INTERVIU EXCLUSIV. Radiografia lui George Ogăraru. Noul șantier din Ghencea, relaţia cu gloriile, pilda lui Neşu şi imixtiunea părinţilor în sectorul juvenil. „Interdicţia de a promova poate fi un avantaj!”

Bună ziua domnule Ogăraru. Mă așteptam să vă întâlnesc pe terenul de fotbal, poate în birou, însă v-am găsit pe șantier…

Vrem să schimbăm infrastructura la minifotbal și suplimentarea vestiarelor, să aducem vestiare modulare și să le amplasăm strategic în bază. Șantierul a început din vară, iar ideea de a schimba infrastructura la minifotbal datează de la începutul anului. Eu cunoșteam foarte bine baza sportivă, am crescut aici și s-au mai făcut lucruri în ultimii ani. De exemplu la terenul 5, acolo unde a jucat echipa mare în liga a III-a, unde este o tribună nouă. Între timp s-au mai pus tribune la terenul 4 și 6.

„Steaua poate deveni, în câțiva ani, una dintre cele mai importante academii din România!”

Este vorba de patru terenuri de minifotbal și vreau să-mi spuneți când vor fi gata?

M-ați găsit pe șantier și sunt foarte bucuros că sunt aici, acum am început lucrările și sper să se și termine până la finalul anului și copiii să se poată bucura de o suprafață bună de joc. Trebuie știut faptul că avem o bază sportivă mare, poate cea mai mare din țară și, dacă reușim să modernizăm la nevoile fotbalului juvenil, cred că putem să devenim, în câțiva ani de zile, una dintre cele mai importante academii din România!

Îmi puteți detalia, vă rog, ce cuprinde acest enunț: „una dintre cele mai importante academii din România”? Care sunt obiectivele?

Să avem jucători de calitate, crescuți într-un mediu sigur, cu valori precise, tineri care să facă pasul către echipa mare.

Până în momentul discuției noastre, doi jucători de la Centrul de Copii și Juniori, este vorba de Alex Donose și Codruț Sandu, au fost promovați la echipa de seniori, e mult, e puțin?

Pentru mine a fost o surpriză că acești doi jucători au ajuns la echipa mare. O spun pentru că e mult de schimbat la nivel de juniori. În trecut, lucrurile s-au făcut într-un anumit fel și accentul a fost mai mult pe cantitate și mai puțin pe calitate.

„La CCJ Steaua a fost nevoie de o reformă. A existat o rezistență la schimbare”

Asta ați găsit când ați preluat coordonarea Centrului de Copii și Juniori? A fost nevoie de o reformă?

Da! E adevărat că, la început, a fost mai greu, încă există această rezistență la schimbare. Mă bucur că am reușit să aduc antrenori tineri și valoroși, mai ales la grupele de minifotbal, unde este foarte important să-i atragi pe copii, să-i ții, mai ales că au foarte multe alternative. În ziua de azi, un copil, când dă de greu, se refugiază în telefon.

Mi-ați spus că ați simțit această „rezistență la schimbare”. În ce a constat?

A fost evident, ați citit tot felul de articole în presă la adresa mea. Am venit cu un gând, am fost adus pentru a restructura Centrul de Copii și Juniori și, în prima partea a mandatului meu la Steaua, pentru a ajuta prima echipă, perioadă în care am gestionat ambele zone. A fost solicitant, din punct de vedere fizic e epuizat să gestionezi și echipa mare și centrul de copii și juniori care, acum, se transformă în academie. După ce am ajuns în această situație cu echipa mare, în care anul acesta nu putem să promovăm, ministerul a pus ca prioritate dezvoltarea unei academii.

Mi-ați spus de articolele apărute în presă. Tot presa a scris că, prin acest post la CCJ, pentru dumneavoastră a fost vorba de o retrogradare

A fost o numire dureroasă pe care a folosit-o presa, „retrogradare”… și nedreaptă. Atât timp cât toți spun că motivul principal pentru care nu reușim să avem performanțe la nivel de club și de echipă națională este faptul că nu s-a investit în sectorul juvenil, iar cineva cu experiență la Ajax, un model de succes în Europa, vine și pune acest lucru ca pe o prioritate, răspunzând nevoii fotbalului românesc, se pistonează pe acest termen, cuvânt, „retrogradare”… e trist! Nu a fost vorba de retrogradare, pur și simplu am înțeles că este o mare nevoie de un moment zero în care să restructurăm tot ce înseamnă CCJ Steaua București! Pentru că acest centru, această viitoare academie, trebuie și poate să devină punctul de sustenabilitate pentru echipa mare. Așa e normal! Majoritatea echipelor care au câștigat Champions League au avut un nucleu de jucători din propria academie. Fotbaliști care au tras mai mult decât alți jucători veniți de la alte echipe.

