– Domnule Iftime, acceptați să începem cu selecțiuni din chestionarul lui Proust? Ca să încălzim un pic dialogul!
– De acord!
– Principala mea trăsătură de caracter este…
– Încrederea. Sunt un tip care nutrește mereu speranța în mai bine. Totdeauna m-am străduit să fac mai bine azi decât ieri și mai bine mâine decât azi.
– Calitatea preferată la un bărbat?
– Onestitatea și curajul de a fi fair. Îmi plac enorm oamenii care se manifestă cu argumente împotriva opiniilor mele. În schimb, mă deranjează foarte tare cei care mă apreciază cu ochii închiși, îmi dau dreptate mereu.
– Calitatea preferată la o femeie?
– Feminitatea și educația. De la cum se îmbracă până la modul în care vorbește.
– Principalul meu defect este…
– Mă grăbesc să dau răspunsuri la cald. Vorbesc uneori mai mult decât ascult.
– Principala mea calitate este…
– Înțelepciunea. Într-un final, toate relațiile mele cu oamenii intră într-o stare de echilibru.
– Cel mai mult apreciez la prieteni…
– Că iubesc fotbalul! 🙂
– Ocupația mea preferată, în afara jobului?
– Să stau la povești cu băieții mei, să mai mergem la o pândă la un cerb, să vizităm locuri exotice. Am fost la un moment dat într-o vacanță prin junglă, în Africa. Ne-am luat ghid un localnic, ne-a plimbat cu o mașină din aia cu podea transparentă și ne-a dus prin tot felul de locuri, totuși, periculoase. Am ajuns inclusiv la un trib de masai. Iar în Cuba am traversat țara dintr-o parte în alta, am trecut prin sate incredibile. Zici că erau decoruri pentru filme.
– Cea mai mare nenorocire care mi s-ar putea întâmpla?
– Să apară probleme de sănătate la mine sau familia mea.
– Dacă aș putea să mă întrupez într-un personaj legendar, acela ar fi?
– Einstein.
– Unde mi-ar plăea să trăiesc?
– În Franța, pe Valea Loarei, sau în nordul Italiei. Aș căuta un loc liniștit, cu verdeață, cu oameni calmi, alături de care să stai la tot felul de povești.
– Culoarea preferată?
– Albastru.
– Floarea preferată?
– Sigur nu-mi plac trandafirii! Prefer albăstrelele și sânzienele.
– Autor de proză și poet?
– Dostoievski și Esenin.
– Pictor?
– Gaudi și Gauguin.
– Ce alt nume ați fi preferat să purtați?
– Mă împac cu cel actual, că e destul de rar și nu-l mai purta nimeni la mine în sat.
– Băutura și mâncarea preferate?
– Vinuri albe mai fructate și friptura de pichere, de bibilică, pe care o face nevastă-mea.
– Ce urăsc cel mai mult?
– Impostura.
– Figura istorică cea mai disprețuită?
– Carol al II-lea și Ceaușescu.
– Calitatea pe care aș fi vrut s-o posed?
– Să fiu un fotbalist care să poată dribla! 🙂 Nu m-am împăcat niciodată cu procedeul ăsta!
– Greșeala pe care o tratez cu indulgență este…
– Cea făcută fără intenție, nu repetată. Sau cea comisă de oameni care au prea multă inițiativă.
– Deviza mea în viață este…
– Privește cu optimism în viitor, trăiește cu bucurie!
– Trecem la fotbal?
– Sigur!
– S-au vehiculat atâtea informații în spațiul public despre povestea cu contractul lui Moruțan încât confuzia e regină pe tema asta. Cum stau lucrurile?
