Interviu eveniment. Gică Craioveanu lămurește unul dintre misterele fotbalului românesc: „M-a interzis Popescu după ce i-am luat iubita? Sincer, refuz să cred”

Dacă s-ar da un titlu de cel mai simpatic personaj din fotbalul românesc, Gică Craioveanu ar putea candida cu succes. Și chiar dacă poate, ar exista o anume confuzie, pentru că ”Grande” le are și cu scena, fiind actor ”pe bune” într-un film, nu doar în reclame, charisma nu are nicio legătură cu ”antrenamentul” de pe platourile de filmare.

Atacantul român în viață care are statuie în Spania și care a făcut istorie în La Liga e la fel de dezinvolt într-o discuție, ca și în fața porții adverse. Iar răspunsurile îi vin natural, așa cum îi ieșeau odată și execuțiile de goleador.

Bineînțeles că și Gică Craioveanu are păcate, e firesc. Greșeli face tot omul. Și le asumă și le recunoaște. Iar cea mai mare slăbiciune e Craiova. O iubire alb-albastră dusă la fanatism, despre care ne vorbește în stilu-i original și personal.

Peste doar câteva zile, Gică Craioveanu împlinește 53 de ani. Are trei copii pe care-i adoră, două divorțuri la activ și o dragoste de viață nebună. Dar, de asemenea, are și 18 ani de fotbal la nivel înalt, dintre 11 doar în Spania. Acolo unde a jucat la trei echipe – Real Sociedad, Villareal și Getafe – și cu care a adunat 330 de meciuri și pentru care a marcat 70 de goluri, în primele două eșaloane.

Nu se declară „periuța” lui Mihai Rotaru

Nu te-am mai ”văzut” de mult… Ce face Gică Craioveanu acum?

Gică Craioveanu este un tip foarte liniștit, stă în Spania, pentru că suntem închiși din cauză de covid. Aș vrea să vin mai des în România, dar nu se poate, avem voie, cred, cu testul PCR, în plus și aeroportul din Craiova este închis, e greu să vin acasă.

Ce legătura mai ai cu Universitatea Craiova?

Sunt în continuare director de imagine, este clubul vieții mele, fără de care n-aș putea să trăiesc…

E greu de lucrat cu Mihai Rotaru?

Nu știu să zic exact și asta pentru că, din punctul meu de vedere, eu, personal, am o relație foarte bună. Dar noi ne vedem rar, el este acolo, relația personală cu el e foarte bună. Și îți spun, că nu sunt ”periuță”, dacă aveam o relație proastă, aș fi spus…Nu știu cum e cu ceilalți, relația noastră e una de repect și pot zice chiar de simpatie reciprocă.

Unde e acasă pentru tine?

Pentru mine acasă e la Craiova. Vezi tu, toată viața am iubit Craiova, sunt mereu fericit când ajung, dar din cauză că drumurile vieții m-au dus aici, la Madrid unde sunt iubit, sunt bine tratat, am fost ”adoptat, am si copiii aici, e complicat să ajung des. Dar de cîte ori pot, mă întorc ca să respir aerul ăla special, unic, pe care ni-l dă Oltenia, ”Prazilia” noastră…

Are Craiova șanse la titlu acum?

Craiova are șanse la titlu, fără discuții, mai ales că-l recuperăm pe Kolic, cel mai important jucător al nostru, pentru mine… Să-ți spun un lucru, toate echipele mari ajung în fața porții, dar acolo trebuie să ai un killer – și noi îl avem. Dacă nu ai un asemenea fotbalist care să-ți dea goluri, e greu. Nu trebuie să se supere nimeni, pentru că se tot vorbește că atacanții, goleadorii, sunt plătiți cu salarii imense. De asta sunt plătiți atât de mult Messi, Ronaldo, Mbappe, Harry Kane, pentru că ei decid meciuri, ei câștigă titluri, aduc trofee.

A anticipat ascensiunea lui Man

Dennis Man e ultimul fotbalist transferat în fotbalul mare…. Ce sfat ar putea primi de la un fotbalist care s-a impus la nivel înalt și a rezistat atâția ani în La Liga? Cum vezi transferul ăsta?

Eu am spus acum vreo trei ani jumate că cei mai buni fotbaliști din campionatul internt sunt în ordinea asta: Mitriță, Baluță și Man. Mulți au râs, că sunt nebun, că olteaul ăsta a luat-o razna, și uite că s-a dovedit. Numai că în cazul lui, ca și Băluță, Mitriță, au ales un pic prost campionatul. Man mi-ar fi plăcut să ajunga în Spania, Germania, campionate deschise, cu fotbal tehnic...acolo unde s-a dus el e greu, trebuie să alergi mult în spatele mingii. Iar efortul pe care trebuie să-l faci, e colosal pentru că e un fotbal tactic. Chiar dacă suma transfer e uriașă pentru fotbalul nostru, eu zic că nu e bine pentru el fiindcă nu a ales bine.