„Atât sponsorii la echipa mare, cât și cei de la CCJ, în proporție de 95%, sunt aduși prin efortul pe care l-am depus”

Au apărut și sponsori importanți. Există posibilitatea ca Centrul de Copii și Juniori să se autofinanțeze? Sau să funcționeze fără taxă?

Să știți că sponsorii nu au venit singuri! Și nu e ușor să-i aduci. După ce am venit la club, am încercat să influențez pe mai multe planuri, iar unde am crezut că pot să mă implic, am făcut-o. Iar partea asta legată de sponsori am pus-o ca prioritate și, atât sponsorii la echipa mare, cât și cei de la CCJ, în proporție de 95%, sunt aduși prin efortul pe care l-am depus. Sigur, am avut și suportul domnului comandant și, cel mai important, am avut în spate numele Steaua. Mă bucur că echipa mare are trei sponsori importanți, pe sume bune, poate cele mai bune din liga secundă, academia are un sponsor principal, al doilea parteneriat după Academia Hagi. Eu am crescut aici și nu-mi aduc aminte, vreodată, ca juniorii să aibă sponsor pe piept. Trebuie, însă, să înțelegeți, că banii din sponsorizări acoperă anumite cheltuieli, însă nu pe toate. Există taxă pentru instruire, până la o anumită vârstă, chiar și la Academia Hagi, nu cred că acesta este lucrul la care trebuie să renunți. Steaua are potențial să atragă și mai mulți sponsori, depinde de viitorul imediat și de deciziile care se vor lua în legătură cu reorganizarea, dar și de rezultatele muncii. Dacă oamenii văd că ministerul bagă bani și susține dezvoltarea acestui sector, cu siguranță că vor veni alături de club.

Despre rezultate ce puteți să-mi spuneți, sunt la nivelul așteptărilor?

Cred că deja se văd, avem echipe calificate în „play-off”. Nu speram să se întâmple acest lucru! Am făcut diferite mutări, am accelarat dezvoltarea unor jucători, am încercat să mergem doar cu cei de calitate, am și renunțat la mulți, iar acest lucru ne-a adus destul de multe critici, plângeri din partea părinților, a unor antrenori care au plecat și la care am renunțat. Rezultatele sunt foarte bune și au apărut surprinzător de repede.

Steaua s-a calificat în play-off-ul Ligii Elitelor cu trei echipe…

Deocamdată!

Mă interesează ce s-a întâmplat cu jucătorul care a făcut subiectul contestației celor de la FCSB. S-a spus că acest fotbalist a jucat la trei echipe într-un decurs de 24 de ore, lucru interzis de regulament. A urmat o anchetă internă, ce ați aflat, cum explicați acest subiect delicat pentru imaginea unui club așa cum este Steaua?

A fost o anchetă și ce pot să vă spun este că sunt aproape 250 de copii în CCJ, plus 20 de antrenori. Suntem foarte puțini oameni care putem să gestionăm lucrurile astea. Într-un weekend sunt 10 meciuri, eu, domnul Iovan și Iulian Miu nu putem să le acoperim pe toate, să vedem toate foile de joc și toți jucătorii care intră pe teren, la minifotbal sau la elită. Nu putem să ne împărțim sau să ne transformăm în polițiști. Dacă sunt antrenori care au luat anumite decizii fără să se consulte cu conducerea clubului, sunt greșeli pe care și le-au asumat.

Da, însă aceste greșeli trebuie să fie asumate și din partea clubului!

Clubul trebuie să ia decizii! A luat și o să mai ia!

Decizia este că a fost găsit un antrenor vinovat, Florin Neață, care, între timp, și-a depus demisia…

Da. S-a ajuns la o reziliere pe cale amiabilă.

Clubul nu știa de această practică a domnului Neață, această rotire a jucătorilor pe la mai multe echipe. Repet, neregulamentară în cazul acestui fotbalist

Eu, conform foilor de joc care au intrat în posesia mea, nu pot afirma acest lucru, că a jucat neregulamentar. Nu am putut fi la toate cele trei meciuri. Au fost mai multe lucruri pe care le-am luat în calcul, multe informații. În plus, la mine, la domnul comandant, vin foarte multe lucruri din trecut, unele care s-au întâmplat acum un an, doi, zvonuri. Nu putem să le controlăm și să adunăm probe.

