Numele lui Sorin Stoica este necunoscut în arbitrajul românesc. Și nici nu avea cum să fie altfel, având în vedere că buzoianul a cochetat cu fluierul puțin, când era încă un junior, la nivelul ligilor inferioare.
Apoi, a avut de ales și a ales Academia de Poliție. Detașat la Victoria, în Țara Făgărașului, Sorin s-a însurat și a trăit acolo o vreme, până când i s-a ivit marea ocazie. A jucat la Loteria Vizelor și și-a câștigat dreptul de a trăi visul american. Ceea ce la el, nu e deloc doar un clișeu.
Sorin Stoica s-a apucat de arbitraj doar ca să facă extra-cash în weekend și ca să se bucure de sport, de mișcare. A început cu meciuri de copii și juniori. Vreo doi ani. Nici nu-și imagina că va ajunge atât de sus. Dar a luat-o ușor-ușor, cu seriozitate și așa a intrat în atenția Federației Americane.
Sorin a prins turnee în afara statului New Jersey, a fost selectat regional, observat național, iar din 2011 a devenit arbitru în MLS. Al doilea român din Major Soccer League, după Silviu Petrescu, fiul celebrului Radu Petrescu, arbitrul finalei de pomină din Cupa României, Steaua-Dinamo, când Valentin Ceaușescu a scos echipa militarilor din teren.
Prestațiile lui Sorin au fost din ce în ce mai apreciate și așa a ajuns ca în 2016, să fie desemnat printre cei 4 arbitrii americani invitați la consfătuirea FIFA, privind implementarea noului sistem V.A.R.. Este acum unul dintre experți, dacă ne gândim că de mai bine de trei ani, Sorin este Video Assistent Referee în MLS.
-Să începem, ca să zic așa, cu începutul…
Păi să spunem că în 2017, s-a introdus acest V.A.R… Am fost pregătiți la început, am fost pregătiți toți arbitrii centrali din MLS, fără excepție, au fost recrutați și tineri de prespectivă. Și evident că după traininguri și conferințe, în momentul în care a fost nevoie să se aplice pe teren, exercițiile s-au făcut centralizat, la nivel de juniori, cu turnee de câte 2-3 săptămâni, ședințe, etc.
-Cum s-a făcut această trecere?
La început – și asta e un fel de regulă, mai ales pentru arbitrii tineri – făceam trei meciuri ca arbitru de centru, iar cel de-al patrulea ca V.A.R. Am mers așa vreo doi ani, iar din 2019, am rămas doar arbitru V.A.R.
-Cu ce este diferit un asemenea arbitru?
Poate suna ciudat, dar în momentul în care ești delegat ca VAR, practic nu mai ești arbitru, nu trebuie să arbitrezi. Este obligatoriu să te detașezi de tot ceea ce înseamnă meci și să te concentrezi fix pentru o a repara o greșeală clară. Ce înseamnă o greșeală clară? Adică dacă ne uităm o sută de persoane, să putem spune da, aia e o greșeală, atunci când părerile sunt împărțite, nu avem o greșeală clară. Dacă e contact, dar încearcă să joace mingea, dacă e intrare tare, dacă e gol, penalty, V.A.R. imediat verifică, se numește silent check. Vreau să văd acea alunecare, punctul de contact din toate unghiurile pe care le am la dispoziție, am posibilitatea să văd timp de câteva secunde orice intrare tare, orice gol, mă uit să văd dacă arbitrul poate fi susținut sau nu la decizii.
-Și ce anume faci? Cum intervii? Mie, arbitrului, îmi spui tu că am greșit sau cum…?
Nu, eu îți sugerez video review, asta îți spun în cască. Eu îți spun să vii să vezi, de exemplu, că nu e contact, dar tu oprești meciul și tu decizi dacă schimbi decizia. Îți sugerez review pentru circumstanțe de cartonaș roșu, e normal ca tu să vii și să vezi.
De exemplu, la început, erau situații în care se marca gol, toți se bucurau la centru, dar pentru că golul nu era valabil, conform a ceea ce se vedea la VAR, meciul nu reîncepea de la centru și se creea confuzie. Așa, cel mai bine s-a trecut la întreruperea partidei, arbitrul de centru să vină la monitor și abia apoi să fluiere ce și cum.
-Te poți păcăli ca Video Assistent Referee?