– N-aș vrea să fabulez, așa că o să rezum chestiunile foarte concrete. Am primit de la FCSB contractul cu Galatasaray, iar lucrurile sunt simple: e vorba despre 3,5 milioane de euro plătibili în trei ani. Asta ar însemna că nouă ne revin ceva mai mult de 200.000 de euro, în ritmul ratelor lor. Dar contractul urcă la peste cinci milioane de euro dacă se adaugă o serie de bonusuri, capitol la care ne-au sărit din calcule. O consider doar o scăpare. Sunt convins că lucrurile se vor regla, pentru că, per total, FCSB e un club megacivilizat la subiectul financiar. Tot ce-am discutat cu ei în timp s-a și întâmplat. Nu e precum transferurile la CFR Cluj, care se termină după vreo 17 comisii! Eu sunt nemulțumit pentru că se puteau obține mult mai mulți bani pe copilul ăsta.
– Cam la ce nivel vă așteptați?
– Zece milioane de euro banii jos! Nu trebuia vândut pe fugă. E însă un contract normal raportat la valoarea momentului în care a fost cedat. Nu prea era folosit. FCSB nu i-a crescut cota. Nu ajunsese acolo un jucător exponențial. L-au dat pe un preț nepotrivit, în contextul nepotrivit. Geniile precum Moruțan au nevoie de susținere, de încredere, ceea ce-i conferă forță, libertate. Galata e însă un pas uriaș. Am văzut cum îl tratează Terim. Îl folosește, îi iartă micile greșeli. L-am urmărit în niște meciuri prin cupele europene. Formidabil băiatul! Important e să țină ritmul ăsta, iar Galata, care e un club mare, va ști cum să-i gestioneze talentul, ceea ce nu s-a întâmplat la FCSB.
– Ați mai discutat cu el după plecarea de la Botoșani?
– N-am legături din astea pasionale cu jucătorii. Ne-am întâlnit o dată întâmplător prin București și m-a sunat altă dată să mă roage să nu-l mai critic în public. În rest, discut cu fotbaliștii doar când sunt la mine și încerc să le explic lucruri interesante care i-ar putea ajuta în viață. Pun accent pe educație, pe școală, pe bun simț, pe încredere. N-am niciodată în minte ideea să mă îmbogățesc de pe urma vreunui jucător, că oricum nu câștig din fotbal, în afara faptului că mă recunoaște șoferul de taxi și mă întreabă ce mai fac.
– Dar măcar la un derby în Turcia ar fi frumos din partea lui să vă invite, nu?
– Domne, chiar am vorbit lucrul ăsta cu el, dar i-am zis să-mi trimită și mie o invitație la un Real – Barcelona, după ce semnează cu Madridul! 🙂
– Vi se pare că, în general, FCSB are o problemă cu strategia de a face cotă mai mare unor tineri?
– N-aș vrea să dau lecții celor de la FCSB. Aduc fotbaliști foarte buni, talente certe, dar cred că acolo e o problemă de educație și de formare a acestor copii pentru viitor. Faptul că-l duci pe Moruțan de la valoarea de un milion de euro la 3,5 milioane nu e o performanță. Performanță e dacă-l dai cu 10-20 de milioane. Dar e ceva în neregulă, nu știu dacă la FCSB sau, în general, în România, pentru că nici Hagi nu vinde de să se prăpădească. Și nici alții! Deși aici e foarte interesant, totuși, cazul Craiovei, care a reușit câteva tranzacții excelente. Ce fac însă afară jucătorii care pleacă, asta e altă problemă, că nu prea răzbesc. Și ajung din nou la convingerea că la mijloc e o chestiune de educație.
– Contractul lui Marius Croitoru se termină la finalul sezonului, a spus în câteva rânduri că se gândește să plece. V-ați antamat deja un înlocuitor?
– Marius n-a spus niciodată că pleacă. Între mine și el e altfel de relație. Are libertate să facă tot ce crede de cuviință, cu acordul meu și al asociaților, astfel încât clubul să producă fotbal și, dacă se poate, să fim constant în play-off. Și, cel mai important, să echilibrăm bugetul prin vânzări de fotbaliști. Ultima dată mi-a zis: ”Nea Valer, mai stau măcar doi ani la Botoșani, că vreau să strâng un cincinal în playoff!”. Țin mult la el. N-am nicio emoție că va pleca. Va mai rămâne încă un an sau doi.
