Gloriile ”roș-albastre” și cele ale ”câinilor” încing ”Derby de România”! Războiul declarațiilor înaintea marelui meci!

Gloriile ”roș-albastre” și cele ale ”câinilor” încing ”Derby de România”! Războiul declarațiilor înaintea marelui meci! Tradiția e ceea ce ne leagă de sângele din care ne tragem. De părinți, de bunici. Chiar și de o echipă de fotbal. Și, peste asta, de un derby etern: Dinamo – Steaua. Indiferent cât de FCSB e acum gruparea patronată de Gigi Becali. Nici Realul nu era Real în prima confruntare cu Barcelona din 1902. Când s-a născut teribilul ”El Clasico”. Nici Steaua nu era Steaua la prima încleștare cu Dinamo, la 21 noiembrie 1948. Era CSCA. De fapt, ASA București, schimbându-și numele până la consacrarea, în 1961, a titulaturii de Steaua.

Au trecut peste 72 de ani de la primul „Derby de România”, cum i se spune azi. Al 149-lea e astăzi, socotind doar meciurile din prima divizie. Ce e Dinamo-Steaua… FCSB? E șampania destupată după luni de așteptare. E unghia roasă fără să ne dăm seama. E tensiunea ce ne face să ne simțim vii. E tâmpla care zvâcnește. Chiar și privirea pizmașă la „capra vecinului”. Bucuria ratărilor adversarilor și fericirea stelară la reușita „alor noștri”. E clipa de geniu, ca trăire, a milioane de oameni normali.

Gloriile ”roș-albastre” și cele ale ”câinilor” încing ”Derby de România”! Războiul declarațiilor înaintea marelui meci!

Unii nu înțeleg și pace! „Doar un simplu joc”, spun cu aer simandicos și ten delicat. Să le-o spună sârbilor când, la Belgrad, Steaua Roșie se ciocnește de Partizan. Să le-o urle argentinienilor ce și-au făcut icoană, de 108 ani, din River contra Boca. Dar să nu ne-o șoptească nouă. Pentru că noi știm mai bine ce înseamnă freamătul ce ne cuprinde la „Derby de România”. Cum i-a cuprins și pe părinții, bunicii, chiar și pe străbunicii noștri. „Fără tradiție, nu e cultură”, spunea un om. Unul pe nume Iorga. Cultura fotbalului există în măduva tradiției. Pentru asta ținem la ea. La ceea ce se scurge din generație în generație în ADN-ul nostru. Colorat în „roș-albastru” sau în „alb-roșu”. După tradiția și cultura din fiecare familie de microbist. În seara aceasta e un nou „Derby de România”. Deși „eternul derby” suna mai bine. Mai… tradițional, mai atemporal. Dar nu asta contează. Contează că vom trăi, pentru 90 de minute, fiorul de care ne e dor mereu. Contează că vom avea unghiile roase. Și tâmpla zvâcnindă. Pentru că „Derby de România” nu moare, ca și dragostea, în vremuri de holeră. De-aceea va fi etern.

Iar cei care trăiesc poate cel mai intens aceste încleștări tradiționale sunt foștii mari jucători care au îmbrăcat aceste tricouri ”sfinte”. Marile glorii ale celor două echipe au vorbit pentru PlaySport.ro despre marele meci care stă să înceapă.

IONEL DĂNCIULESCU:

Cea mai dragă amintire din derby și chiar din cariera mea este meciul din 2008, „Ziua Dreptății”, atunci când am câștigat cu 2-1. A fost o presiune uluitoare, Steaua ar fi câștigat titlul pe terenul nostru, în „Ștefan cel Mare”. Nu pot să uit acel meci, tensiunea, a fost la genul, ori învingem, ori murim! Un așa meci nu poate avea pronostic, e de 1×2, in orice moment de formă, însă Dinamo are un mare minus, se joacă fără fani în tribună. Cu suporterii lângă, Dinamo ar fi fost favorită!

CLAUDIU NICULESCU:

Clar, victoria din Sâmbăta Mare, din 2007. Am marcat o dublă și am câștigat cu 4-2 în Ghencea, care își inaugura noua tabelă. Am făcut un meci fantastic toți. Au mai fost și altele. Când am învins cu 1-0 în turul semifinalelor Cupei României. S-a jucat pe stadionul Național. Sunt multe, dar astea mi-au venit acum în minte.

GIANI KIRIȚĂ:

„Jucatorii lui Dinamo trebuie sa se gandeasca la sacrificiile pe care le-au facut suporterii in acest an. Asta trebuie sa fie cea mai mare motivatie a lor astazi. Respectul pentru suporteri. Chiar daca vor pierse, sa-si dea viata pe teren, sa arate ca si-au dorit. Pentru mine, cele mai frumoase amintiri in tricoul lui Dinamo sunt in derby-uri. Am sase meciuri castigate din zece. Nu mizez pe un jucator anume. Dinamo nu are jucatori care sa faca diferenta. Echipa trebuie sa faca diferenta si eu cred ca Dinamo poate castiga acest meci”

DORIN GOIAN:

Cel mai emoționant și intens derby Steaua-Dinamo pe care l-am trait a fost cel în care m-am duelat cu fratele meu mai mic (n.r: Lucian Goian). Doamne, ce emoții frumoase am trait. Scorul final a fost 2-2 pe Ghencea. Am și marcat în acel meci, dar nu asta a fost cel mai impresionant. Ci faptul că am fost doi Goieni pe teren, jucând unul împotriva celuilalt în cel mai important derby al României.