Să vorbim și despre echipa națională… Mai este puțin până la meciurile cu Macedonia și cu Germania… Dacă ar fi să-i dai un ”pont” lui Rădoi, ce i-ai spune?

Să fie el! Să lase o parte presa, ”experții” de pe margine și să ia el toate deciziile, fără nicio influență, pentru că până la urmă, el plătește cu funcția. Să se detașeze absolut de tot. De tot. De exemplu, eu nu mă uitam, pe vremuri, nici acum nu vreau să revăd, golurile, meciurile mele din trecut. Îmi spuneam uneori: ”Băi, Gicane, ce gloabă ai fost”, îți jur că erau meciuri după care îmi venea să mă las de fotbal.

Ce mai face Gică Craioveanu în afara fotbalului? Mai cochetează cu actoria?

Nu, pentru că este pandemia, iar în condițiile astea, este foarte greu să ai continuitate. Dar să știi că dacă nu venea nebunia asta, era programată continuarea filmului „Faci și taci” în Spania, la un castel superb, la Feniscola…

Să înțeleg că vei repeta experiența de a juca într-un film…

Nu știu, nu știu pentru că nu sunt chiar foarte talentat. Dar mi-a plăcut, mi-a plăcut atmosfera cu cretinul de Viziru, cu fetele, care au avut un comportament exemplar. Știi, unicii stranii de pe platoruile de filmare eram noi, eu și Sandra Izbașa… Bine, nu știu, eu aveam așa, ceva experiență de prin reclame, poate asta m-a ajutat, așa cum sunt convins că m-a ajutat un pic și faptul că eu sunt ”diliu” de mic.

Vrea să antreneze Craiova și să ia titlul

Ce ar reprezenta pentru tine marea provocare în acest moment?

Să mă fac antrenor, cea mai mare provocare, și să iau titlul cu Craiova. Au trecut treizeci de ani de la ultimul titlu, cu mine jucător. Și mi-aș dori să reușesc asta și ca antrenor, să fiu ca și Sorinaccio. Singurul om care a reușit, singurul care a reușit e Sorin Cârțu, el e ultimul mare geniu. Și cred că asta ar fi cea mai mare provocare… Știi ce se întâmplă, multă lume ține cu Craiova, dar eu am demonstrat ce înseamnă cu adevărat iubirea de culori, iubirea adevărată și sunt mândru, am dus-o peste tot, cu fapte, nu cu vorbe.

Dacă ar fi să schimbi ceva în viața ta, în cariera ta, ce ai schimba?

Finala pierdută cu Bistrița, și faptul că nu am jucat mai mult la echipa națională. În rest, ar fi puține lucruri, pentru că eu chiar am fost un om norocos, am făcut ce mi-a plăcut, am avut foarte multe privilegii, am câștigat bani buni, am cunoscut toți presedinții, minus pe Iohannis… Hahaha, cel mai mult mi-a plăcut Emil Constantinescu, când a început el să jongleze și a căzut… S-a dat mingicar, deși i-am zis să aibă grijă cu ”coțofana”…

Spaniolii au vrut să-ți dea cetățenie…și tu ai refuzat.

Păi mie mi-a cântat imnul de zeci de ori, nu concepeam, cum să renunț la… mine? Eu m-am născut, am crescut și o să mor român. Crede-mă, aș fi avut avantaje, dar nu mă lasă inima să nu mai fiu român. Noi, oltenii, suntem drăcoși, suntem nația naibii, ținem cu glia noastră. Și mi se pare o decizie fabuloasă la momentul respectiv, mi s-a spus apoi că sunt pe o lista roșie, galbenă, verde, albastră fiindcă am refuzat, chiar am avut de suferit, în sensul în care la cea mai mică abatere, am fost judecat mai aspru.

Moartea mamei l-a zdruncinat teribil

Care a fost cel mai greu moment din viața ta?

Când a murit mami. Eu, până atunci, credeam că sunt un tip puternic, dar m-a zdruncinat teribil. Și după atâția ani, încă mă mai trezesc noaptea și mă gândesc la ea, la mami. Chiar dacă să știi, întotdeauna am fost mai atașat de tata, Dumnezeu să-l ierte. Bibanu avea un defect, ținea cu Steaua, dacă îți vine să crezi, era bolnav… El, tata, îmi spunea așa: ”Bă, Gicane, poți să dai patru goluri, dar să vă bată Steaua cu 5-4!”…    Nu știu ce a fost în mintea lui. Dar oricum, lui îi datorez faptul că am ajuns fotbalist, ca la 6 ani m-a dus pe Republicii, apoi, în Banie, și am prins gustul. Mă rupe dorul de ei…

A fost vreun moment în care te-ai simțit mai respectat în Spania decât la tine, în România?

