EXCLUSIV. Un interviu cu un fotbalist “altfel”: Denis Drăguș, talentul reinventat, e jucătorul lunii la Standard Liege!

La 18 ani și o lună debuta în Liga 1 pentru Viitorul. La 19 ani și două luni juca pentru naționala de seniori a României în meci oficial. Iar la 20 de ani se transfera în fotbalul belgian, la Standard Liege. Început de poveste?

Așa a și fost, pentru toți. Pentru Denis Drăguș, dar și pentru cei care trăim în fotbalul românesc, descoperind din când în când talente adevărate.

Dar pe cât de adevărat e începutul de poveste, pe atât de reală e și amintirea vagoanelor de speranțe pierdute din fotbalul românesc. Talente, transferuri, fotbalul mare… retur.

Cum să nu te întorci acasă învins

Iar Denis era la un pas de linia de cale ferată cu vagoanele amărăciunii noastre. Cu gândurile la pământ, după cum mărturisește. Fără minute la club, implicit dispărut din radarul naționalei, împrumutat la Crotone. Cu certurile familiei în deschideri de site, acoperind total fotbalistul Drăguș.

Denis Drăguş a marcat primul gol din 2025 împotriva lui Fenerbahce! Trabzonspor a produs surpriza…

Agentul lui Denis Drăguș i-a răspuns lui Gigi Becali. Ce urmează pentru atacantul de la…

Ceva s-a întâmplat. Un alt Denis Drăguș s-a născut din Italia spre Belgia. Transformat fizic, echilibrat mental, cu cifre foarte bune la Standard, tată de fetiță… Jucătorul lunii trecute la Standard Liege. Ceva s-a întâmplat.

Astăzi, Denis dezvăluie în exclusivitate pentru Playsport o lecție grea. A propriei reinventări. Cum a reușit să plece din jurul acelui vagon și să redevină locomotiva propriei vieți. Iar dincolo de povestea care merită, rămâne lecția pentru talentele noastre. Fiindcă le avem. Și fiindcă ne-am săturat să rămânem triști prin gări, departe de succese.

“Pe nimeni nu interesează ce-ai fost în România!”

Denis, lucrurile se așează pe o traiectorie bună în cariera ta. După gol și două pase de gol în startul sezonului, ai avut două etape consecutive cu gol marcat, apoi primul meci titular la Standard Liege, apoi titular cu Bruges, jucătorul lunii octombrie la Standard… Care e secretul revenirii tale?

Cât timp dai 100% în fiecare zi, indiferent în situația în care te afli, Dumnezeu tot te răsplătește mai devreme sau mai târziu. E imposibil să nu culegi roadele muncii tale la un moment dat.

E o serie lungă de talente românești plecate la vârste fragede în străinătate și care n-au confirmat. Te-ai temut că vei mări seria asta?

Primul gând când am plecat din România a fost fix: să nu fiu unul dintre cei care nu au reușit. Pe parcurs, m-am întărit și mai mult, mi-am spus că nu voi accepta sub nicio formă să se întâmple asta. Indiferent ce îmi iese în cale, îmi voi câștiga locul în fotbalul mare din Europa.

Tot auzim povești și sfaturi de la aceste speranțe ale fotbalului nostru care au eșuat după contactul cu fotbalul vest-european. Spune-mi trei lecții și din postura unui talent care s-a reechilibrat!

Fără să fie neapărat în ordinea importanței, ți le spun în ordinea în care le-am trăit eu. Întâi, șocul când ajungi afară e dat de faptul că trebuie să înțelegi nu repede, ci foarte repede!, că pleci chiar de la zero. Nu te mai ține absolut nimeni în brațe și pe absolut nimeni nu interesează ce ai făcut și ce ai fost în România! Sună dur, dar e super real. Și nici nu te împinge cineva! Al doilea lucru, trebuie să fii 100% dedicat în fiecare minut. Atât de mare e competiția și atât de multe valori există pe piață, încât nimeni nu te așteaptă și doar de tine depinde să-ți câștigi locul. Al treilea lucru ține de cum folosești percepția publicului în favoarea ta. Despre mine s-a scris la un moment dat că voi reveni în fotbalul din țară. Pac! Imediat mi-a venit în minte eticheta de jucător care nu a reușit, despre care îți spuneam, cel mai mare coșmar al meu! Și atunci am folosit asta ca să mă ambiționez și mai mult. Niciodată nu mă întorc acasă învins!

„Lucrurile nu se așază, tu le așezi”

Cât și cum a contat perioada de împrumut la Crotone pentru noul Drăguș, ca să spun așa?