PETRE MARIN:

Cât de greu e să găsești o astfel de amintire! O să-ți răspund că toate derby-urile în care am jucat au fost meciuri și amintiri speciale, e clar, victoriile rămân speciale! Erau meciurile care îți puteau salva un sezon mai slab sau care îți puteau încununa un sezon perfect. Într-un astfel de joc nu există favorită, forma de moment se anulează, însă criza de la Dinamo face ca, în această seară, FCSB să fie favorită.

VALERIU RĂCHITĂ:

Un meci pe Ghencea, scor 5-0. La 4-0 am reușit să iau cartonaș rosu, pe fază defensivă. În careu a apărut și, Dumnezeu să-l ierte, Cătălin Hâldan, care m-a călcat pe picior. Eu am reacționat nepotrivit, i-am dat o palmă. Bineînțeles că ne-a dat arbitrul pe amândoi afară. În drum spre vestiar Stoichiță și Lăcătus m-au certat rău, iar pe culoar, după terminarea meciului, a urmat si un meci de wrestling între mine și Hâldan. După aceea ne-am dat seama că am greșit mult amândoi și ne-am împăcat, am rămas prieteni până în ziua în care s-a dus.

MARIAN ALIUȚĂ:

Cea mai frumoasă amintire, atunci când i-am bătut cu 4-2 la ei,atunci când s-a insigurat nocturna și am dat gol. Cea mai urâtă :atunci când ne au batut cu 4-0 în Cupa. Nea Piți a făcut tare urât,ne-a chemat la antrenament a doua zi la 7 dimineața, eram terminați.

FLORENTIN PETRE:

Cel mai drag derby pentru mine este cel din anul 2000, când i-am bătut în „Groapă”, după 9 ani în care nu câștigasem cu ei și, în acel meci, am devenit matematic campioni. Cred că șansele sunt 50-50, FCSB este în formă, Dinamo are, însă, un orgoliu uluitor!

IOAN ANDONE:

Cea mai prețioasă amintire este cea din 1989, atunci când am bătut cu 3-0 în Ghencea, Lucescu era antrenor. I-am lăsat fără glas. Cea mai tensionstă: atunci când am făcut gesturile către Valentin Ceaușescu. mă enervasem că ne-a eliminat Crăciunescu doi oameni, pe Cămătaru și pe Vaiscovici. A ținut meciul până ne-u bătut cu 2-1

BASARAB PANDURU:

Ce de amintiri frumoase, câtă pasiune era la mijloc în eternal derby. Cea mai frumoasă amintire este un meci pe fostul stadion 23august. Daduse gol Hanganu si eram supărat rău. Apoi am egalat eu cu un gol în vinclu.

ADRIAN NEAGA:

Cea mai frumoasă amintire este cea de când i-am bătut cu 1-0,in 2008, i am dat eu gol lui Lobonț. Cea mai tensionată: atunci când ne au bătut în Ștefan Cel Mare cu două etape înainte de final, scor 1-2,și am pierdut campionatul. Era Lăcătuș antrenor la noi.

GABRIEL TORJE:

Am marcat multe goluri în derby de România, dar cea mai frumoasă amintire rămâne acea victorie din Ghencea, când am învins cu 1-0 din centrarea lui Cătălin Munteanu. O amintire neplăcută pentru mine este finala pierdută la Brașov. Lucrurile acum stau diferit, dar tot un derby rămâne, atâta timp cât Dinamo are suporterii în spate și o susțin necondiționat, așa cum au demonstrat-o în ultimul an.
Între cele două loturi există o diferență mare, ținând cont de salariile pe care le primesc cei de la FCSB și faptul că ei vând jucători cu milioane de euro, iar de la Dinamo cei mai mulți pleacă liberi. Dar acest lucru nu se va vedea în cele 90 de minute și sper ca Dinamo să facă o partidă mare. Multă baftă le doresc.

EUGEN BACIU:

Acel 2-4 din Ghencea, apoi i-am bătut cu 1-0 tot la noi. Aici am ieșit de pe teren după ce mi-a dislocat umărul Tătărușanu. Atmosfera era superbă la derby, ceva ce nu mai întâlneai în niciun alt meci.

ILIE STAN:

Cea mai frumoasa amintire este cea de pe 23 august, atunci când i-am bătut cu 3-0. Era antrenor Halagian. Cea mai urâtă amintire a fost cea în care galeria dinamovistă ne-a incendiat galeria, iar Giani Kiriță m-a accidentat în minutul 1 și am ieșit de pe teren, nu am mai putut juca.