Da, de foarte multe ori…Tu nu uita un lucru, Gică Craioveanu are statuie la Getafe, hahahaha… Dar peste statuie, cel mai mare semn, cea mai mare dovadă de respect pentru mine a venit de la San Sebastian, la centenar am fost ales cel mai iubit străin din istorie. Nici Nobelul dacă-l primeam, nu m-ar fi emoționat așa pentru că până la urmă jucători vin, pleacă, fotbalul se duce, dar dragostea unor oameni rămâne…

Apropos, statuia ta de la Getafe a fost furată…

Au găsit-o, i-a prins chiar când au vrut să o fure, o luaseră cu o macara micuță, si acum este la primărie, într-o hală. Ăia n-au apucat să fugă cu ea, au dtat-o jos de pe soclu, au vrut să o pună într-o dubă și a venit poliția. O țin în hala aia acum,    i-am și spus fostului primar: ”Pedro, de ce nu mi-o dai mie acasă ca să o pun în gradină?”

Amintiri cu Zidane, Cholo Simeone și „amigo” Iker Casillas

Vedeam la un moment dat o poză, un duel dintre tine și Zidane. Dintre adversarii tăi direcți, cu care ai avut o dușmănie totală? Pe care n-ai fi vrut să-l vezi niciodată pe teren în fața ta?

Oh, stai, că sunt mulți, cu Zidane, da, dar era cel mai elegant, sublim… Eu lupte mari am avut cu fundașii Sevillei, Xabi Aguado mi-a spart nasul și m-am operat de trei ori la ”bârnă”, eu nu mai am cartilagiu la nas…. Mari bătăi am avut cu apărătorii Sevillei, cu Simeone, Pablo Alfaro, Javi Navarro… Ăștia erau jucători foarte, foarte agresivi, ei râdeau doar când semnau contractul, știi? Atât.

Ai avut vreodată vreo superstiție? Ceva ce nu făceai înainte de meci? Sau ceva ce trebuia să faci neapărat?

Nu-mi taiam unghiile niciodata in ziua meciului, că mi le-am tăiat o dată și am pierdut. Și intram tot timpul cu piciorul stâng în teren fiindcă sunt stângaci. Numai cu piciorul stâng. Dacă apucam cu dreptul, nici nu mai alergam că știam că pierd.

Știu că ai prieteni cu nume. Cu care dintre ei mai ții legătura?

Cu mai mulți, cel mai des vorbesc Iker Casillas. Sau cu David Silva, El Chino, care mi s-a parut ujn fotbalist fantastici, cu Kovacevic, cu Karpin, cu Javi Gracia, care e antrenor la Valencia, omul care m-a învățat spaniola… Un om foarte inteligent, am fost colegi de cameră și îl prindeam noaptea la 3-4, studiind ca să fie inginer.

Ce nu îți place la Gică Craioveanu? Și ce îți place cel mai mult?

Ce nu-mi place e că am inima prea proastă, pun la suflet tot, și nu e un lucru care să nu mă lovească, sufăr din orice, mă gândesc din ce în ce mai des să merg la un psiholog. Mă impactează tot, nu mă lasă să dorm. Și ce-mi place? Nebunia, sunt un tip glumet, un tip care merge pe stradă si dacă se impedică, râde trei minute continuu…

Ce planuri are Gică Craioveanu pe termen scurt? Dar pe termen lung?

Pe termen scurt, să se termine nebunia ca să mă întorc la Craiova, am poftă să mă întorc, să îmi văd prietenii, să mă încarc cu energia din Bănie, să ajung să-mi văd și prietenii de la Bucuresti…   Și pe termen lung, să continui proiectul cu pariurile de viitor, avem o familie frumoasă, cu Ilie Dumitrescu, Stelică – Bogdan Stelea, cu Radu – Florin Răducioiu… Iar visul meu e Craiova… Eu am un ”defect”, sunt orgolios, nu m-aș oferi, nu m-am oferit la nimeni. Numai că eu am spus mereu: într-o zi voi antrena Craiova. Este ultima mare iluzie a lui Craioveanu!

”Interzis” la națională din cauza lui Gică Popescu?

Cel mai mare regret din cariera lui Craioveanu e faptul că a jucat la echipa națională prea puțin față decât și-ar fi dorit. Și, spun specialiștii, prea puțin față de cât ar fi meritat.

Deși într-o perioadă prolifică la club în Spania, Gică a prins naționala de 25 de ori și a marcat de 4 ori. Era vremea ”Generației de aur”, acolo unde legea o făceau ceilalți doi Gică, Hagi și Popescu. Iar lumea a speculat și s-au țesut legende. De ce? Pentru faptul că Gică Craioveanu se căsătorise atunci chiar cu fosta iubită a lui Gică Popescu.

Răspunsul lui Craioveanu la această întrebare, dacă a simțit că a fost așa, dacă e folclor sau e adevăr: ”Sincer? Nu vreau să cred. Refuz să cred ca a putut exista așa ceva. Sincer îți zic, nu știu și nu vreau să cred că cineva, o persoană ar putea să facă așa ceva…    Pentru că până la urmă, ce am făcut? Eu nu am făcut absolut nimic aiurea în trecut…”, a mărturisit fostul atacant, în exclusivitate, pentru Playsport.