– Dar în iarnă parafați în mod clar prelungirea?
– Prelungim, dar la mine niciun antrenor n-a fost ținut în chingi cu un contract. Dacă vrea să plece, pleacă! Liviu Ciobotariu avea clauză de reziliere de 50.000 de euro, dar dacă a primit altă ofertă, la revedere! Deși aș fi vrut să rămână! Nu cred că rigiditatea contractelor produce performanță, pentru că fotbalul înseamnă emoție, bucurie, colecție de trăiri. Iar eu am nevoie la Botoșani de antrenor care lucrează de plăcere. Fă-ți, domne, aici o carieră bună ca să obții un salt pentru viitorul tău! Și fă ceva la Botoșani să se vadă mâna ta! O echipă spectaculoasă, un fotbal plăcut.
– Ongenda va fi următoarea propunere majoră în mercato?
– La Hervin e o poveste mai lungă. Își termină contractul în vară și nu cred că mai prelungește la Botoșani. E un mare talent, un jucător foarte bun pentru nivelul României, dar trebuie să-și întărească poziția asta prin constanță și comportament. Poate că nici nu conștientizează ce potențial are. I-am și zis: ”Dacă mai stai un an la mine, devii cel mai bun din Liga 1. Și apoi pleci unde vrei!”. Dar când ai patru-cinci agenți care vor să mănânce de pe urma ta și-ți propun tot felul de prostii, apar probleme când crezi că te așteaptă toți pe tine prin Italia, Franța, Germania.
– Atunci cine vine la rând pentru un eventual nou transfer interesant?
– Poate Racovițan, care are și o educație aparte. E român cu mamă franțuzoaică, a învățat și carte, ceea ce e foarte important. Și ar mai fi Edjouma, un talent uriaș, eficient, nu întâmplător îl luase Hagi. Nu i-a găsit însă cheița fină! A făcut-o Marius Croitoru și, dacă-l susținem cum trebuie, va deveni un transfer OK pentru noi. Sigur, nu cred că a luat-o cineva razna să fugă după el când a făcut doar câteva partide bune, dar poate în mercato se ivesc discuții mai apăsate.
– Nu prea ați fost niciodată însă prieten cu impresarii!
– Am niște oameni pe care i-am apreciat, chiar dacă sunt niște figuri mai pitorești, precum Florin Manea. Cu el am avut o relație bună, ne-am stricat, iar ne-am împăcat. Îmi place flerul lui. Sunt alți agenți care mi-au propus fotbaliști precum Edjouma, brazilienii. E vorba despre oameni serioși, de bună credință. Am fost însă descumpănit de impresarii lui Ongenda, care trăgeau de el ca niște șacali. Sigur, niciunui fotbalist mare n-are cum să-i placă Botoșaniul, dar nici nu vreau să vină aici jucători care să trateze clubul ca pe o haltă. De-aia și încerc să le creez tuturor confortul fizic și psihic pentru a face performanță. Iar Marius reușește să le dea această stare.
– Ziceați la un moment dat că visul secret e să luați titlul.
– Ăsta e un vis când sunt la un chef! M-am gândit mai mult la Cupă și din cauza asta am fost foarte supărat că am părăsit competiția, fiindcă e un trofeu mai ușor accesibil. E mai complicat la campionat, iar pentru echipele mici trebuie să se alinieze prea multe astre ca să dea lovitura. Problema noastră numărul unu e că ne împiedicăm prea des de echipele mai mici, pentru că am bătut Clujul, Craiova, am remizat cu FCSB. Uite, CFR-ul are filozofia asta de a accesa titlul fără nimic spectaculos, ci doar pragmatic, după rețeta lui Petrescu. Nu știu cum Dumnezeului îi motivează cu Clinceniul, cu Voluntariul. Poate aici are și Marius un pic de învățat, ce le spui jucătorilor ca să le dai viață și la aceste partide. Dacă mai luam patru-cinci puncte cu formațiile astea de pluton, deja urcam lejer pe locul doi. E însă capitolul la care suntem repetenți, iar asta am discutat și cu Marius.
