Bună dimineața din România, bună seara în Statele Unite ale Americii. Vreau să facem o incursiune în această aventură de a deveni, după o experiență în România, șef de galerie peste ocean. Spune-mi, te rog, cum ai ajuns acolo?
Am ajuns cu părinții, cu loteria vizelor. Aveam 17 ani atunci. Venind din România, unde eram în Peluza Nord Steaua, brigada Titan Boys, am vrut să merg la stadion, să văd cum e. Atunci era mai greu cu Internetul. Totuși, am aflat de echipă, de San Jose Earthquakes. Vorbesc de anii 2001-2002. Echipa, ca potențial, m-a impresionat. Nu era ca Steaua de atunci, dar nici slabi. În tribune, însă, dezastru față de ce eram obișnuit. Mergeai la meci și americanii nu știau jucătorii, mâncau hot-dogi pe afară, beau bere și stăteau la șuete. Atmosfera nu exista! Cântat, steaguri egal cu zero. La nivel de America, echipa era bunicică. În 2001 erau campioni. În 2003 am creat acest grup cu Cezar, prieten român. Pe el l-am întâlnit aici, a fost primul român din State și i-am propus să facem un grup. Într-o vară, înainte de a crea grupul, el s-a dus în România. I-am dat cheile de la apartament, gol la momentul respectiv, și i-am zis să aducă banner-ul cu Titan Boys, care stătea degeaba. Așa a început, 19 aprilie 2003, primul meci.
Cum ați fost văzuți de oameni?
Se uitau ciudat. Atunci nu exista social media. Mă rog, era ceva gen MySpace sau ce era la modă atunci. Aveau un forum, cum era pe atunci, și mi-aduc aminte că am încercat să găsim oameni. Ziceam „suntem europeni și vrem să facem grup ultras.” Știi ce credeau americanii atunci?
Te ascult.
„Mamă, ăștia sunt huligani, vin să ne dea foc la stadion!” Am fost primiți cu foarte mare ostilitate de la început. Conducerea echipei s-a speriat de noi, au zis că n-au nevoie de așa ceva. A fost funny. Am avut undeva la zece oameni adunați de peste tot. Am început să creștem, cu greutăți, cu diferența de mentalitate, clar. Ei nu știau ce înseamnă ultras. Aveau ideea că noi mergem și ne batem la meciuri. Am mers împotriva curentului, până acum.
Celălalt român, tot stelist?
Da, ca și mine.
Acum probabil știi că există două părți care luptă pentru identitatea Stelei.
Sunt la curent, încă urmăresc. Am urmărit Steaua zi de zi, weekend de weekend. A fost singurul lucru din România pe care l-am urmărit. E greu să mai simți acum pentru Steaua ce simțeam eu atunci. Acum nu mai știi ce și cum. Ce simt eu este că 100% niciuna nu mai este Steaua, din păcate. E un gust dulce-amar și cu ce se întâmplă la celelalte rivale: ai două Craiove, Rapid a avut probleme, Dinamo este în moarte clinică. Îi uram, dar îmi lipsesc rivalitățile, derby-urile adevărate. E multă confuzie și a scăzut din intensitate. Îți dai seamă generațiile noi cât de confuze sunt.
Acum avem Eternul Derby în Liga a 2-a, pe 10 septembrie.
Da, știu. Am un prieten bun care pleacă din State patru-cinci zile în România strict pentru acest meci.
Revenind la San Jose Earthquakes. Ați plecat de la zece membri. Câți sunteți acum?
În jur de 100, 150. Acest număr reprezintă nucleul grupului. Știi și tu cum e, ca peste tot în lume. Când echipa joacă prost, rămâne nucleul. Când leagă câteva victorii, vin și alții care vor să facă parte din galerie. Echipa noastră este la pământ de zece sezoane. E una dintre echipele cu cele mai mari probleme din MLS. Dar nu probleme financiare! Nu este ca în România să ai probleme cu salariile. În 20 de ani, eu nu am auzit ca un club să aibă datorii la un anumit jucător. Totul este la timp. Totuși, ca rezultate, suntem jos, locul doi sau trei din coadă, de vreo zece ani.
O parte bună este că sistemul competițional american nu are retrogradare.
Mi-ar fi plăcut. Poate dacă ar fi existat consecințe, am fi avut fotbal. Așa, că joci bine sau prost, rămâi în ligă, nu retrogradezi. În ultimele etape, ca acum, nu ai pentru ce să joci. Mai sunt vreo cinci sau șase meciuri, nu avem șanse la play-off, dar nici nu retrogradăm. Doar facem act de prezență. În ultimele zece sezoane, am intrat de două ori în play-off. Mă rog, în al doilea an am pierdut 5-0 în prima rundă din play-off, deci rămân nouă sezoane foarte slabe din zece. Au pierdut din fani, din entuziasm. Stadionul este jumătate gol, din păcate.
