EXCLUSIV. Românul David Răducan e cel mai bun tenismen U12 din Qatar. ”Ador mentalitatea de gladiator a lui Djokovici. Sunt sigur că voi ajunge în primii cinci din ATP”

David Răducan are 12 ani, îl venerează pe Djokovic, mănâncă pe pâine sportul alb, vorbește cu o dezinvoltură incredibilă pentru vârsta lui, știe exact ce-și dorește pe teren și în afara lui, iar la antrenamente lucrează cu o determinare vecină cu fanatismul. Să-l cunoaștem, așadar, pe cel mai bun tenismen al Qatarului la categoria U12!

Puștiul a pus mâna pe rachetă din întâmplare. ”Aveam un teren de tenis în compound-ul în care locuiam, iar tata mi-a sugerat într-o zi să schimbăm câteva mingi la fileu. Mi-a plăcut din primul moment”, povestește David, care a ajuns în țara arabă pe când avea doar 4 ani, împreună cu părinții săi. 

”Viață mai relaxată, siguranță și educație de top”

Tatăl, Horia, e inginer în sectorul de petrol și gaze, e angajat la o mare companie din Qatar. Mama, Elena, a muncit în țară în domeniul bancar, în care în Doha e complicat de găsit un job dacă nu stăpânești în primul rând limba arabă, așa că aici preferă să se focuseze pe creșterea celor doi băieți, David și Antonie (4 ani).

Bucureștenii au venit în țara Campionatului Mondial de fotbal în 2014. ”Am făcut-o mai mult la insistențele soției, pentru că eu nu eram prea hotărât. Dar acum îmi pare rău că n-am sosit aici chiar mai devreme. Viața e mai relaxată, e siguranță, încuiem ușa de la casă doar când plecăm în concediu”, explică Horia felul în care familia și-a stabilit cartierul general long-time în Doha.

Și mai e un detaliu care i-a captivat pe români. Elena Răducan: ”Educația nu se compară cu ceea ce se petrece în țară. E un sistem de top. Nimic nu e bazat pe memorare mecanică, totul se desfășoară după metodologii ultramoderne. Mă uit la David că n-are niciun stres legat de examene, nu e timorat când trebuie să vorbească în fața unei mulțimi de oameni. Discutăm deseori cu frații noștri în România, facem comparații cu ce se întâmplă cu școala de acasă, iar diferențele sunt imense”. 

”I-am spus: Câștigi sau înveți!”

Ne întoarcem la traseul curajos al lui David în tenis. Se pregătește de o bună perioadă de timp cu cel mai bun antrenor din Qatar, Anass Lamrani, fost jucător în turnee Futures și Challanger. Francezul de origine marocană deține o Academie în Doha, unde tânărul român se pregătește și câte trei-patru ore pe zi. 

În ultimele luni, a câștigat pe plan intern patru turnee de juniori la rând la categoria lui de vârstă, iar ascensiunea spectaculoasă a lui David e în mare măsură chiar meritul profesorului său.

”Când a venit prima oară, era un copil care avea ambiția să joace tenis. Era foarte fericit. Am simțit că vrea să progreseze, am văzut ceva special la el. Poate să stea pe teren și cinci-șase ore. Avem antrenamente și la 5 dimineața, dar și foarte târziu, răspunde mereu prezent cu mare plăcere. Acum doi ani, David a pornit practic de la zero, făcea multe greșeli. A progresat mult, mai ales la nivel mental. La început, pierdea din primul tur. I-am spus:  Câștigi sau înveți. E ceva ce a acceptat, nu s-a oprit din antrenamente, chiar dacă era obosit”, povestește coach Anass, cum îi spune puștiul.

”Eram cel mai slab din grup, acum toți vor să joace cu mine”

Și continuă: ”Acest copil are potențial atât tehnic și fizic, dar mai ales mental. Acceptă sacrificiul, acceptă să sufere pentru a crește. Muncește din greu și merită să fie numărul 1 în Qatar”.

David se amuză când își aduce aminte de primele lecții la Academie: ”Eram cel mai slab din grup, dar nu mă dădeam bătut niciodată. Mental, mă aflam acolo, conectat la ce trebuie și vreau să fac. Unii colegi nu înțelegeau ce mai caut pe teren. Dar antrenorul a insistat să rămân și a considerat că merit o șansă. A văzut că-mi doresc enorm, că mă lupt. Îi mulțumesc, pentru că azi roata s-a învârtit și toți ar vrea să joace cu mine”.

