Playsport: Salut, Valentin. Voi începe prin a te întreba ce înseamnă pentru tine, colegi și comunitatea din Ploiești promovarea Petrolului în Liga 1?
Valentin Țicu: Înseamnă mult. Pentru noi, jucătorii din Ploiești sau de pe lângă, din Prahova, jucăm cu sufletul la Petrolul. Mergem pe stradă, în oraș și auzim „Uite, omul ăsta și-a sacrificat viața pentru Petrolul!”. Mie mi-a schimbat viața foarte mult în bine această echipă.
Ce mesaje ai primit de la suporterii echipei?
Sincer să fiu, nici nu știu câte mesaje sunt. Sunt extrem de multe mesaje de felicitare, mai ales acolo pe teren. Mă pupau oamenii, nu știam cum să reacționez, ce să fac.
*Bucuria suporterilor petroliști după finalul partidei cu Concordia Chiajna
Suporterii au așteptat cu sufletul la gură promovarea. După fluierul final al meciului cu Chiajna nu și-au mai putut stăpâni emoțiile și au invadat terenul.
S-a întâmplat la fel și când am promovat din Liga a 3-a în a 2-a. Suporterii au intrat pe teren. Dar acum au fost mult mai mulți decât atunci, când am promovat din Liga a 3-a. A fost bucuria foarte mare pentru că, pe bancă fiind în așteptarea finalului de meci, când am auzit fluierul final, nu știam cum să mă bucur. Am sărit de pe bancă, am început să alerg pe teren, mă simțeam liber. Toată lumea era a mea.
Ești un produs al clubului. Ai fost în galerie la meciurile din Liga 1 de-acum ani de zile?
Da, noi, cei de la juniori, de obicei mergeam la meciuri. Eram invitați. Eram primul care zicea „Da”. Mergeam cu mai mulți băieți în galerie. Când am mai crescut, am fost copil de mingi. Ulterior, chiar dacă eram destul de mic, pe la 15 ani și jumătate am făcut pasul spre echipa de seniori, pe atunci la Liga a IV-a.
Ai parcurs toți pașii, de la Liga a IV-a până în prima divizie. Acum urmează Liga 1. Ce amintiri ai din tribună vizavi de aceste meciuri?
La Liga a IV-a nu am apucat să joc vreun meci oficial, însă mă antrenam cu băieții, eram acolo, mă pregăteam cu ei și jucam la juniori. În ceea ce privește meciurile din Liga 1, era o atmosferă nebună cu Steaua, Dinamo pe „Ilie Oană”. Nu am cum să descriu. Eram cu băieții din galerie pe care și azi îi cunosc și cântam. Ne respectăm foarte mult unii pe ceilalți.
Care este primul meci care-ți vine în minte când te gândești la Petrolul în Liga 1?
Petrolul 1-2 Steaua (n.r. – FCSB acum). A dat Latovlevici gol pe final. Aveam echipă foarte bună, ne băteam la campionat și din acest motiv am foarte foarte dezamăgit. Vorbesc de perioada când la Petrolul jucau Tamuz, Hamza, Albin, Teixeira, Boudjemaa.
*Petrolul Ploiești 1-2 Steaua București (Bokila 38/ Nikolic 45, Latovlevici 65). La finalul acestui sezon, FCSB lua campionatul, iar Petrolul termina pe locul 3
Ați îndeplinit obiectivul și v-ați asigurat promovarea. Duminică, în ultima etapă, jucați cu trofeul ligii secunde pe masă. Urmează o nouă petrecere alături de suporteri?
Da, ne-ar plăcea. Știu că s-a organizat ceva în centru alături de suporteri duminică după meci. Ne-ar plăcea să mergem alături de ei cu trofeul. Dacă nu mă înșel, din septembrie am urcat pe locul 1 și n-am mai coborât. Așa ar fi frumos să terminăm și să strigăm „Campionii”.
*Petrolul Ploiești a mai câștigat titlul de campioană a Ligii a 2-a în anii 1941, 1953, 1977, 1982, 1985, 1989, 2003 și 2011.
Petrolul s-a instalat în fotoliul de lider și a ținut de el. Revine în Liga 1, dar cu ce așteptări?
