INTERVIU EXCLUSIV: Secretele zilei de 7 mai 1986 povestite de Teoharie Coca Cosma, „talismanul” Stelei: „Suntem finaliști! Am câștigat cupa. De 7 Mai, mă aud și din frigider”

„Apărăăăă Duckadam! Suntem finaliști! Am câștigat cupa!”. E 7 Mai. Au trecut 35 de ani și vocea de Sevilla răsună, din nou, din televizor, la radio, pe youtube sau, așa cum glumește omul căruia-i aparțin expresiile, chiar și din frigeder. Teoharie Coca Cosma (79 ani), comentatorul finalei cu Barcelona, partida de pe „Ramon Sanchez Pizjuan”, își reamintește, într-un interviu pentru PlaySport.ro, fascinantele momente care au transformat-o pe Steaua în „Regina Europei”. Astfel, vocea celui de la microfon a devenit amprenta unei performanțe unice.

• Istoria unei gafe, de ce a spus reputatul comentator celebra expresia: „suntem finaliști”?
• O zi în Barcelona. Fără cazare și bani, cu senvișuri la pachet și apă băută de la țâșnitoare;
• Omul care s-a implicat pentu ca Teoharie Coca Cosma să comenteze finala de la Sevilla. „Au fost mulți doritori”;
• Care este fostul fotbalist care-l sună pe Teoharie Coca Cosma de 7 Mai?
• „De 7 mai, chiar și dacă deschid frigiderul, mă aud: „Apărăăă Duckadam…”
• Ce spune fostul comentator sportiv când suporterii confundă și spun că regretattul Cristian Țopescu este cel care s-a aflat la microfon, la

Sevilla: „Pentru mine e o onoare”

Bună ziua domnule Teoharie Coca Cosma! Încep prin a vă întreba ce mai faceți?

Vă mulțumesc pentru interes. Sunt bine, mă pregătesc să schimb, din nou, prefixul (n.r. Teoharie Coca Cosma va împlini, în acest an, venerabila vârstă de 80 de ani). Nu sunt prea grozav, dar încerc să mă țin în mișcare, să citesc, mă mai uit la televizor, dezleg cuvinte încricișate. La vârsta mea distanțele au devenit din ce în ce mai mici, mă mișc mai greu, am dificultăți, obosesc mai repede, pastilele se înmulțesc, vărsta își spune cuvântul și o face răspicat.

Valentin Ceaușescu, prezent la aniversarea victoriei istorice a Stelei de la Sevilla! Fiul dictatorului, de…

„Sunt dezamăgit și obosit!”. Anghel Iordănescu, discurs manifest despre „războiul” dintre CSA Steaua și FCSB

Mare fan Chelsea. „Arenele din Anglia sunt sacre”

Mi-ați spus că vă mai uitați la televizor, fotbalul își mai găsește loc în programul dumneavoastră?

Bineînțeles. Nu ratez meciurile din Premier League, sunt un mare fan, am amintiri foarte frumoase cu fotbalul englez, mi-a rămas mie în suflet. Tot… atmosfera, tradiția, stadioanele lor uluitoare. Englezii m-au fascinat mereu.

Ce echipă susțineți din Anglia?

Eu am fost cu Chelsea. Am mers și la meciuri la ei pe stadion și am rămas impresioanat. Arenele din Anglia sunt locuri sacre.
Înseamnă că în această dimineață (n.r. interviul a fost realizat pe 6 mai) v-ați trezit perfect. Chelsea este în finala Champions League și urmează un altim act pe gustul dumneavoastră, o confruntare de zile mari cu Manchester City. Dacă pot să spun așa… „suntem finaliști”

Exact! Sper să pot continua expresia pe care ați punctat-o dumneavoastră! O să îmi doresc să vă provoc puțin memoria și să vă rog să îmi vorbiți de începuturile în presă, puțini știu că ați debutat în departamentul politic…

Când eram mic, tata, care a fost pe front, în Basarabia, avea un radio. Un aparat Philips greu încercat, a trecut prin multe. Și asculta BBC, prefera acest post, spunea că sunt mai echilibrați, nici nu mă gândeam eu, atunci, că o să ajung să lucrez în Radio. Am făcut Facultatea de Sport și alte prostii pe care le-am mai terminat eu, un curs post universitar, urma să intru în diplomație, însă nu s-a întâmplat. Am ajuns la Radio și am făcut emisiuni politice.

„Toată familia celebră ținea cu Steaua”

Însă erați legat de sport, la un moment dat v-ați cerut la departamentul sport…

Da! Pe lângă facultatea de Educație Fizică și Sport, eu am jucat și fotbal, în Divizia B, la Laminorul Galați.

Ați fost un fotbalist talentat?

Am fost închizător, nu talentat, harnic, luptător, asta m-a caracterizat toată viața. Mă săturasem de politic, de cenzură, era multă cenzură, nu intra nimic pe post fără să nu fie citit de cine trebuia.

Citez dintr-un interviu acordat colegilor de la Adevărul: „Nu mai puteam. Mă săturasem. Nu vorbeai decât despre o singură persoană, în căldări de cuvinte. M-am dus la redactorul șef de atunci, în care aveam încredere și i-am spus: „M-am săturat să mănânc rahat cu polonicul, vreau să mănânc rahat cu linguriţa“. M-a întrebat ce vreau? Şi i-am spus: pe „sport“, la te-le-vi-zor”.

