Căpitanul naționalei de tineret visează să joace în Serie A. Fotbalistul originar din Timișoara a mărturist, pentru PlaySport.ro, amănunte interesante din trecutul său, relația specială pe care o are cu Adrian Mutu, primul contact cu fotbalul din Italia, visul legat de Jocurile Olimpice de la Tokyo.
Mijlocașul ”box to box” de la Pisa împlinește 23 de ani la o săptămână după startul Jocurilor Olimpice și speră ca, în Japonia, să obțină o medalie cu naționala României.
„De mic urmăream Olimpiada, mă bucuram când fetele de la gimnastică luau medalii și îmi doresc foarte mult să-mi reprezint țara la Tokyo”, afirmă, într-un interviu pentru site-ul nostru, fotbalistul echipei clasată pe locul 13 în Serie B.
Marius Marin poate fi considerat, la doar 22 de ani, un specialist al promovărilor, după ce a reușit să ajungă cu ACS Poli în Liga 1 (2015), cu ASU Poli în eșalonul secund (2016) și, apoi, a făcut pasul cu Pisa din Serie C, în Serie B (2019). În Italia, Marin a mai jucat la Sassuolo și US Catanzaro.
Cu glume de genul: „a venit domnul căpitan”. Și e foarte bine, avem un grup foarte unit, aici, la Pisa, jucăm împreună de aproape trei ani și suntem foarte apropiați. Din păcate, ultimele trei rezultate nu ne ajută foarte mult pentru a spera la o calificare în play-off.
Am citit și eu și îmi face plăcere că se vorbește de mine, dar visul meu este altul… vreau să joc în Serie A! Dacă nu cu Pisa, poate cu o altă echipă, dar vom vedea, pentru că, deocamdată, mai am contract încă doi ani și jumătate.
Așa e. Înainte de pandemie aveam 15.000 de oameni în tribună, acum vin să ne încurajeze doar la antrenamente sau, înainte de meciuri, la hotel. E un sentiment frumos, suprem, atunci când ești apreciat de fani.
M-am dus cu un văr de-ai mei la selecții, la ASU Poli, la domnul profesor Ionescu. Părinții au vrut să mă țin de școală și, vreo trei luni, m-am mers la antrenamente pe ascuns. Apoi mi-am făcut curaj să le spun că sunt la fotbal. Tata era stelist și îmi aduc aminte că m-a dus la un magazin să-mi cumpăre un tricou cu Steaua. Aveam de ales între Dică și Rădoi… l-am luat pe al lui Rădoi. Mulți îmi spun că, atunci când vine vorba de răutate în joc, mă asemen cu ”Mister” Rădoi.
Sigur nu voi uita! După acel meci nu am dormit toată noaptea. Mă gândeam că nu trebuia să intru atât de tare la acea fază, însă am fost foarte bucuros, foarte entuziasmat că joc pentru România. Cred că am intrat extrem de motivat și, din dorință de a face prea mult, am și avut acea intrare. Până la urmă toate se întâmplă cu un scop în viață, ne-am claificat și, acum, cu toții, am făcut un turneu foarte bun în Ungaria.
Am fost foarte dezamăgiți, asta e clar, chiar dacă, multă lume, nu ne dădea șanse de calificare în acea grupă. Am fost foarte aproape, pentru că echipa Under 21 s-a format o familie. Fiecare jucător îl ajută pe cel de lângă el și ne doream foarte mult să ne mai vedem măcar la o acțiune. Păcat, în alte grupe s-au calificat echipe și cu trei puncte.
Nu am absolut nimic cu ungurii, la echipa de club am avut și colegi unguri, însă nu credeam, vreodată, că în anul 2021 se mai practică astfel de lucruri. Mi s-a părut absurd ca, la fiecare lovitură liberă sau corner, să fim făcuți ”țigani”. Erau doi sau trei jucători adverși care, non-stop, ne-au spus așa!
În acel sezon am avut două meciuri cu Dan Alexa antrenor și am promovat în Liga 1. Atunci am semnat un contract cu salariu lunar în valoare de 300 de lei. Cu banii ăia nu puteam să-mi iau nici ghete, din fericire acel contract nu era legal.
Pentru că nu aveam voie să semnez un contract de profesionist, dacă nu aveam împliniți 16 ani. Așa că am luat legătura cu un avocat. După aia , cei de la ACS Poli nici nu m-au mai primit la antrenamente! M-au tratat ca și cum nu mai eram jucătorul lor. A durat ceva până m-am judecat cu ei și am fost declarat liber. Ca să am meciuri, am mers să joc în liga a treia, la ASU Poli, unde am promovat. Apoi, la 17 ani, m-am transferat în Italia, la Sassuolo, însă după ce am trecut prin probe.
Ei pun foarte mare preț pe punctualitate, pe seriozitate, iar eu nu am fost bun la aceste capitole. Am pierdut avionul din Budapesta spre Milano și nu am ajuns la timp la probe. Dar aveam un scop, știam că trebuie să lupt pentru șansa asta, iar după o lună de antrenamente cu echipa Primavera, Di Francesco, care e ca și tatăl meu, m-a luat la echipa mare.
Am o legătură foarte strânsă cu Mister și este o onoare să fiu antrenat de un om care a scris istorie în Italia. Mă bucur enorm că, atât el, cât și băieții, au fost de acord ca eu să port banderola de căpitan. Mi-am dorit de mic să îmbrac tricoul naționalei, însă, să fiu căpitan, nu îmi imaginasem. Este o imensă onoare!
”Îi urmăresc pe Casemiro, pe Vidal, ei sunt jucătorii de la care mă inspir”
Marius Marin – Căpitan Under 21