A fost o experiență diferită și s-a adăugat la ceea ce acumulasem. Am avut posibilitatea să merg într-un fotbal de top cu jucători foarte buni, chiar am simțit că mă dezvolt ca sportiv. A fost, ca să recunosc, momentul în care am simțit că m-am maturizat cu adevărat. O transformare aproape totală. Pentru că am simțit clar că e nevoie de mult mai mult pentru a reuși, față de ce îmi imaginam.

Și ce ai făcut de atunci încolo?

Am început să lucrez mult mai mult cu mine. Să fac niște schimbări și la nivel mental, pentru că trecusem prin perioade destul de dificile. Am început să caut echilibrul și apoi să îl armonizez cu planul fizic. Cred că e drumul potrivit, acum, așa cum spui și tu. Urmează etapa următoare, să mă mențin. Apoi, să cresc și mai mult. Revenit la Standard Liege, am putut să aplic noua abordare pe care o pusesem în aplicare începând din Italia. Am și primit șansa de a juca. S-au așezat lucrurile. De fapt, eu le-am așezat. Nu se așază singure niciodată.

Secretul Gloriei

Cum e să fii un tată foarte tânăr? Cum te-a schimbat acest moment? Cum ai simțit concret că te-a ajutat și în ce fel vezi viața acum?

Fiica mea Gloria e cu siguranță cea mai frumoasă realizare din viața mea de până azi. Uite, chiar nu-mi puteam da seama că un copil aduce atâta bucurie cât să-ți umple toată viața! E ca și cum vine o lumină și îți arată altfel toate detaliile din existența ta. Probabil Dumnezeu a vrut să vină Gloria tocmai când eram la pământ cu gândurile, eram în întuneric. Dădeam totul la antrenamente, dar nu jucam deloc. Nașterea Gloriei a adus semnul de echilibru. S-a întâmplat când eram la Crotone, a fost momentul perfect pentru transformarea mea.

Ce îți place cel mai mult să faci în Liege, cum arată o zi din viața ta în orașul belgian?

Dimineața avem antrenament, prânzul îl iau la club. Rămân în plus pentru refacere sau uneori pentru a lucra suplimentar. Ajung acasă unde Gloria mă așteaptă tot timpul în ușă Petrecem puțin timp împreună, eu, Gloria și soția, apoi mă odihnesc. La trezire, ieșim și ne plimbăm fie prin Liege, fie prin împrejurimi. E un oraș înconjurat de locuri frumoase. Cinăm și apoi revenim acasă.

O poveste incredibilă despre prietenie și dragoste

Care e cel mai bun prieten pe care ți l-a oferit fotbalul până acum?

O să te surprind aici Cel mai bun prieten mi l-a oferit fotbalul din… copilărie! Aveam 9 ani și jucam la grupele de copii și juniori de la Pro Luceafărul când l-am cunoscut pe cel care avea să fie și este cel mai bun prieten al meu. Eram ca frații de-atunci și m-a susținut mereu. Ei bine… sora lui geamănă a devenit… soția mea! Pot să spun că din prietenia noastră am primit și omul care mi-a fost alături totdeauna în momentele grele, soția mea! Un sprijin uriaș, total, un izvor de liniște. Și mama copilului nostru minunat, Gloria.

Ce lucru ai schimba la tine pentru ai deveni un fotbalist și mai bun?

Am analizat și mi-am dat seama că uneori sunt mult prea critic cu mine. Nu e rău să fii așa, dar eu exagerez și cred că fac asta și în multe situații când chiar nu e cazul. De multe ori îmi diminuează încrederea în mine. Dar lucrez la asta! Și la asta

Cât contează, în procente, rolul agentului de jucători pentru traiectoria unui fotbalist foarte tânăr în fotbalul de azi?

Eu cred că foarte, foarte mult! Și o spun prin prisma experienței mele. Chiar sunt recunoscător pentru ajutorul primit din această zonă. Este esențial să alegi momentul potrivit pentru transferul în strinătate. Iar la mine cred că s-a întâmplat asta. În plus, ai nevoie de la agent și de încredere și sprijin în momentele mai puțin bune din punct de vedere sportiv, pentru că ele vin, oricât de bun ai fi, din când în când. Și aici am fost norocos!