Da. Așa este. Consider că a fost un moment de inspirație. La comentariul sportiv am avut multe satisfacții, am văzut multe locuri, păream mai liber, poate chiar și eram.

Steaua era, totuși, o echipă urmărită, grea, iar aici mă refer la familia Ceaușescu…

Da! Era periculos din toate punctele de vedere, mai ales că celebra familie ținea cu Steaua.

Apropo de presiune, prezența dumneavoastră la Sevilla a fost o conjunctură, după ce Elena Ceușescu l-a suspendat de la comentariu pe Cristian Țopescu…

Eu am rămas drept vocea de la Sevilla, însă să știți că am comentat tot parcursul echipei în acea ediție a Cupei Campionilor Europeni, absolut toate jocurile.

Din acest motiv ați fost considerat, de către regretatul Ion Alecsandrescu, președintele Stelei, un fel de talisman…

Da! Datorită lui am și mers la Sevilla. Erau mulți candidați, chiar dacă meciul avea o presiune uriașă. Eu devenisem apropiat de domnul Alecsandrescu care, vă spun ceva, nu era un microbist, însă era un mare specialist, o persoană rafinată, profesionist, respectat de toată lumea, fotbaliștii nu șopteau în fața sa, iar dânsul a cerut ca eu să comentez finala. În cele din urmă, după îndelungi discuții și aprobări, s-a hotărât ca eu să fac deplasarea și să mă aflu la microfon.

A vrut domnul Graur să comenteze finala?

Mulți au vrut…

Cum a fost acea zi de 7 mai? Din zori și până la acel… „suntem finaliști” tatuat în memoria tuturor iubitorilor de fotbal

Am plecat din București când nici nu răsărise soarele, iar la prânz am ajuns la locul faptei. Am mers împreună cu echipa. Soția mi-a făcut pachet, sendvișuri, apă, cafea, tot. Nu am avut vreun ban la mine, nu ne dădeau voie. Fără cazare, am stat pe străzi, rămăsesem și fără apă și am tot căutat, cred că vreo jumătate de zi, o țâșnitoare. Ne-au lăsat liberi pe străzi, cei de la Steaua au invitat ministri, se ocupau de ei. La stadion, spaniolii ne-au tratat cu mare atenție, însă a fost o zi istovitoare.

Și a urmat meciul, loviturile de departajare și gafa cu „suntem finaliști”. Care este explicația?

Domnule, toată lumea credea că mai mult de finală nu se poate, iar în mintea mea, chiar dacă eu știam focul care ardea în acești băieți, știam că sunt capabili, cum puneau ei brazi pe focul ăsta cu fiecare tur trecut și flacăra era mereu vie, era plantar, deja, acest aspect. Și așa mi-a ieșit, așa am rumegat-o pe toată durata acelui parcurs și, când cupa a fost a noastră, eu am rămas cu acest etern… „suntem finaliști”.

Ce a urmat după meci?

Am fost asaltat de jurnaliștii străini, de spanioli, toți m-au tratat cu delicatețe. După… ura și la gară, în cazul nostru la aeroport. Nu am avut foarte mult timp de festivități, pierdeam avionul, a luat cineva în calcul prelungiriile, loviturile de departajare, de unde? Fuga la aeroport!

„Sunt onorat dacă unii cred că finala de la Sevilla a fost comentată de Țopescu”

Să înțeleg că festivitatea s-a mutat în avion, cum a fost zborul de întoarcere?

Nu, domnule! Nu a fost așa mare gălăgie, s-a băut șampanie, însă era oboseală multă. Apoi au urmat festivitățile, jucătorii, conducătorii au fost învitați, premiați.

Dumneavoastră nu ați fost premiat?

Premiul meu a fost că am putut să comentez acest meci, un eveniment de gală pentru sportul românesc. Ma rămas și eu în rama asta. Totuși, pentru mine, dintre toate bucuriile carierei, una este incomparabilă: nu pot uita sentimentul de a asculta imnul țării mele de la mii de kilometri depărtare, asta nu se uită.

Știți ce am realizat, chiar și după 35 de ani de la acel meci, mulți iubitori ai fotbalului, chiar și steliști înfocați, cred că finala a fost comentată de Cristian Țopescu…

Da, știu asta, am observant acest detaliu.

Nu vă deranjează?

Nu! Din contra, mă onorează. Nu am nicio supărare, am fost apropiat de domnul Țopescu și, dacă nu avea acea interdicție, dânsul ar fi comentat acest meci. Pentru că merita… la mine așa a fost, s-a nimerit.

Cum sărbătoriți ziua de 7 Mai?

Mă aud peste tot. „Apără Duckadam, suntem finaliști, am luat cupa” (râde). Un prieten mi-a zis că, de 7 Mai, chiar și când deschide frigiderul mă aude. E un eveniment. Mă mai sună Duckadam, uneori de la club, iar când trăia domnul Alecsandrescu, Dumnezeu să-l Odihnească”, mai vorbeam cu dânsul. Uneori m-au mai invitat și pe mine pe la evenimentele lor, iar când s-a putut, am onorat.

Vă mulțumesc domnule Teoharie Coca Cosma și vă urez multă sănătate!

Se dă sau nu RCA-ul când loveşti o altă maşină în parcare cu portiera? Ce...

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Pentru puțin, multă sănătate și cititorilor dumneavoastră!