*După 27 de etape, San Jose este pe locul 14 din 14 în Conferința de Vest.
San Jose Earthquakes, totuși, e membru-fondator MLS și are două titluri în palmares.
Uite, pe noi ne-au mutat la Houston. Două sezoane nu am jucat. Au luat jucătorii, echipa, dar au păstrat identitatea la San Jose. Așa s-a creat Houston Dynamo care a câștigat doi ani la rând, în 2006 și 2007. Ca să-ți dau un exemplu, e ca și cum ai lua Petrolul și ai muta echipa la Timișoara. Dar iei doar jucătorii și antrenorii și după se numește Avântul Timișoara. Imaginează-ți: mi-au furat echipa și i-au pus numele Dinamo (n.r. – râde).
Și cum ați revenit?
E o poveste frumoasă. Ei au luat toți jucătorii, de la A la Z, erau echipă nou-fondată în Major League Soccer, stadion nou. Noi dominam MLS-ul și după, sub denumirea Houston Dynamo, au mai luat două campionate. Ar fi trebuit să fie ale noastre, dar mă rog. În timpul acesta, între 2005 și 2007, San Jose Earthquakes nu a jucat. După, un grup de voluntari, din care știu și eu doi, au creat o asociație, au reținut palmaresul, numele, sigla și au început să bată în uși la oamenii cu bani din zonă. L-au găsit pe cel care este acum patron. Au început de la zero.
Cum sunteți organizați voi, ca și grup de suporteri?
Grupul nostru este 100% independent. E foarte rar în această ligă. Asta este problema. Eu fiind crescut cu ultraseria din România, am încercat să țin de vechiile principii învățate în România. Ce înseamnă asta? Am încercat să țin de aceste principii fără să mă schimb, fără să iau bani de la club sau să vindem materiale. Ne auto-finanțăm. A încercat clubul să ne ia autocar pentru deplasări, dar i-am refuzat tot timpul. Unii facem bani mai mulți, alții mai puțini, avem grijă unii de alții, facem chetă dacă, într-un anumit moment, cineva nu are bani de deplasare.
De ce ați refuzat autocarul?
N-am vrut să ne aibă la mână, ca să zic așa. Cam ăsta e principiul. „Ok, acum că v-am luat autocar, nu aduceți banner-ul la stadion, nu dați cu torțe, petarde.” Am evitat aceste lucruri pentru că, după, s-ar fi creat un cerc vicios. Am zis că mai bine tăiem problema de la început. Ei ne respectă independența, noi îi respectăm pe ei. Am avut conflicte în trecut, dar în ultimii trei ani s-a schimbat conducerea, președintele. Avem o relație bună. Noi nu le facem probleme, nici ei nu ne fac, nu mai există proteste.
Sunteți singurul grup din Major League Soccer independent?
Nu, mai sunt cei din Montreal. Ei sunt singurii noștri prieteni, suntem înfrățiți cu ei. E un grup vechi, cu principii. Acum, la ei se întâmplă ca la Steaua, cu Peluza Sud. Ei nu mai merg la meciuri pentru că le-au schimbat numele echipei. Băieții au arătat principii. Au mers pe ideea „Păstrați numele sau plecăm!” Conducerea a schimbat numele, stema și ei au plecat.
*Echipa a fost fondată în 1993 drept Montreal Impact. În 2021, conducerea a rebranduit clubul și acum se numește Club Foot de Montreal.
Există problemele de genul celor pe care le vedem la televizor, chiar și în campionatele mari ale Europei, în care suporterii aruncă cu obiecte în jucătorii adverși? Asta se întâmplă mai ales la cornere, unde tribunele sunt apropiate de teren.
La nivel de MLS, suntem un grup micuț. Există, la cluburile mai mari, și grupuri de 4000, 5000. Vorbesc de echipele cu rezultate, cu bani investiți, cu jucători aduși din Europa sau America de Sud. Au și peluzele pline, automat. Totuși, există și probleme. Fiind un grup mai mic la noi, ne respectăm, nu se aruncă cu sticle sau alte obiecte pe teren. Incidente în afara stadionului există, ca peste tot. Te atacă cineva, trebuie să ripostezi. Se înjură, normal. Torțe, petarde, fumigene există. Dar să te duci după jucători sau să arunci cu obiecte după arbitri nu există. Totuși, liga este foarte strictă.
În ce sens?
A fost un grup pe care liga l-a desființat. În Toronto. Au dat cu torțe, s-au ars niște scaune, iar liga i-a desființat. De asemenea, clubul lor nu le-a mai permis să vină. Au fost incidente de genul, dar cred că mai mult din greșeală și aici mă refer la lucruri care au luat foc.