– V-a surprins trecerea lui Cristi Balaj ca președinte la CFR Cluj în contextul vechilor suspiciuni că ”juca” pe partea ardelenilor când era activ?
– Astea sunt speculații de presă. În ziua de azi, e greu pentru un arbitru să fie vizibil în favoarea cuiva. Poate s-a dus acolo fiindcă i s-a părut un challenge. Dacă va fi dat afară, nu cred că va însemna o problemă pentru el. E greu însă să intri în matematici și istorii din astea cu nu știu ce prietenii care durează zeci de ani. Dar nici nu cred în teoria că un arbitru nu are sentimente. Are, domne! Cum să nu aibă? Nu e robot! Nu mi se pare însă că unii vin pregătiți să greșească într-un anume fel, pentru că, până la urmă, e la mijloc o carieră a fiecăruia. Toți vor ecuson FIFA, cupe europene. Cine se pretează la 2.000 de euro? Depinde însă câtă minte are de la Dumnezeu!
– Sunt arbitrii care iubesc și Botoșaniul?
– Suntem prea mici! Iubirile merg spre cei mari. Noi trebuie să avem jucători cuminți, muncitori, mai puțin cu nasul pe sus, fiindcă un arbitru s-ar putea să aprecieze mult dacă te vede că nu te dai șmecher și mergi pe linia de fair-play. N-am prieteni printre arbitrii și, în general, nu sunt foarte apropiat de oamenii din fotbal. N-am jucat table cu nimeni.
– Rădoi demisionar de la lotul național. L-ați lăudat mult pe Petrescu, ar fi soluția cea mai potrivită?
– Ar fi, dar asta nu înseamnă că Rădoi nu e bun. S-a mai copt, n-a mai fost așa aventuros ca la începutul mandatului. Dar acum a bravat un pic, a simțit nevoia să achite o notă de plată pentru jignirile și criticile aspre lansate asupra lui în primele luni de mandat. Nu cred însă că presa și opinia publică trebuie tratate în regim de ”care pe care”. Asta dacă vrei să reziști! E un antrenor ambițios, dar, ca orice om, mai face și prostii. A fost el probabil mai euforic în seara aia. Mi se pare însă că naționala are nevoie mai degrabă de un tehnician cu experiență, cu background, care să ofere credibilitate. Poate ar trebui ca Mirel să coboare la un club, să trăiască zilnic diferite stări emoționale, să treacă prin insomnii după ce o ia în nas de la Clinceni când îi merge mai bine. Să acumuleze, să se călească vreo patru-cinci ani la o echipă cu obiective importante. Și apoi să treacă la nivelul superior.
– Reghe la Craiova spre event?
– A demonstrat ce poate când a cucerit Cupe, campionate. Craiova s-a poziționat foarte bine prin Reghecampf. Cînd am jucat cu ei, tocmai ce fusese instalat și mi-am zis: ”Ia uite, domne, acum s-au găsit să-l pună, ca să mă bată pe mine?!”. Dar am câștigat cu noroc, de zbura Pap spre final în poartă, cu niște intervenții colosale.
– Vă atrage telenovela divorțului de Anamaria Prodan?
– Detest acest subiect! Și detest presa când ne infectează cu astfel de teme. Chiar dăm orice, oricui, numai ca să prostim poporul? Doar ca să vindem cu orice preț? Mă dezgustă total! Vrem doar sânge, dezastre, bârfe? Astea ne fac numai rău! Uite, și la fotbal, dacă punem odată VAR-ul ăsta, încheiem discuțiile permanente despre arbitraj și poate ne preocupăm de altceva. Ne consumăm energiile pe câte o Academie, de exemplu. Ne uităm la Hagi cum face, cum se organizează, de ce copii de acolo iau Bac-ul și alții nu.
