalistul favorit al lui Tavi?
El este cu Cristiano Ronaldo, eu sunt cu Messi. Ne tachinam mereu la meciurile Real-Barca. Iar acum mă mai tachinează și îmi spune: „te-a întrecut băiatul tău”. E cuminte, așa cum îl vedeți și în teren, chiar dacă am văzut la o emisiune, când domnul Balaj a dat de înțeles că ar fi jignit un arbitru. L-am sunat imediat și l-am întrebat dacă i s-a urcat la cap și a început să se certe cu arbitrii. Mi-a spus că i-a zis doar: „haideți, domnule arbitru”. Atât! El a fost, întotdeauna, la locul lui, nu a jignit vreodată vreun arbitru, și-a văzut de treaba lui pe teren.
Când a plecat prima dată de acasă?
De la 11 ani. A stat la cămin la Nucet, pentru că locuiam departe de școală și de terenul de antrenament și, pentru a nu avea probleme iarna, a rămas cu copiii la cămin. Apoi a mers la Regal în București și povestea lui, mai departe, o cunoașteți. Cum l-a remarcat domnul Pițurcă la Craiova și l-a luat la prima echipă, apoi ceilalți oameni de acolo l-au trimis pe la echipa a treia a clubului.
Cum vedeți viitorul fiului dumneavoastră? Mulți oameni de fotbal spun că o să ajungă un mare fotbalist al României
Mai are multe de demonstrat, încă nu a arătat nimic. Trebuie să fie serios în continuare, asta îi spune și fratele meu mai mare, Octavian (n.r. 273 de meciuri în prima ligă pentru Târgoviște, Craiova, Oțelul Galați și Poli Timișoara, în anii ’80-’90). Să dea Dumnezeu să o țină tot așa!
Apropo de fratele dumneavoastră mai mare, care are același prenume cu al fiului. Cum ați trăit meciurile în care evolua pentru Craiova Maxima?
Eu eram mic atunci, să fi avut 7-8 ani, dar pot să vă povestesc, când s-a dus tatăl meu la meciul din Cupa UEFA cu Betis Sevilla, în 1984. Când s-a întors acasă mi-a spus că nu mai vrea să calce vreodată pe un stadion. După ce fratele meu a marcat pentru 2-0, au aflat spectatorii că este tatăl lui Octavian Popescu, l-au luat în brațe și au început să-l arunce pe sus. A pierdut și basca și a zis că nu mai vrea să calce la Craiova pe stadion (râde). Tata nu a jucat fotbal. Noi am fost 12 copii, doar eu cu Tavi am jucat.
Dumneavoastră, la 44 de ani, încă jucați fotbal, care e secretul?
Acum, pe 23 februarie, împlinesc 45 de ani. Dacă nu era pandemia, jucam și acum, la Liga a patra, mai mult de plăcere.
Ați evoluat, însă, și la nivel mai ridicat. Care ar fi cele mai frumoase amintiri pe care le-ați trăit ca fotbalist?
În 1998 eram la Cimentul Fieni și am avut un amical la Câmpina contra Generației de Aur, care se pregătea pentru Campionatul Mondial din Franța. Atunci am simțit și eu că sunt fotbalist, când i-am văzut de îndeaproape pe Hagi, Adrian Ilie.
Bănuiesc că visați, ca orice părinte, să-l vedeți și pe Octavian în tricoul echipei naționale? Vă întreb asta pentru că se apropie Euro 2021 la tineret.
Eu îmi doresc, dar totul depinde de el. Evit să îmi dau cu părerea, dacă trebuie să fie sau nu acolo.
Când ați discutat ultima oară cu el?
Aseară, am vorbit și eu și mama lui, ne-a zis că ne așteaptă pe la București că i s-a făcut dor de noi. El este mai mămos de felul lui, i se face dor de maică-sa. Nu este mofturos la mâncare, nu a fost niciodată. La școală a fost cuminte, acum este în clasa a XII-a.
Unde credeți că dă cel mai bun randament?
Întotdeauna i-a plăcut să joace în zona de atac. Antrenorii lui știu cel mai bine unde să-l folosească. Chiar dacă și eu am jucat fotbal, nu m-am băgat niciodată peste niciun antrenor. Omul care a văzut un mare potențial la Octavian Popescu este fostul mare portar al Craiovei Maxima și al României, Silviu Lung.