Am văzut la Portland Timbers că, după fiecare gol, au obiceiul de a tăia, cu drujba, un lemn. Este un obicei tradițional american?
Da, la gol se întâmplă. Sunt chestii tradiționale americane. Când am început eu în MLS, erau peste tot. Fanii erau ca la baseball. Cu timpul, s-au făcut lucrurile ca în Europa sau America de Sud. Fac coregrafii, cântă. La televizor sau pe Internet arată bine, de la distanță. Totuși, pentru mine, mai importantă e calitatea. Îmi e greu să am respect pentru un grup care este plătit de club pentru a merge în deplasări. Liderii lor sunt angajați la club, ăla e job-ul lor. Eu nu pot iubi așa ceva, dacă iubești o echipă, o faci din pasiune.
Ești de peste 20 de ani în America. Putem vorbi, într-un final, despre un fenomen ultras în Statele Unite ale Americii?
Atmosferă de fotbal este, dar nu autentică. Pentru a vorbi de fenomenul ultras, nu, nu există. Există doar câteva grupulețe. Noi și cei de la Montreal printre ele. Aici sunt un fel de corporate group. Ca într-o corporație, au board intern, CEO, vicepreședinte. Își dau titluri, echipe le dă bani, îi duce în excursii. De afară, pentru cei care nu știu cum funcționează lucrurile, par ok. Copiază fără principii, fără mentalitate.
Care sunt echipele rivale pentru San Jose Earthquakes?
Echipele din Los Angeles. LA Galaxy, membru-fondator ca și noi, dar și Los Angeles Football Club sau LAFC. Este o rivalitate teritorială. Cele trei echipe, LAFC, LA Galaxy și San Jose sunt din California, noi suntem nordul, ei sudul. Și la baseball e rivalitate, și la fotbalul american.
Conform codului ultras, dacă capturezi un steag al unei brigăzi rivale, ea trebuie desființată. Există această subcultură și în State?
Da, dar nu se desființează (n.r. – râde). Noi am capturat, dar nu respectă regulile ultraseriei, ca să zic așa.
Îți mai amintești prima coregrafie pe care ați făcut-o?
Da, era în 2003. Eram vreo 20 de oameni. La început, ne puneau într-o peluză care era închisă cu prelată. Ne făceau loc acolo pentru a nu speria „civilii”. Prima coregrafie a fost cu niște plăci reflectorizante cu argintiu, dar și bannere ulterior.
Sunt pedepse mari pentru cei care intră cu materiale pirotehnice?
La început, da. Îți dădeau un an interdicție pe stadion. Dacă te prindea cu o torță și știa cine ești, primea persoană respectivă. Dacă nu știa, dădea interdicția grupului. Nu ne interzicea grupul un an, dar primeam sancțiuni. În ultimii doi ani, au început să se mai relaxeze cu chestiile astea. Ne întreabă dacă vrem să venim la meciuri cu fumigene, de exemplu. Ne întreabă câte și sunt ok cu asta. Pun găleți în fața secțiunii în caz că ia ceva foc.
Vreau să vorbim puțin și de soccer, cum îi zic americanii. În anii recenți, îi avem pe Alexandru Mitriță și Alexandru Mățan care au venit, pe sume frumușele, în MLS, dar care nu s-au impus. De ce?
Nu prea mai urmăresc Liga 1, mai ales de când s-a divizat Steaua. Mă mai uit la highlights-uri. Din ce văd, MLS e mult peste Liga 1. Nivelul este mult peste. Fotbalul din România este în scădere, pe când în SUA e în creștere de la an la an. Acum, eu am o supoziție pentru Mitriță sau Mățan. Aici, călătoriile sunt diferite. Nu doar că stai ore bune în avion, dar schimbi și fusul orar și după intri pe teren. Dacă te uiți pe rezultate, foarte greu câștigă echipele în deplasare, mai ales când zboară de pe o coastă pe alta. E multă oboseală.
Există șanse ca soccer-ul să depășească sporturile tradiționale?
Eu cred că fotbalul a depășit hocheiul. Aveam, înainte, următoarea ordine: fotbalul american și baseball-ul, tradiționale, după baschet, hochei și NASCAR, dar doar în anumite state. Acum, fotbalul sau soccer-ul, cum îi zic ei, a depășit hocheiul. A ajuns al patrulea și cred că, în curând, cam cinci ani, va prinde baseball-ul.
În 2026, SUA, Canada și Mexic organizează Cupa Mondială, prima cu 48 de echipe. Ce impact crezi că va avea?
Depinde de ligă. Mondialul din 1994 este turneul final cu cea mai mare medie de spectatori. Totuși, ani buni după nu a avut niciun impact. În anii de început, echipe din MLS dădeau faliment pentru că n-aveau spectatori. Totuși, trebuie să se transfere impactul și frenezia de la Cupa Mondială către campionatul intern.