Pentru fotbalul românesc se apropie un vifor imens dintr-o zonă aproape nebăgată în seamă: legislație europeană nesocotită ani la rând. Iar cartoful fierbinte vine dinspre UE. Explicațiile le oferă șeful sindicatului fotbaliștilor, Emilian Hulubei.
”În 2014, s-a aprobat și s-a semnat la nivel continental un acord pentru implementarea condițiilor minime de activitate ale fotbaliștilor în Europa. România n-a operat aproape nimic până acum, la braț cu Polonia, Cehia și Serbia. Iar Comisia Europeană a revenit acum cu un grup distinct pentru acest subiect, urmând să existe în perioada imediat următoare o reuniune de profil cu toate părțile, inclusiv UEFA, FIFPro – sindicatul internațional, sau EKA – asociația ligilor profesioniste”, spune Hulubei.
El detaliază schimbările care se preconizează și efectele:
”Toți fotbaliștii vor trebui să aibe contracte de muncă, nu convenții civile. Principalul obiectiv e ca jucătorii să fie considerați lucrători. Iar aici sunt anumite amănunte incluse, precum dreptul la second opinion la accidentări pentru fotbaliști, condițiile de a deveni liber de contract ca la FIFA, ceea ce existtă doar pe jumătate la noi, adică procedura e aceeași, dar durata e alta. În plus, nu poți pleca după ce depui memoriu, ci trebuie să stai să te judeci. La litigiile FIFA, pleci imediat”.
Lovitura majoră pentru cluburi va fi la capitolul taxe: ”La un contract de muncă, impozitele sunt de 75 la sută, spre deosebire de convențiile civile, la care se achită asigurări sociale raportate la salariul minim și un impozit de 10 procente din suma efectiv primită de jucător. Dacă UEFA va impune însă regulile trasate la nivel de Comisie Europeană, nu mai e loc de întors!”.
Prin urmare, pentru cluburi, aflate, oricum, majoritatea în mijlocul unor piruete financiare la limita legii, se deschide pericolul iminent al unor cheltuieli suplimentare explozive, dar și tăierea unor pârghii prin care acum îi pot ”dribla” pe jucători cu actele în mână.
”Dacă n-ai contract de muncă, nu te poți înscrie la masa credală ca salariat, vezi cazul Dinamo. Nu poți primi șomaj tehnic în situație de forță majoră, precum în pandemie, când fotbaliștii au încasat, totuși, compensații ca ajutor social, la interveția noastră. Mai departe, nu poți să urmezi normele de securitatea muncii, așa că jucătorul care se accidentează riscă să rămână pe dinafară, fiindcă în convențiile civile nu e clar nimic pe acest subiect. E drept, comisiile au dat la noi, de obicei, câștig de cauză jucătorilor, dacă au prezentat dovada că s-au accidentat la antrenament sau la jocuri, dar e vorba de o cutumă, nu de regulament”, mai declară Hulubei.
El anticipează nemulțumirea cluburilor: ”Să vină să negocieze cu noi, mergem împreună la Ministerul Muncii, la Finanțe, să obținem facilitățile fiscale pe care le au pe contractul de activitate sportivă. Dar să fie contract de muncă pentru jucători! Se pot face derogări de la Codul Fiscal, să se impoziteze separat la sportivi, dar asta e o chestiune de durată. Rămâne să vedem care vor fi și sancțiunile la care se expun FRF sau cluburile în cazul în care ignoră în continuare acest subiect”.
Un exemplu despre diferențele majore dintre România și restul Europei pe acest domeniu vine chiar dinspre o comparație cu Bulgaria, propusă tot de Hulubei:
”La vecinii noștri de la sud, jucătorii au contracte de muncă, obligatoriu. Acolo, dacă sunt neplătiți o zi, atenție!, o zi!, ei au dreptul să plece prin simpla demisie. Sunt asimilați total unui lucrător normal. Nu poți să sancționezi un jucător care-și dă demisia după o zi de neplată. Am discutat asta chiar recent la Congresul FIFPro din Cipru. Deci bulgarii ne dau lecții la acest capitol. Sunt exact ca în Vest”.