David, suntem în complexul „Dinamo”. Îți trezește amintiri acest loc?
Da, sigur. Am avut multe amintiri frumoase aici. Sunt cam de șase ani la Dinamo. M-a adus tata aici într-o vară foarte grea, de la Popești.
CCJ Dinamo, unul dintre cele mai puternice din țară după 1990. Anul trecut, locul 4 pe țară, deși echipa de seniori a retrogradat. În ce condiții ați realizat această performanță?
Din păcate, pe parcursul ultimilor doi ani, a fost cam greu pentru mine aici. Cred că, pe baza orgoliului de jucători la Dinamo, am reuși să ajungem în primele patru din țară. Din ce-mi amintesc, am făcut câteva antrenamente pe Săftica înainte de semifinala cu „U” Cluj. În rest, pe „Granitul”, ba ne antrenam, ba nu ne antrenam. Nu știu ce posibilități avea Dinamo, nu știu ce era în mintea conducerii, dar, în orice caz, nu era plătit terenul unde trebuia să ne antrenăm. Ne-am pregătit acolo pe baza pe baza prieteniei antrenorului cu persoana care se ocupa de terenul de la Țiriac (n.r. – „Granitul”).
18 ani, meciuri în Superligă înaintea vârstei majoratului, meciuri în liga secundă, dar te-ai lăsat, cum se zice la noi. Ce te-a determinat să iei această decizie?
Am avut probleme cu conducerea, cu unii oameni care influențau lucrurile pe la Dinamo. Am decis să renunț, deoarece este o luptă imposibil de câștigat dacă punem în balanță posibilitățile pe care eu le am față de cele pe care le au ei. Vorbesc aici de bani și influență, peste tot.
Ai simțit că au fost aduși fotbaliști și forțați în primul 11?
Jucau pe meritele lor, dar erau și forțați. Existau momente în care trebuia ca jucătorii respectivi să ia o pauză, să nu mai joace. Totuși, erau, încă, în echipă.
Chiar și în acest context, de ce ai decis să renunți în loc să pleci în altă parte?
Am avut o discuție cu conducerea. Trebuia să plec în această vară. Mi s-au pus bețe-n roate, s-au forțat anumite lucruri pentru a rămâne aici. Eram, împreună cu impresarul, în discuții, din nou, cu Fiorentina. Nu știu dacă au înaintat o ofertă, dar au avut discuții cu clubul care nu s-au concretizat.
Fiorentina te-a dorit și anul trecut, corect?
Da. În 2021 voiau să ofere 100.000 de euro, Dinamo cerea 250.000. În vara lui 2022, din ce-am auzit, era o sumă în jurul a 200.000 de euro, bani pe care-i oferea Fiorentina. Dinamo dorea 450.000 de euro. Pe lângă ei, au mai existat anumite discuții cu CS Dinamo, dar nu s-a concretizat nimic.
Crezi că insolvența ți-a împiedicat transferul?
Nu, dar, cum am mai spus, persoanele cu foarte mare influență la Dinamo, cred eu, au împiedicat transferul. Aici mă refer la un personaj din afara clubului, un mare impresar care deține majoritatea jucătorilor de la Dinamo, Giovanni Becali.
Tu nu ești jucătorul lui?
A fost interesat de mine, dar am primit sfaturi din stânga și din dreapta și am hotărât să nu semnez cu dânsul.
Și totuși, Dinamo nu ți-a dat drumul. Nu este un paradox?
Eu cred că nimic nu este la întâmplare. Am simțit că din momentul în care am luat decizia de a nu semna cu dânsul, n-am mai putut pleca de la Dinamo. A fost punctul decăderii pentru mine.
Cum ai cataloga anul 2022 pentru tine și pentru Dinamo?
Foarte diferit. Când am ajuns la Dinamo, aveam o dorință să ajut clubul, să fiu un om de bază. Pe parcursul anilor, când am văzut ce situație este în fotbalul românesc, mi s-au schimbat ideile și dorințele.
Cariera s-a încheiat la meciul cu Chiajna, din acest sezon, când ai bifat un minut. Ovidiu Burcă, din declarații, a lăsat de înțeles că te-ai simțit tratat cu lipsă de respect. Care este adevărul?
A fost părerea lui. Din punctul meu de vederea, am avut o relație foarte bună cu dânsul. Nu cred că m-a tratat niciodată cu lipsă de respect, se întâmplă și la case mai mari, sunt jucători care intră în minutul 95 și meciul se încheie în 96. Totuși, eu am decis să închei acolo pentru că s-au adunat multe pentru mine.
Cum ar fi?
