Îl iau pe buletin și pe Rădoi – Opinie de Mariana Podeanu

Așa mi-a zis prietenul Ciutacu. Că-i iau pe toți pe buletin, atunci când toată lumea a sărit la jugulara Cristinei Neagu, luând de bun ce a spus Radicevic, cum că a noastră ar fi rugat-o să joace sârba pe loc. Evident, fată de caracter, Jovanka a dat-o repede pe presa ticăloasă, că oricum nu mai conta, pietroiul fusese aruncat, iar apa își făcuse valul.

De ce l-aș lua pe buletin și pe Mirel? Pe Mirel ăla cu care m-am contrat la greu când era jucător, pe Mirel ăla cu care nu am rezonat vreodată? Păi, c-așa-mi vine câteodată, să dau cu cuțitu-n piatră.

Nu, nu aceasta este explicația, evident. Și nici dorința de a ieși ca păduchele în frunte sau că m-aș erija în vreun Zorro cu șorț de bucătărie.

Mirel nu este născut sub o stea norocoasă

Nu știu dacă are nevoie de un avocat din oficiu. Dar Mirel Rădoi nu este, cu siguranță, născut sub o stea norocoasă. A fost chemat și pus ca să aducă un suflu nou, un zvâc, ceva ce ne lipsea. Și când s-a apucat omul de treabă, hop pandemia peste noi. E foarte adevărat că nu Covidul a jucat barajul cu Islanda. Așa cum n-a ales el echipa în meciul cu Germania și nici n-a făcut tactica la Erevan. Însă nu pot să nu observ că trecem prea ușor peste aceste amănunte. De loc, de mod, de timp și spațiu.

Mirel Rădoi n-a mai suportat încă o înfrângere cu CFR: ”Chiar aşa de mici să…

Gigi Becali s-a convins! A numit „cel mai bun jucător din România”, înaintea duelului cu…

Spunea un fost selecționer cu nume că Rădoi a reușit și lucruri bune, și mai puțin bune. Un altul vedea la Mirel o continuare a muncii pe care o începuse el. ”Rușine! Demisia!” Îi strigă acum în cor toți cei care se gudurau și-l lăudau pentru vântul schimbării, propus într-un moment ciudat al omenirii, în toate sensurile lui.

Aplaudacii cei mai zgomotoși, care au vânturat vorbe mieroase – în față, că-n spate, Dumnezeu cu mila – îl scot acum în piața publică și-l răstignesc că a spus omul adevărul. C-a dat cu barda-n jucători. Că n-au făcut ce-au stabilit. Rădoi jucătorul și-a tăiat o dată mâna-ntr-un hidrant, aveați impresia că va fi altfel, dacă se îmbracă la costum?

Să ceară iertare Măriei Sale, poporul?

Și ce ați fi vrut? Să vină și să-și ia canon, să îngenuncheze la iconițele TV și să ceară iertare Măriei Sale, poporul, care c-o seară în urmă îl bălăcărea pe Mutu că n-a făcut decât egal cu nemții și a jucat la meci egal, c-a pus autobaza în poartă și n-am murit frumos? Dar luați de aici, stimabililor, c-am murit ca proștii cu Armenia, de râs fiind mai abitir ca un banc la Radio Erevan. Nu vă mai place să muriți acum?

Nu, evident, că vi s-a sculat rânza că-i umilință, dar tot n-am înțeles, cam ce vreți de la viață voi? Să-și dea demisia Rădoi? Așa, și ați rezolva ceva cu asta? Nu, nu ați reuși nimic altceva decât să balotați la greu gunoi sub preș, cam ce-am făcut la nivel de națională de vreo câteva turnee ratate încoace. Ați mai da jos un antrenor, ați pune un pansament curat pe rană, în loc să curățați cangrena și să o tăiați acolo unde a intrat în putrefacție. Adică să operați chirurgical din vintrele fotbalului juvenil, să vă gândiți la viitor, să luați măsuri și să clădiți. Puteți să  urlați cerând capete de selecționeri pe bandă, dacă nu dibuiți și buba și n-o vindecați, degeaba.

Să vină odată momentul zero!

Întâmplător, în multitudinea de voci și de păreri din jurul acestei triple de început de preliminarii, am reținut și am notat ceva. Într-o discuție cu Daum, neamțul mi-a spus de câteva ori cuvântul reconstrucție. Cu tineri. Și tot de atâtea ori să avem răbdare. Cumva ca o continuare a ideii, Ganezu, nu întâmplător fost jucător în Bundesliga, spunea ceva de genul că dacă nu iese calculul la puncte, să înceapă primenirea. Să vină odată momentul zero. Cu Rădoi, nu cu altcineva.

Și tot uitându-mă înspre cei de la care luăm lumină atunci când ne pică nouă bine pe ristul sovietic, mi-a mai rămas ceva în cap. Când Jurgen Klopp, neamț din născare, a descălecat la Liverpool, le-a spus mai marilor din club ca să nu ceară marea cu sarea la început. Să-i dea două sezoane, și-apoi le va aduce un trofeu. Și l-a adus. Desigur, extrapolez un pic, că Liverpool nu e naționala României. Dar arhitectura se pliază peste tot, e o schiță general valabilă. Răbdare, timp și muncă. Și construcție. Onestă.

Ca ulii v-ați repezit asupra lui. mirelCa niște corbi ciupind hulpav stârvul fotbalului românesc

Răbdare e cam ceea ce nu avem și nu ne caracterizează niciodată. Vrem totul și acum. De parcă am sta cu fundul pe niște piese de colecție. Sau ca și cum antrenorul ar fi vreun soi de niscaiva iluzionist, ridică pălăria și gata iepurașul din joben. Sigur că e greu de digerat să pleci cu coada între picioare din Armenia. Sigur că trebuie făcută analiza și trebuie explicat, cu liniuță de la capăt, ca pentru proști, cum naiba am reușit să ne închidem la coardă chiar la început de cursă. Să-l cheme la raport, Mirel cu siguranță are ce să spună. Să-l cheme, să-l asculte și să îi ceară și soluții.

Se dă sau nu RCA-ul când loveşti o altă maşină în parcare cu portiera? Ce...

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Ca să-l răstignești pe Rădoi ca pe un Mesia eșuat, ce coincidență, chiar în Postul Mare, nu te califică decât postura ta de fariseu. Să te burzuliești, să-ți sufleci mânecile și să înființezi brigada țațelor din mahala, râcnind prin studiouri când nici nu se înființase Rădoi la conferință, mie îmi miroase a altceva. Că ai stat, ai așteptat cuminte în block-starturi ca să auzi semnalul de atac. Ca ulii v-ați repezit asupra lui. Ca niște corbi ciupind hulpav stârvul fotbalului românesc, pe care unii l-ați girat ani buni ca antrenori, conducători, oameni de fotbal sau ca simpli observatori. Și nu, nu e doar umilința lui Rădoi și a naționalei de acum, e falimentul vostru personal.