David și-a propus ca țintă sportivă ”să ajung în primii 5-10 din ATP. Știu că pot să o fac, am potențial și o ambiție imensă”. I-ar plăcea să-l întâlnească pe idolul său, Novak Djokovici, care ”are o mentalitate de gladiator. Ar fi frumos să pot schimba câteva cuvinte cu el, să ascult sfaturile lui. Și să facem și o poză împreună! Cine știe, poate voi avea șansa de a-l prinde la turneul de la Doha!”. 

2.000 de dolari pe lună pentru lecții private

Asist la un antrenament al lui David, care, vreme de circa un ceas, lucrează salahoric împreună cu antrenorul său, sub un soare cotropitor. Schimburi de mingi intense sau mai soft, unghiuri neașteptate, exersarea serviciului, explicații îndelungate despre poziționarea în teren și abordarea jocului în diferite situații. Puștiul muncește fără crâcnire, iar Lamrani pare să aibă răbdarea de a-i explica același lucru de un milion de ori dacă e nevoie, până va face exact ce și cum îl povățuiește. 

”Asta m-a captivat și pe mine, că nu se enervează niciodată, are disponibilitatea de a repeta cu calm fiecare detaliu, o dată, de două ori, de cinzeci de ori”, remarcă și mama lui David. 

Părinții cheltuie în jur de 2.000 de dolari pe lună cu pregătirea privată a celor doi băieți, fiindcă inclusiv mezinul de 4 ani s-a apucat de treabă. E o mică avere pusă la bătaie, dar ”nu mai facem nimic, niciodată, dacă doar contabilizăm banii. Important e ca David să poată progresa, să aibă condițiile potrivite și vom vedea unde ajungem”, spune Horia Răducan.

”Băieții ajung mai târziu la maturitate în tenis”

El povestește că ”David e focusat pe tenis inclusiv în timpul liber. Pur și simplu, nu-l poți desprinde de această pasiune. Urmărește meciuri, rezumate, se mai ciondănește cu cel mic, pentru că unul vrea să vadă la televizor desene animate, iar celălalt, evident, tenis”. 

Desigur, e mult prea devreme pentru a proiecta cariera de senior a puștiului de 12 ani. ”La vârsta asta, Nadal, de exemplu, era un copil normal, ca oricare altul. Maturitatea și perspectiva se deschid mai târziu pentru băieți decât în cazul fetelor, care, pe la 15-16 ani, pot deja să atingă standarde destul de înalte. Am antrenat mulți băieți foarte buni, care, pe la 15-16 ani, au renunțat din diverse cauze. De multe ori, sunt forțați de părinți, de federație sau chiar de antrenori să ajungă rapid la rezultate, iar asta lasă urme”, subliniază Lamrani.

”Chiar dacă vor curge banii, voi duce o viață decentă”

Afirmă însă că, în cazul lui David, ”familia se zbate mult, are răbdare, totul decurge natural. Și, partea cea mai bună, copilului chiar îi place să joace tenis. Am văzut că are o mare pasiune și de a cânta la pian, e un mic artist, la fel ca la tenis! Lăsăm însă lucrurile să funcționeze firesc, normal, nu grăbim nimic, va intra la un moment dat și într-un circuit de turnee externe. Dacă mă întrebați însă acum, cariera lui are o singură direcție: în sus, foarte sus!”.

David simte asta. E focusat spre un traseu de top și, chiar dacă a fi numărul 1 în Qatar la 12 ani, nu înseamnă nicidecum garanția unui viitor parcurs remarcabil în ATP, gustul victoriilor juvenile și ambiția de a urca spre Everest sunt, deocamdată, pastilele suficiente pe drumul către vârf. ”Chiar dacă vor ajunge să curgă banii vreodată din tenis, tot la o viață decentă mă voi gândi. Să-i păstrez, să ajut familia, nu i-aș arunca niciodată pe fereastră pe nimicuri”, spune David. 

Victor Ponta sfidează din nou! Ce a făcut pentru sârbi pentru cetăţenie? A pus România...

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

A terminat antrenamentul cu plămânii în gât, sudoarea curge de pe el  din cap până-n picioare, soarbe cu nesaț câteva guri de apă și se uită amuzat la coach Anass, care îi mai arată încă o dată fratelui său cât un ghemotoc cum se ține și cum se mișcă racheta aproape la fel de mare cât el. Și ambii copii se gândesc deja probabil șugubăț cine să pună primul mâna pe telecomanda de acasă: desene animate sau tenis?