– Cum e cu modernizarea stadionului?
– E un efort de voință din partea primarului, conștient, spre deosebire de doi dintre predecesori, că trebuie să facem ceva în această zonă. Să dăm fenomenului o șansă să devină mai plăcut, oamenii să poată petrece altfel timpul la stadion. Documentația de atribuire va fi gata luna aceasta, apoi urmează lobby și insistență la CNI, care a făcut lucruri mari în materie de arene sportive. Poate ia în lucru un proiect și în Moldova, singura văduvită la acest capitol. Nimic la Iași, la Bacău, la Focșani, la Brăila, la Suceava. Iar Piatra Neamț arată ca un cimitir în care a murit și preotul, deși era un complex foarte cochet la momentul construcției.
– Vă mai roade gândul că ați ratat toamna trecută întâlnirea cu Mourinho într-un epic Botoșani – Tottenham?
– Nu-mi mai amintiți! Am tratat șansa aia cu fasole, ca moldovenii. Vreau să revenim în cupele europene. Nu e vorba doar despre blazon, ci și despre rețeta financiară. Dacă treci două tururi, te lipești la 200.000 de euro, pentru care, altfel, muncești de cazi. N-am încasat 100.000 de euro pe bilete într-un întreg sezon! Cu trei-patru tururi bifate, deja te-ai scos bine! Eu cred cu desăvârșire în fotbalul care trebuie să producă pentru a consuma. Nu văd să vină niște gangsteri și să arunce cu banii prin club. Pentru mine a fost o ambiție la început, am cheltuit o grămadă de euro, dar în ultimii patru ani am ajuns la un echilibru. Dar sezonul ăsta cred că o să terminăm mai prost, fiindcă nu ne-au ieșit niște transferuri.
– La care vă referiți?
– Pe Chindriș n-am luat banii sperați, cu Al Mawas visam să aducem măcar 500.000 de euro. Pe aceeași sumă mizam și la retransferul lui Moruțan. Pe Chindriș n-am putut să-l dăm pentru că n-a dorit să plece, pur și simplu. Eu îl ”măritam” demult. Am avut și anul trecut propuneri din Grecia, din Belgia. Îi dădeam drumul și pe 300.000 de euro. E un băiat mai special. Îmi mai spunea lumea: ”Băi, vezi că e dus cu capul! Nu pleacă!”. N-a vrut, domne! A crezut și el, probabil, că o să-i vină o ofertă mai bună, dar a plecat în ultima secundă de mercato în Portugalia. Îmi pare rău pentru tipul ăsta de transfer. Dar cel mai rău îmi pare că n-am avut încredere în alt jucător.
– Cine?
– Burcă. Poate m-au influențat și alții. Îmi plăcea ca om, se pregătea bine, i-am dat drumul cumva cu regret, fiindcă la noi nu mai juca. Îmi spuneau antrenorii că merg pe cuplul Miron – Chindriș. Ar fi trebuit să mă leg și acolo la 10-20 de procente la revânzarea lui Burcă. E singurul mare chix pe care l-am dat. De neînțeles! După cum la fel de neînțeles e faptul că un copil bun precum Haruț nu joacă în Liga 1. E unul dintre cei mai inteligenți fotbaliști cu care am colaborat. Nu e o critică la adresa FCSB, Edi Iordănescu are, probabil, altă viziune, altă filozofie, dar mâine l-aș lua înapoi pe Haruț.
2005 e anul în care Valeriu Iftime a preluat FC Botoșani în calitate de principal finanțator, pe când clubul se afla în liga secundă
4 e locul cel mai bun obținut de FC Botoșani în cele 8 sezoane încheiate în L1: s-a întâmplat în campionatul 2019-2020
2 e numărul participărilor Botoșaniului în cupele continentale, de fiecare dată în Europa League: a trecut câte două tururi preliminare, fiind eliminați de Legia Varșovia (Polonia, 2015) și de Shkendija (Macedonia, 2020)