Dar dacă ați fi știut de așa ceva, de o astfel de încălcare a regulamentului…

Niciodată nu aș fi fost și nu o să fiu de acord cu așa ceva, indiferent care este motivul. Din punctul meu de vedere, rezultatul unui meci trebuie să fie consecința jocului.

După ce antrenorul Florin Neață și-a depus demisia, doar 7 jucători s-au mai prezentat la meciul cu Dinamo. George Ogăraru: „Am fost neplăcut surprinși, mai ales că era un meci cu Dinamo, un derby, pentru copii ar fi fost o mândrie să joace un derby. Nu știu cine i-a influențat, cum au făcut-o. A fost o situație neplăcută!”

Există posibilitatea ca, împreună cu antrenorul, să plece și jucătorii. Avem deja o situație: La partidacu Dinamo, ultima disputată la această grupă de vârstă, doar 7 jucători din lot au fost prezenți la meci! Faceți ceva să împiedicați aceste plecări, mai ales că este vorba de o grupă valoroasă, sau vă asumați situația?

Am avut, deja, două întâlniri cu părinții de la grupa respectivă. Am discutat cu ei despre decizia clubului… situație, declarații din ziar. Am încercat să vedem dacă există realitate în ce au spus, cum că nu vor mai veni la antrenamente, la meciuri. Inițial au zis că nu, după, așa cum spuneți, au fost copii care nu s-au prezentat la meci. Am fost neplăcut surprinși, mai ales că era un meci cu Dinamo, un derby, pentru copii ar fi fost o mândrie să joace un derby. Nu știu cine i-a influențat, cum au făcut-o. Am avut această situație neplăcută, am reușit să o rezolvăm împreună cu staff-ul, după ce am completat cu cei de la grupa 2006, copii care aveau drept de joc. Ne-am încadrat în numărul de minute, chiar dacă, a doua zi, au avut un alt meci și mă bucur că l-au câștigat, iar situația nu le-a afectat performanța în vreun fel.

Mi-ați spus că nu aveți cum să verificați, însă ați discutat cu jucătorul în cauză, ce a spus el, a jucat sau nu în aceste trei meciuri?

Nu vreau să pun copiii în situația în care să mărturiseacă anumite lucruri, nu este acesta scopul, un minor să fie supus unei anchete. Însă, fiind vorba despre copii talentați, am încercat să vorbesc cu fiecare dintre ei și să le explic faptul că, revenind la situația de la meciul cu Dinamo, că acest club are un renume, le oferă șansa să ajungă mai sus, în fotbalul profesionist. Și le-am spus că acest club a mers mai departe și fără Lăcătuș, fără Iovan, nu o să stea într-un singur jucător și poate nu e potrivit să plece. Caut să le dau cel mai bun sfat.

„Retragerea tricoului lui Marius Lăcătuș a fost discutată și în minister”

Ați pomenit numele lui Marius Lăcătuș. Sunteți omul care organizat evenimentul legat de inaugurarea stadionului, gală în care a fost retras tricoul cu numărul 7. Un eveniment de etichetă pentru un club cum este Steaua, însă pentru care ați fost și contestat, mai ales că sunteți cel care a venit cu ideea

Avem mai multe exemple, la nivel european și mondial, mă refer la retragerea tricoului unui jucător emblematic, cât timp el este în viață. Idee mi-a venit când eram în Olanda și am asistat la retragerea numărului 14 purtat de Johan Cruyff. Am jucat în ultimul meci în care s-a jucat cu numărul 14. Și am văzut reacția lui, a publicului, a Olandei.

Și, în funcție de această reacție, cum a fost reacția românilor după retragerea tricoului lui Marius Lăcătuș? A suporterilor, a publicului și a foștilor colegi?

Generația care a câștigat Cupa Campionilor Europeni a fost extraordinară. Mereu, dintr-o echipă, unii au însemnat mai mult, iar suporterii s-au identificat cu acești fotbaliști. Așa a fost și în cazul lui Marius Lăcătuș, fanii s-au identificat cu „Fiara”, e un lucru evident. Fiecare poate să aibă o părere. Un lucru foarte important! Pe lângă ideea asta pe care au am avut-o, plecată de la Cruyff, a fost și dorința suporterilor. A venit și din partea lor. Putem spune, pentru a avea un tablou exact, că a fost o idee la comun, nu doar a mea. Pentru că am prezentat această idee domnului comandant, dânsul a discutat-o și la nivel mai înalt.

În minister probabil?

Da. Exact.

Și Marius Lăcătuș cum a întâmpinat-o?

Nu i-am spus nimic înainte de eveniment, dar s-a aflat cu o zi înainte, s-a scris. Am simțit, cumva, că vor fi tot felul de discuții și ne-am dorit să fie o surpriză și să-l chemăm, pur și simplu, la stadion. S-a aflat și s-a stricat această surpriză. Marius Lăcătuș a fost foarte emoționat.