„Răzvan Marin a rămas un model pentru mine”

Ai revenit și în circuitul naționalei, ai fost în lotul României pentru partidele din septembrie, dar… accidentare înainte de Islanda! Te-ai gândit vreodată că e ghinion în tot parcursul tău? Mă gândesc și la accidentarea care te-a făcut să ratezi EURO U21 din 2019…

Chiar dacă nu sunt convocat pentru acțiunea din noiembrie, eu sunt fericit de fiecare dată când vin la națională și o să fiu mereu așa. Cea mai mare mândrie și obiectiv de top pentru mine, mereu! Nu cred în ghinion, sunt întâmplări care te fac mai puternic dacă le gestionezi bine în plan mental. Am învățat că e nevoie să fiu bine psihic dacă vreau să fiu bine și fizic.

După plecarea de la Viitorul, spuneai că mereu ți-ai dorit să mergi pe drumul lui Răzvan Marin. Ești la Standard acum, el în fotbalul italian de Serie A. Încă păstrezi dorința traiectoriei lui Răzvan?

Așa am spus atunci și o spun și acum, e un model pentru mine Răzvan! Îl apreciez foarte mult, e un adevărat profesionist. Italia îmi place foarte mult, de ce nu? Aș fi încântat să revin cândva în fotbalul italian, e un stil în care mă regăsesc. Până atunci, am nevoie de performanță constantă aici. Formă maximă cât mai mult timp.

„Vorbesc trei limbi, și de-asta e frumos fotbalul!”

Sunteți 15 naționalități în lotul lui Standard. Iar noul antrenor, sloven, a șaisprezecea! Cum te adaptezi cu succes într-un astfel de grup?

Simt zi de zi că e un grup frumos la Standard. Cel mai bine mă înțeleg cu brazilianul Klauss. Dar comunicăm toți foarte bine, fie în engleză, fie în franceză. E o latură pe care o prețuiesc mult, una din multele frumoase ale fotbalului: la Crotone am învățat italiană, la Standard am început să învăț franceză și mă descurc, te îmbogățesc experiențele asta. Engleza o știam deja

Care a fost influența staff-ului tehnic de la Standard până acum?

Avem un nou tehnician, slovenul Luka Elsner, e un nou început. Când eu m-am întors din Italia era Mbaye Leye, un fost atacant foarte bun din fotbalul belgian. M-a ajutat mult să îmi revin, îl știam din primul meu an la Standard și simțeam că mă înțelege bine. Plăcându-i și jucătorii creativi, m-a apreciat și îi sunt recunoscător. Un om deosebit, dincolo de calitățile de antrenor. Am revenit la forma și moralul de performanță.

Publicația belgiană Le Soir a titrat recent: “Drăguș e o bucurie pentru ochi, e o plăcere să îl vezi jucând”. Cum e presa sportivă din Belgia?

M-am bucurat când am citit, firește că e frumos să primești aprecieri, mai ales când ești într-un fotbal străin. M-a fascinat mereu abordarea presei, pentru că scoate foarte des în evidență lucrurile pozitive din fotbalul intern. Dincolo de importanța pentru moralul jucătorilor, cred că per total contribuie clar și la creșterea fotbalului belgian. Evidențiază lucrurile pozitive din orice context. Sigur, alături de cele negative. Dar cel puțin în aceeași măsură.

„Puștiule, fotbalul e un mod de viață, nu un job!”

Ai jucat în Liga 1 foarte devreme, la naționala de seniori foarte tânăr, în străinătate de la o vârstă fragedă. Totul “pe repede înainte”, parcă De aceea te întreb deși ai doar 22 de ani: ce vrei să faci după fotbal? Sunt prea multe cazuri de fotbaliști care nu își gestionează eficient și din timp traiectoria după finalul carierei…

Voi rămâne în fotbal, asta îmi doresc. Am făcut asta de când mă știu. E adevărat, totul s-a întâmplat rapid în cariera mea de până acum, dar fotbalul în general nu îți rezervă prea mult timp și e chiar datoria ta să profiți de orice moment, să te adaptezi imediat la tot ce e nou în drumul tău.

Dacă Denis Drăguș, cel de la 9 ani, ți-ar cere să îi promiți un lucru, un singur lucru, legat de performanțele în fotbal, ce i-ai putea promite azi, la 22 de ani?

Vine vara în România, vor fi peste 28 de grade Celsius. ANM anunţă vreme ciudată...

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

I-aș promite că, oricât îl va schimba viața, nu își va pierde vreodată pasiunea jocului din copilărie. Și că voi face tot ce depinde de mine pentru a-i îndeplini visele. Că fotbalul e un mod de viață, nu e un job. Asta i-aș spune, de o sută de ori! Puștiule, e un mod de viață!