Probleme financiare. Nu-mi permiteam să merg la antrenamente. Au fost, de altfel, majoritare. Am avut și o discuție cu domnul Burcă, am înțeles dintr-un punct de vedere, din altul, însă, m-a deranjat.
Aveai un salariu de 800 de lei la Dinamo. Din punctul tău de vedere, care ar fi trebuit să fie remunerația corectă pentru tine sau oricare alt junior?
Eu cred că undeva la 2000 de lei ar fi fost decent pentru un junior, cât să-ți permită să te deplasezi la antrenamente și înapoi acasă. Pe vreamea domnului Bonetti am beneficiat de un autocar care ne lua din „Ștefan cel Mare” și ne ducea la Săftica.
Ești un jucător-problemă?
Nu consider că-s răzvrătit sau mai știu eu cum. Mi-am făcut datoria atât pentru club, cât și pentru mine. Am trăit o viață extrasportivă corectă. Consider că aveam dreptul să cer aceste lucruri.
Sunt banii o motivație pentru a juca la Dinamo?
Pentru mine, da. Nu am crescut pe vremea când Dinamo avea performanțe, era o forță în țară. Aveam nevoie ca să fiu motivat să joc și să ajung la antrenamente, bineînțeles. Probleme au fost și cu alți colegi, exact aceleași probleme. Din fericire, ei au reușit să scape, eu nu.
Vali Lazăr a avut un conflict cu Ovidiu Burcă. Cum era în vestiar, la antrenament, mai ales vizavi de jucătorii tineri?
Jucător bun, coleg bun, ne ajuta să creștem, avea sfaturi bune. Totuși, cam miștocar cu noi. Ne lua peste picior.
Cum a fost acest an și jumătate pentru familia Țone?
A fost un an complicat. Mama a fost femeie casnică toată viața, astfel că doar tata muncește și ia salariu, fiind pastor la o biserică creștină-baptistă. Mereu punea bani deoparte pentru a-mi asigura transportul la antrenamente. Uneori, făcea sacrificii să-mi ia și ghete. Am tras de ele șapte-opt luni, nici nu erau profesioniste.
Tiberiu Curea, Andrei Mitran, Roberto Diniță, acum David Țone. Lista poate continua. De ce acest trend negativ pentru juniorii lui Dinamo?
Dinamo nu este interesată de juniorii pe care-i are. Clubul nu-și dă interesul și nu face niciun sacrificiu pentru a motiva tinerii jucători. Cred că acel cineva pe care l-am menționat este peste tot ce se întâmplă la Dinamo și ia deciziile, ce transferuri să se facă, cine joacă, cine vine, cine pleacă. De asemenea, mulți juniori au fost descurajați, nu și-au primit șansa, deși aveau 20 de ani. Nu știu ce i-a determinat să renunțe.
Care este situația actuală?
Sunt sub contract cu Dinamo până în vara lui 2023. Aștept iarna, perioada de transferuri, pentru a lua o decizie.
Ai mai ținut legătura cu cineva din conducerea clubului?
Nu, n-am mai vorbit cu nimeni, nici cu Vlad Iacob, nici cu Răzvan Zăvăleanu și nici cu Ovidiu Burcă.
Te antrenezi în momentul de față?
Sper să rezolv în iarnă ceva pentru vară. În momentul de față, fac antrenamente personale, mă pregătesc și încep să țin pasul cu fotbalul. Sper să fie o echipă interesată de mine.
Urmărești pe Dinamo?
Nu, nu pot. Am avut experiențe mult prea neplăcute. Mi-e dor, în schimb, de foștii colegi. Mai vorbesc cu ei, mai ales cei tineri: Bordușanu, Demici, Bani, Giafer. Cu ei am jucat și la Dinamo 2.
Dacă nu urmărești Dinamo, la ce echipă te uiți?
Rapid. Mereu mi-am dorit să joc acolo. Nu prea mai exista Rapid în momentul în care am ajuns în „Ștefan cel Mare”. Am purtat discuții cu oameni de acolo, mi-au spus că pot ajunge în Giulești. Rămâne de văzut, orice este posibil.
Ai menționat și de plecarea în Statele Unite ale Americii, pentru o bursă sportivă. Ce presupune acest lucru?
Am discutat cu oameni din State. Mi-au dat de înțeles că pot ajunge, cu o bursă sportivă, să joc fotbal universitar. Dacă nu ajung fotbalist, am posibilitatea să îmi termin o facultate.
Un mesaj pentru suporterii echipei Dinamo?
Fiecare cu echipa lui, cu dorința lui. Le doresc tot binele din lume și sper ca lucrurile să se îndrepte. Am foarte mare încredere în domnul Burcă, în staff și în lotul prezent la echipă. Au perspective bune să ajungă înapoi în prima ligă.