Rareori ți se întâmplă să vezi un om croit atât de bine în afara terenului pe felul în care joacă fotbal. Sau invers. La 31 de ani, Alexandru Maxim a rămas tipul cerebral, cu viziune, fixat într-o analiză tăcută și pătrunzătoare. Dintr-o dată, ca în iarbă, te destabilizează cu un dribling jumătate glumă, jumătate convingere fermă.
Iar printre toate, lansează pase la țintă, fără obstacolul falsei politeți. Nedreptatea carierei pe care o consideră absența de la EURO 2016 (după ce jucase în 9 din 10 meciuri ale preliminariilor), dorința de a vedea jucători români în echipele antrenorilor români din străinătate, miza pe Tavi Popescu, un posibil tricolor de succes care spune că îi seamănă.
Sau chiar șuturi fără preluare: încrederea în talentele românești din Liga 1 comparativ cu străinii de umplutură, susținerea argumentată pentru stilul lui Rădoi la națională.
Alex Maxim nu își joacă răspunsurile. La fel cum, pe teren, de cele mai multe ori decide, în loc să caute alibiuri.
Da, e adevărat. Iar acum sunt în perioada de recuperare. Din câte am înțeles de la medici, voi putea reveni la antrenamente în aproximativ două săptămâni. M-am bucurat atât de mult că sunt pe lista preliminară a lui Mirel Rădoi, dar estimarea medicilor înseamnă, din păcate, că voi pierde meciurile echipei naționale din septembrie…
Acum am aflat și eu și sunt necăjit, îți dai seama. Primul meci e cu Islanda. Când mă gândesc, și la barajul pentru EURO 2020 cu ei am am avut ghinionul de a nu ne putea baza pe câțiva jucători. Simt că prezența lor ar fi contat mult atunci. Chiar și cu resursele disponibile, nu am fost departe să întoarcem meciul de la 0-2, am marcat însă o singură dată.
Da! Putem! Sunt convins că putem obține chiar calificarea la turneul final, după baraje, nu doar clasarea pe 2 în grupă. Să nu uităm ceva și vreau să întăresc asta: după primele partide în această formulă și cu această viziune nouă, aproape toată lumea era încântată și vorbea de un nou început. Sigur, avem lucruri de îmbunătățit, dar eu îmi doresc pe durata meciului să am plăcerea de a juca ofensiv și nu să alerg după minge 90 de minute!
Faptul că nu am fost selectat în lotul României pentru turneul final EURO 2016.
Păi după episodul EURO 2016 când am fost lăsat acasă înaintea turneului final, o participare la un Mondial ar fi ca o revanșă pentru mine, în primul rând. Și pentru familia mea. Mi-aș dori enorm să le pot povesti copiilor mei că tatăl lor a jucat la un Mondial pentru România!
Îmi place foarte mult Octavian Popescu de la FCSB. Cred că poate ajunge un jucător foarte important pentru echipa națională!
E o regulă foarte bună! În mod indiscutabil! Cluburile noastre nu-și permit, din motive financiare, să transfere străini de mare valoare ca să facă diferența evidentă față de nivelul existent. Atunci, e cu atât mai important să acorde atenție jucătorilor români tineri și talentați. Să creștem jucătorii tineri români e benefic pentru toată lumea, în primul rând tocmai pentru cluburi! Decât să aducem jucători din liga a patra franceză sau italiană…
Orice s-ar întâmpla, aș încerca să ajut acel jucător. Chiar sunt mirat de ce nu avem mai mulți jucători români la cluburile din afara țării unde antrenează români. Asta pentru că am învățat în acești ani că celelalte naționalități practică acest sistem de promovare și ajutor fără vreo problemă! Trebuie să ne ajutăm și noi. Dacă nu facem asta, nu putem avea așteptări de la alții!
În fiecare perioadă de transferuri sunt discuțiile acestea, m-am obișnuit cu ele. Principalul meu obiectiv acum e să revin cât mai repede pe teren, o spun foarte sincer, nu ca să evit vreun subiect. Chiar doar la asta mă gândesc acum.
Da, a fost o perioadă foarte bună la Gaziantep până acum. Firește, îmi doresc să progresez din toate punctele de vedere, dar nu pot face asta dacă nu joc, ori accidentarea asta mă ține puțin pe loc. De aceea mă concentrez foarte atent pe recuperare, vreau să fac pașii corecți pentru a reveni cât mai curând. Faptul că am evoluat constant la un nivel bun în ultimii ani mă obligă să păstrez cel puțin același ritm.
Să știi că urmăresc meciurile lor oricând am ocazia și chiar păstrez legătura cu ei! Mă bucur mult să revăd Rapidul în Liga 1. E un club cu suporteri minunați iar acest element face fotbalul să fie frumos. Deși, momentan, gândul meu e să continui în străinătate.
Cu siguranță, felul în care oamenii iubesc fotbalul aici este diferit față de tot ce am întâlnit până acum! Iar din afara terenului, am rămas impresionat cel mai mult de Cappadocia. Incredibil de frumoasă regiune, diferită față de tot ce am văzut vreodată.
Am fost privilegiat să am contracte foarte bune în ultimele sezoane. Bineînțeles, o mare parte din sumele câștigate sunt deja investite. În principal în zona imobiliară. Dar sunt foarte pasionat de cafea, deci e posibil să mă îndrept și către acest business în viitorul apropiat.
Am încercat, pe parcursul anilor, să “fur” de la fiecare coleg câte ceva. Însă dacă e vorba de o singură calitate, mi-aș fi dorit să am viteza fostului meu coechipier de la Stuttgart, Timo Werner.
Aici chiar trebuie să întrebi tu foști colegi de-ai mei, să spună ei dacă și-ar fi dorit vreo calitate de-a mea 😊
Îl am foarte clar în minte. Momentul când am semnat cu Espanyol Barcelona, la 16 ani. Primul contact cu fotbalul mare european. Când am ajuns la baza lor de pregătire și am văzut sistemul de organizare, atunci am realizat ce înseamnă fotbalul profesionist de top!
La 19 ani urma să intru în lotul echipei mari la Espanyol. Însă m-am accidentat succesiv la ambele picioare, fractură de metatarsian, și a trebuit să stau pe margine vreo 9-10 luni… Când mi-am revenit, am fost trimis în a treia ligă spaniolă pentru un sezon, dar nu am reușit să evoluez foarte mult. Așa că Espanyol mi-a transmis că nu mai contează pe mine. Așa am ajuns la 21 de ani să semnez, printr-o conjunctură, cu Pandurii Târgu Jiu. Însă peste numai 1 an am debutat pentru echipa națională și am semnat cu Stuttgart! Deci, în fotbal, orice e posibil dacă lupți și crezi în drumul tău!