Fotbalist cu experiență în eșaloanele inferioare din Anglia sau Franța, Serge Desire Azankpo a fost adus, sub formă de împrumut, din Ligue 2. Cu meciuri în naționala din Benin, atacantul s-a accidentat după 45 de minute de joc și a fost nevoit să stea pe tușă aproape 3 luni de zile.
Revenit pe teren în partida cu Academica Clinceni, „nouarul” lui Dinamo a marcat primul gol în Liga 1, în minutul 86.
Contactat de Playsport.ro, Serge Desire Azankpo a vorbit despre perioada dificilă prin care a trecut din cauza accidentării, dar și ce a simțit în momentul în care a marcat.
Sunt foarte fericit pentru că, în primul rând, am revenit pe teren după atâtea luni, iar, mai apoi, că am marcat. E bine atât pentru mine, cât și pentru echipă. Am tras tare ca să mă întorc pe teren. (N.r. – Toți au crezut că este golul lui Morar) Nu, eu l-am marcat. I-am pasat lui Ivanov, el către Alin Buleică, a centrat și eu înscris.
Eu am împins-o în poartă (n.r. – râde). Morar a venit să mă felicite. Din reluările pe care le-am văzut, a părut că el a marcat. E un tip sincer, nu e nicio problemă, jucăm pentru aceeași echipă și nu m-aș supăra ca el să marcheze și eu nu. Ba chiar la golurile lui cred că m-am bucurat mai mult eu decât el (n.r. – râde).”
Pe 7 februarie, într-o partidă la Botoșani, Serge Desire Azankpo bifase singurele minute în alb-roșu până la partida cu Clinceni. Împotriva ilfovenilor, beninezul a jucat 28 de minute, marcându-și revenirea pe teren.
A fost o perioadă foarte grea. Nu am fost accidentat în atâția ani de zile, am jucat săptămână de săptămână, fie la echipa de club, fie la națională. Nici nu prea am avut vacanțe pentru că, la final de sezon, în iunie, de obicei mergeam la echipa națională. Mental vorbind, a fost foarte greu.
Când am ajuns la Dinamo, am venit pentru a ajuta echipa, nu în vacanță. Mă uitam la televizor și îmi ziceam „Trebuie să fiu și eu acolo, să-mi ajut echipa!”. Când vii, joci 45 de minute și te accidentezi e foarte dificil. Cum m-am recuperat și am început antrenamentele, am mai greșit pase, știi cum e la început, după o accidentare, nu ești 100% refăcut. Totuși, nimeni n-a țipat la mine, toți au avut răbdare.”
Deși a revenit pe gazon, fotbalistul de profil ofensiv mai are nevoie de minute pentru a duce 90 de minute.
Dacă ți-aș zice acum că sunt 100% apt, aș minți. Am nevoie de câteva meciuri, iar oamenii care știu fotbal sunt conștienți de asta. Cu cât joc mai mult, cu atât voi fi mai pregătit. Domnul Uhrin mi-a zis înainte să intru să mă bucur de fotbal.
Vreau să mulțumesc antrenorului, colegilor și staff-ului. Am tras din greu, vreau să-i mulțumesc și lui Gabi, doctorul, care a fost lângă mine și m-a ajutat mult, staff-ului, coechipierilor, care au avut răbdare cu mine.”
Totodată, în ciuda locului din clasament, atmosfera din interiorul vestiarului este foarte bună, iar tot colectivul este focusat în a salva echipa de la retrogradare.
Atmosfera este foarte bună. E mereu bine să câștigi, indiferent cu cine joci. Aduce un plus în cadrul grupului din punct de vedere mental. Cu toții tragem tare, iar antrenorul și staff-ul sunt foarte stricți, ne împing de la spate. În vestiar, nimeni nu e fericit că mergem la baraj.
Am încercat să salvăm clubul direct de la retrogradare, dar asta e realitatea acum. Mai avem două meciuri de jucat din play-out, trebuie să fim concentrați, încrezători, să tragem tare și să le câștigăm.”