Dacă tot am vorbit despre gloriile clubului, ați organizat un departament de scouting din care fac parte Lajos Sătmăreanu, Vasile Aelenei, Radu Troi, Teodor Anghelini sau Adrian Bumbescu. E greu să lucrezi cu asemenea personalități?

I-am avut antrenori la juniori, însă eu sunt un om care ține foarte mult de obiective și îmi place să cred că am o diciplină a muncii. Astfel, vreau să tragem cu toții în aceeași barcă, să fim în aceeași căruță.

„Poate nu toți au acceptat foarte ușor această trecere de la antrenorat la partea asta de scouting”

Ați simțit că au fost momente când nu s-a întâmplat acest lucru? Cel puțin domnul Bumbescu a avut unele nemulțumiri față de dumneavoastră, pe care le-a verbalizat în presă

Nu știu. Trebuie să-l întrebați pe dânsul, nu pe mine. Probabil că nu s-a înțeles ceea ce am încercat să fac, anume să păstrez gloriile în cadrul clubului, a fost o propunere să aducem un suflu nou la nivel de copii și juniori, să fie antrenori care să vorbească pe limba copiilor, să aibă energia necesară, să se aplece după ei. Astfel am vrut să-i protejăm puțin de tot ce înseamnă stresul meciurilor, statul pe bancă. Pentru că, la o anumită vârstă, pentru dânșii există tot felul de efecte adverse. Departamentul de scouting, mergând puțin pe istoria lor, pe faptul că au văzut poate mii de fotbaliști în decursul timpului, mi s-a părut o idee bună. Însă poate nu toți au acceptat foarte ușor această trecere de la antrenorat la partea asta de scouting. Eu le-am spus și atunci că este un departament foarte important și nu ar trebui să fie doar un simplu act de prezență, e nevoie să identificăm și să facem tot posibilul pentru a aduce copiii taletați către noi. Când am întrebat conducerea Ajax-ului care este cel mai important lucru într-o academie, am primit un răspuns clar, selecția. Dacă nu ai jucători buni, muncești până la un anumit nivel și scoți fotbaliști de pluton. Iar noi nu ne dorim asta!

În clasificarea academiilor de fotbal din România, pe care FRF o face anual, Steaua a înregistrat un salt uriaș, de pe locul 61, pe locul 13. Cum a fost posibil așa ceva, e o difernță enormă de la un an la altul…

Nu știu unde s-a greșit, însă pot să spun unde s-a făcut bine. Ne-am asumat acest dosar clasificare și a fost o muncă titanică depusă împreună cu Iulian Miu și cu juristul clubului. Au fost oameni care ne-au ajutat pentru a putea alinia funcțiile lor, doctori, asistenți medicali, toată infrastructura pe care o avem, a trebuit să punctăm până și câți lucși are nocturna de pe terenul 4. S-a făcut un dosar serios care, e adevărat, a cântărit și ne-a dus unde trebuie. Nu am avut rezultatele, noi nefiind, în anul precedent, la elită, nu am putut să punctăm. Probabil că anul viitor ne așteptăm la o clasificare în primele 10. Asta te obligă. Pentru că joci cu cluburi care au început investiția în academiile lor cu mult timp înaintea noastră, care funcționează diferit. Vedeți ce se întâmplă în zona Transilvaniei, cu Miercurea Ciuc, Sepsi, apoi ai Farul, care a început acum 10 ani, FCSB, care a cheltuit foarte mulți bani, formații pe care o să le întâlnim la elită. Noi suntem la început și, cu siguranță, când te întâlnești cu ei, se vede diferența aceasta. Se vede pe tabela de marcaj.

Steaua – Farul 0-7. „Cam asta este diferența între noi și Hagi, nu putem să ne comparăm”

Așa cum s-a întâmplat și la Under 19, un rezultat cald, Farul s-a impus cu 7-0 în fața Stelei…

Da! În Cupa României. În campionat am făcut egal cu ei și, în ultimul meci, disputat în deplasare, am pierdut la limită, 1-2. Avem un număr limitat de jucători, mai ales în grupele terminale, unde nu poți să mai aduci jucători talantați pentru că, deja, sunt sub contract cu alte cluburi. Cam asta este diferența între noi și Hagi, nu putem să ne comparăm. Pentru noi este important să găsim și antrenorii potriviți pentru fiecare grupă de vârstă, care au experiență acolo, nu cred într-un antrenor care să ia jucătorii de la 8 ani și să meargă cu ei până la 19 ani, pe sistemul… „este grupa mea”. Nu sunt de acord, consider că un antrenor nu trebuie să stea mai mult de doi ani la o grupă. Asta se întâmplă și la un nivel profesionist, jucătorul trebuie să se adapteze unui alt tip de antrenor și acest lucru face parte din instruirea unui junior.