Și da, și nu. Ne întoarcem iarăși la ideea de bază, trebuie să fie o greșeală clară. De exemplu, noi nu folosim acele linii care să delimiteze ofsaidul, cum e în Anglia, pentru că, da, acele linii te pot păcăli. Cum poate demarca, de pildă, umărul, vârful genunchiului sau mai știu eu ce? Nu poți să dovedești că piciorul, gheata este peste linie…În plus, s-a mers mereu pe filosofia de a încuraja atacul, golul…
La noi, în momentul în care este o fază de ofsaid grea, există asistentul VAR. Un arbitru asistent de meserie care stă și el în camera VAR, decizia finală o luăm amândoi, osfaidul nu e mereu alb și negru, e mereu interpretabil, și atunci ne ajută tehnologia și experiența asistentului VAR, plus arbitrul meciului care vine și el și vede.
-Te-ai întoarce în România ca să ajuți la implementarea VAR-ului?
Aș fi mai mult decât onorat și bucuros, pentru că da, am experiența necesară și sigur aș fi de folos. Sunt dispus să ajut cu tot ceea ce am acumulat și am practicat, dacă ar lua cineva în considerare numele meu, toată lumea ar avea de câștigat. Am avut norocul să fiu parte din proiectul care a pus bazele protocolului și nu vreau să sperii pe nimeni, dar e o muncă titanică și foarte specială, pentru că în afară de cei implicați direct, arbitrii, fotbaliști și cluburi, mai este un aspect. Trebuie să aduci la cunoștință tuturor, și suporterilor, și mass-media.
-Ce le transmiți celor care văd în V.A.R. un fel de Zorro, un fel de…Nu știu, există un curent din acesta euforic, toată lumea strigă ”să vină V.A.R.-ul, să vină V.A.R.-ul”?
Păi să vină V.A.R.ul, să vină… Dar nu e chiar așa, așa cum am zis mai sus și s-a și văzut în unele momente, și V.A.R.-ul poate să greșească, pentru că tot un om este acolo, în fața acelor ecrane, și chiar și lui îi crește adrenalina, pulsul. N-ar strica dacă arbitrajul din România s-ar bucura de mai multă încredere, chiar și fără V.A.R….
-Apropos de puls, unde stă V.A.R.-ul?
Stă ori într-un birou dintr-o cameră din stadion sau e o baracă undeva în spatele stadionului. Comunică în cască cu arbitrul meciului, care are și el un monitor la marginea terenului pentru a verifica sugestiile V.A.R. Contează extrem de mult în luarea unui review și e foarte bine că nu există presiunea din teren, atmosfera, iar comunicarea este foarte importantă.
-Și în final, care este filosofia propusă de sistemul V.A.R.?
O interferență minimă, dar cu beneficiul maxim.
”Era de Ziua Americii, eram arbitru de centru la Orlando City cu Salt Lake, a fost primul lui cartonas direct. De ce i-am dat roșu direct lui Kaka? Pentru că a călcat intenționat pe un adversar care era la pământ.
Jucătorul pe care a călcat era argentinian, se știe ce între brazilieni și argentinieni și se vede că vine după el. Celălalt nu era vreo vedetă de talia lui Kaka, dar era decarul echipei celelalte, erau umăr la umăr… Am fluierat, m-am consultat cu asistentul care n-a văzut faza, dar am fost sigur pe ceea ce am văzut eu și n-am avut ce face, l-am eliminat…”, a povestit Sorin.
În condițiile în care mulți super-fotbaliști au ales să-și încheie cariera în Major Soccer League, Sorin a avut ocazia să ”fluiere” o serie de super-staruri, de la Kaka la Drogba.
”L-am arbitrat pe Drogba, de exemplu, dar în timpul jocului, fotbaliști de genul lui nu-ți ziceau nimic. Aveai însă de-a face cu ei, dacă era ceva discutabil. Atunci, da, sunt jucători care vin și se iau de tine. Jucătorii cu nume Kaka, Drogba își văd de joc, de regulă, dar dacă decizia e discutabilă, se transformă, atunci își dau arama pe față, cum zicem noi.”, a povestit românul, care a avut privilegiul să fie delegat la centru și în partidele amicale susținute de granzi ai Europei în turneele americane.
Sorin Stoica a arbitrat un ”friendly” de gală, Liverpool cu Manchester City, și are numai cuvinte frumoase la adresa celor doi antrenori, Klopp și Guardiola. La fel și la adresa lui Mourinho. Dar cel mai bucuros a fost atunci când în echipele arbitrate au jucat și români și a putut sta de vorbă după meci cu Chivu, cu Lobonț.