Eu vreau să luăm totul pas cu pas. Cu siguranță, dacă s-ar putea, aș dori să intrăm în play-off. Eu acolo țintesc, ar fi o figură frumoasă. Ne uităm la Rapid, nou-promovată care a fost foarte aproape să intre în play-off. Totuși, eu zic că în primul an nu trebuie să avem emoțiile retrogradării. Spre viitor, eu visez să joc cu Petrolul în Europa.
Rapid a început ca din tun, a clacat pe parcurs iar, la final, când au ratat prezența în play-off, a existat un cor de dezamăgiri.
Obiectivele se pot schimba de la o perioadă la altă având în vedere și parcursul echipei, dar și cum gestionăm acest șoc de trecere la Liga 1. Să zicem că plecăm cu obiectivul de a evita retrogradarea. Dacă se va schimba obiectivul în bine, ar fi perfect.
S-a scris foarte mult, la un moment dat, de dorința celor de la FCSB de a te transfera. Cum a fost pentru tine să fii dorit de vicecampioana țării?
Nu a fost o ofertă concretă. S-a mediatizat mult cu FCSB, ulterior și cu Craiova. Eu nu am vorbit cu nimeni despre un transfer. Dacă apar oferte, înseamnă că sunt pe un drum bun și munca mea dă roade. Eram mândru, concentrat, dar gândul a fost și este la Petrolul.
Oficial vorbind, nu a fost nicio ofertă?
Eu nu știu nimic. Pe mine nu m-a sunat nimeni. Nu s-a pus problema de plecarea mea din partea Petrolului.
Ai fost afectat de faptul că nu au ajuns nicăieri aceste speculații?
Dacă aș fi fost afectat, s-ar fi văzut acest lucru. Aici la Ploiești sunt iubit, susținut. Nu văd de ce aș pleca acum la altă echipă. Dacă n-am fi promovat, da, ar fi fost altă poveste.
Pe parcursul sezonului s-a scris de multe ori de problemele financiare sau cele de identitate. Au ajuns aceste lucruri și la voi?
A fost un an greu. Sincer să fiu, de la începutul campionatului când a fost numit Mister Nae , stăteam în vestiar, ne uitam pe grup, încă nu ne reunisem. Nu știam nimic, eram câțiva. Auzeam diverse lucruri legate de marcă, de faptul că nu sunt bani. La început, ne-a afectat puțin. Totuși, când a venit Claudiu Tudor, directorul sportiv, am avut o discuție cu el și ne-a spus să nu ne facem probleme, pentru că el se va ocupa de toate aceste lucruri: organizare, financiar, tot. Au venit și jucători, ne-am pus la punct. Lumea spunea că n-avem nicio șansă, că nu ne mai prezentăm, dar am luat-o pas cu pas, am avut idei mici, dar concrete. Am jucat un fotbal corect, poate nu cel mai spectaculos din Liga a 2-a. Pas cu pas, obiectivele s-au schimbat. Poate, la început, pentru noi era un obiectiv să intrăm în play-off.
A fost al 4-lea sezon al Petrolului în Liga a 2-a. În anii precedenți au fost mai mulți bani, sponsori dar și obiective îndrăznețe de promovare. Sezonul acesta, după cum îmi spui, lucrurile au fost puțin în antiteză, dar v-ați depășit obiectivele.
Probleme cu banii au fost. Nu pot să spun că nu. La noi am creat, însă, o familie. Banii au fost puși pe ultimul loc. După un meci mai dădea cineva o masă, mai făcea altcineva o cinste. Noi eram împreună, că aveam sau nu bani. Stăteam, discutam, vorbeam despre obiectivul de a promova. Suntem conștienți că, indiferent dacă au fost probleme sau nu cu banii, în cazul promovării, cum s-a întâmplat, echipa ar urma să primească bani de la Federație și din drepturile tv. Automat, noi vom fi plătiți. Nu e ca și cum ei ar primi banii și nu ni-i i-ar da. Am muncit pentru noi, pentru a câștiga banii.
Ai fost numit căpitanul echipei la o vârstă fragedă. Ești un om al peluzei. Ai avut vreun dialog în acest sens cu liderii de galerie?