„Părinții trebuie să înțeleagă că au rolul de a susține copilul, nu să joace meciul în locul lui”

O să vă rog să-mi faceți o diferență între Olanda și România când vine vorba de părinți?

La meciurile disputate în Olanda, părinții au rol de suporter, aplaudă. La noi e o gălăgie totală la meci, o presiune teribilă asupra altor părinți, arbitrilor, antrenorilor, copiilor. Un lucru nociv care stopează dezvoltarea, cel puțin din punctul de vedere emoțional al copiilor. De multe ori sunt blocați. Și e trist. Părinții trebuie să înțeleagă că au rolul de a susține copilul, nu să joace meciul în locul lui. Nu vor putea decide pentru copil, dacă el o să ajungă sau nu fotbalist.

Ce relație aveți cu Daniel Oprița? Vă întreb pentru că eu consider că funcția dumneavoastră și poziția dânsului ar trebui să fie complementare…

S-a speculat foarte mult, deși am venit cu inima deschisă, cred că am reușit să fac destul de multe lucruri la club. În schimb s-a vorbit foarte mult de lucrurile negative, însă asta e, trebuie să-mi asum. Am o relație bună, am fost colegi de echipă, la Reșița și în Ghencea. De curând am avut o discuție cu el, plănuim să facem un meci amical între juniori și echipa mare, să vedem acum când își găsește timp în program. Colaborăm, academia și echipa mare au același scop, promovarea tinerilor fotbaliști către seniori.

„Ce face Mihiță Neșu va fi ca o pildă pentru toți cei care se plâng tot timpul de problemele zilnice, deși nu le lipsește nimic, pentru cei care nu pot să facă lucruri de grija celuilalt și care ar putea să ia exemplu de la omul ăsta”

Mihăiță Neșu vă este un prieten de suflet. Ați vorbit în ultimul timp cu el, știm că, în această perioadă, are foarte multă treabă…

Da, vorbesc, dacă nu zilnic, la două zile. Sau ne trimitem mesaje. Și el se luptă cu proiectul pe care-l are. Sigur, ce a fost mai greu, acea perioadă de criză pentru el, a trecut, acea luptă de supraviețuire în primii ani de după accident. Acum se bucură de minunea asta care se întâmplă în jurul lui și își pune toată energia în construirea noului centru caritabil pentru copiii cu probleme neuromotorii de la Oradea. E un proiect extraordinar, este implicat 100% și, în ceea ce privește construirea, cred că, într-un an, o să-l ducă la sfârșit. Va fi ca o pildă pentru toți cei care se plâng tot timpul de problemele zilnice, deși nu le lipsește nimic, pentru cei care nu pot să facă lucruri de grija celuilalt și care ar putea să ia exemplu de la omul ăsta. El, în poziția care este, face un centru de peste trei milioane de euro pentru copii care se nasc cu probleme și nu sunt vinovați pentru problemele pe care le au. Mihăiță și-a asumat problemele lor.

O să vă rog să-i acordați o notă, să-i spunem de la 1 la 10, lui George Ogăraru în postura în care sa află la CCJ Steaua

(offf). Nu, nu o s-o fac, pentru că poate fi interpretat. Mi-am pus toată energia pentru a face ca lucrurile să se miște cât mai repede. Și asta o să fac în continuare. Știu, sunt conștient că în România, din păcate, oamenii sunt fixați, mai mult, pe negativ. Obiectivul meu este să dau șansă acestor copii care visează să ajungă fotbaliști, să facă pasul spre echipa mare, să le dau toate informațiile, să le ofer condițiile necesare, să influențez, puțin, educația lor.

Mai rămâne o întrebare. Aveți sufletul împăcat că Steaua nu poate promova?

Trebuie să vedem acest lucru din mai multe perspective. Totuși, suntem în primul an în liga secundă, lucrurile trebuie să fie consolidate înainte de a le înălța și, dacă nu facem asta, ne grăbim, e posibil să ne prăbușim. Pentru a promova, cu siguranță, e nevoie să se facă niște pași. Altceva este să construiești, să faci un proiect de promovare în liga a doua, decât atunci când ești în liga a treia.

Spuneți că această situație poate deveni un avantaj?

Haideți să o vedem așa, ca un an de consolidare în liga a doua pentru ce urmează în viitor.