În ciuda clauzei, Compagno ar trebui să joace!

Dacă-l folosește pe italian contra fostei sale echipe, FCU, atunci FCSB mai trebuie să le plătească oltenilor încă 100.000 de euro!

Fotbalul nostru se va confrunta în curând cu încă o absurditate de mari dimensiuni, o verigă dintr-un lanț lung de lucruri anormale, nefirești, ilogice, aproape de neimaginat. Pe scurt, în contractul de vânzare a lui Andrea Compagno de la FCU la FCSB, alături de datele tranzacției figurează și amănuntul că vânzătorul va primi o sumă, deloc mică, de la cumpărător, dacă jucătorul va evolua în meciul direct dintre cele două.

Metodă uzuală la împrumuturi

Procedeul nu e absolut deloc rarisim, dar el se folosește de cele mai multe ori în cazul jucătorilor împrumutați. În sensul că eu ți-l dau pe o perioadă determinată, dar tu nu-l bagi în teren contra mea, pentru că n-ar fi normal ca pe mine, clubul care e generos și împumută, să mă învingă tocmai jucătorul meu. Situația nu conține nimic inacceptabil, până la urmă e morală și omenească. Ultimele exemple în acest sens au vizat-o pe U Cluj. Mai întâi Chipciu (contra lui CFR), apoi Ștefan Vlădoiu (împotrva Craiovei lui Rotaru) au fost împiedicați de prevederi contractuale clare să joace împotrva echipelor de unde veneau. Și nici n-au jucat!

Teoria ”bunului” înstrăinat

Valabilă în cazul împrumiturilor, prevederea își pierde orice urmă de sens atunci când vine vorba de o cedare definitivă. Adică ți l-am vândut, e al tău, faci ce vrei cu el, pe mine nu mă mai privește. Fotbalistul în cauză devine, cu tot cinismul exprimării, un ”bun” înstrăinat ceva ce nu-ți mai aparține sun nicio formă. E ca și cum (scuze pentru comparația la fel de cinică!) îi vinzi unuia mașina, dar îi ceri prin contract să nu meargă cu ea pe la tine pe stradă, că te apucă nostalgia și remușcările….

Voința părților

Așa e normal să se întâmple, cu excepția cazurilor în care contractul prevede altfel. Iar în situația noastră, prevede că dacă la meciul de duminică Andrea Compagno va juca împortiva lui FCU, atunci Becali trebuie să-i dea lui Mititelu înă 100.000 de euro, pe lângă cei 1,5 milioane de euro, prețul tranzacției. Cum contractul se definește ca expresia voinței părților, înseamnă că ambii au fost de acord cu aceasă clauză, au semnat și acum trebuie s-o respecte.

1,5, de fapt 1,6 milioane

Adrian Mititelu e marele beneficiar al prevederii contractuale. Dacă va evolua Compagno, de fapt prețul de vânzare nu mai e de 1,5 milioane, ci de 1,6. Dacă italianul nu va fi introdus în teren, atunci FCU va avea o șansă în plus, pentru că oricât de lăudați ar fi Cordea și Octavian Popescu după derbyul cu Rapid, fără Compagno întregul nu mai e același, își pierde din dimensiune.

Model de business, nu alta!

Deja Gigi Becali s-a exprimat că italianul nu va evolua la Craiova. Adică nu admite să dea acea sută de mii de euro la care l-ar obliga contractul. A dat 1,5 milioane, nu mai dă încă o sută de mii. Unde s-a dus mia, nu se mai duce și suta, ca o parafrază la un cunoscut proverb. Cu alte cuvinte, șeful fecesebist e de acord ca echipa sa să fie considerabil mai slabă, într-o deplasare care nu se anunță deloc ușoară, numai să nu plătească în plus. Adică o eroare la acceptarea contractului e urmată de încă o greșală, aceea de a nu accepta să plătească. Să nu te poți folosi de ceva ce-ți aparține în totalitate, iată modelul ideal de business din fotbalul nostru!