Da. Ei au văzut atitudinea mea în toți acești ani. Totodată, știu că a fost un front comun ca eu să fiu numit căpitan între Nae Constantin, Claudiu Tudor, președintele echipei și suporterii. Toți au decis ca eu să fiu. Eram un jucător care juca meci de meci, se bazau pe mine și, cum ai zis și tu, veneam din peluză. Toți acești factori, alături de atitudine, au făcut ca eu să fiu căpitan. Eram și puțin supărat. Nu ascund faptul că în unele momente, ratând obiectivele, m-am gândit să plec la o echipă din Liga 1 și poate eram dezamăgit. Totuși, ei m-au responsabilizat și au vrut ca eu să fiu bine și din punct de vedere psihic.
În vestiar sunt nume grele: Cebotaru sau Takayuki Seto. Jucători cu experiență în Liga 1. Cum s-au comportat ei față de tine în momentul în care ai fost numit căpitan?
Eu sunt genul de jucător căruia îi place să se impună. Nu neapărat cel care dă cu pumnul în masă, dar cel căruia îi place să fie respectat. În ceea ce-i privește pe cei doi, eram puțin rezervat. Totuși, am văzut cât de mult mă respectă și n-a fost nicio contră niciodată. Eu sunt de părere că la noi n-a fost vorba doar de un lider. Am avut un nucleu de lideri, 6-7 jucători care gândeam la fel. Nu au existat certuri, contre, nimic. Cred că ăsta a fost și norocul meu ca să zic așa.
Ai trei apariții la România U21, toate în meciurile amicale. Îți amintești unde erai când ai primit vestea convocării?
Da, eram acasă (n.r. – Puchenii Moșneni). Stăteam în curte și primesc un mesaj de la cineva pe care nu cunoșteam pe Instagram: „Felicitări pentru convocare!”. „Ce convocare?”, „Convocarea la echipa națională U21”. Am crezut că glumește. I-am mulțumit și n-am băgat de seamă. Peste puțin timp sună telefonul. Era un fost antrenor de la juniori care m-a felicitat. Felicitări pentru ce? „Convocarea la lotul național. S-a pus lotul și ești chemat la U21”. Am crezut ca face mișto de mine. După ce am închis apelul, am intrat pe site-ul FRF, am văzut că-s convocat și am început să țip. Știu că i-am zis mamei că am fost convocat la U21.
Cum au reacționat părinții?
Vă dați seama că s-au bucurat. M-au pupat încontinuu.
Care e relația cu ei? Te-au susținut în demersul sportiv?
Relația cu ei a fost cea mai importantă. În continuare stau cu ei, m-au ajutat foarte mult. Financiar cât eram mic, pentru a putea face sport. Ulterior psihic când am început să mă întrețin singur. Mă ajută foarte mult.
Descrie-mi sentimentul în care ți-a cântat imnul pentru prima oară.
Îmi imaginam, în timp ce cântam, milioane de români în spatele meu și că eu trebuie să lupt pentru ei, pentru țara mea.
Te-ai gândit și la lotul național de seniori?
Întotdeauna mi-am propus țeluri pe care am crezut că le pot atinge. Bineînțeles, echipa națională de seniori este un obiectiv major pentru mine.
Anul viitor vom găzdui Campionatul European U21. Să ne așteptăm să fii acolo?
Nu știu, încă n-am vorbit de acțiunile viitoare. Dacă Mister Florin Bratu dorește să se folosească de serviciile mele, cu cel mai mare drag și cu toată inima voi merge la U21. Aștept convocarea. Chiar dacă-s meciuri amicale, domnul Bratu ne face să ne gândim la acest EURO.
La ultimele două turnee de U21, România a făcut o figură frumoasă. Acum, fiind și gazde, există presiune și mai mare pe noi.
Tradiția ne obligă. Ne uitam și la seniori, înainte, când aveam jucători precum Gheorghe Hagi și Gică Popescu și rezultatele pe care le-au atins. Noi muncim pentru a ridica ștafeta.
Te-ai apucat de fotbal la 8 ani.
Crezi că Valentin Țicu de atunci este mândru de cel de acum?
Da. Ceea ce s-a întâmplat, s-a întâmplat exact cum a trebuit și cum mi-am dorit. Până acum da, eu cred că este mândru de mine.
Ce-ți propui, personal, din sezonul viitor de Liga 1?
Să cresc de la meci la meci din ce în ce mai mult și să-mi pun amprenta și în Liga 1.
O promisiune pentru suporterii ploieștieni după 6 ani fără Liga 1?
Noi, băieții, vom face tot ce ne stă în putință pentru a-i face fericiți la fiecare meci.