Sunt două luni și jumătate de când Rareș Ilie a dat lovitura cu transferul în Ligue 1, tranzacție după care Rapidul s-a ales cu 5 milioane de euro. Puștiul de 19 ani a prins deja 7 meciuri în tricoul lui Nice, de 5 ori titular în campionat sau în Conference League, iar evoluțiile lui n-au trecut neobservate.
Asta însă într-un început de sezon în care trupa de pe Coasta de Azur a pornit șchiop, doar locul 13 după 8 etape, cu numai 2 victorii și 4 goluri marcate în L1.
Rareș Ilie: Sincer, nici acum nu știu prea multe detalii. Tata mi-a zis că se poartă negocieri, dar mi-a sugerat să-mi văd mai departe de treabă. M-a sunat însă înaintea meciului cu CFR să-mi spună că a doua zi plecăm la Nice pentru vizita medicală. Mergeam la un antrenament și eram în mașină alături de Săpunaru și Drăghia, care știau deja de la tata despre transfer. Au ținut însă bine secretul, nu mi-au zis nimic înainte.
Rareș Ilie: Sunt diferențe mari față de România la nivel de condiții, antrenamente, meciuri, nutriție, refacere. Cea mai puternică e însă schimbarea de ritm. Jucam și în țară din trei în trei zile, dar aici e vorba și despre intensitate. E dificil și fizic, și psihic. Trebuie să fii foarte atent la refacere, la odihnă. Mă simt însă mult mai bine decât la început. M-am obișnuit.
Rareș Ilie: Și agresivitatea la meciuri, la antrenamente. Mai rămâi cu o durere, cu o vânătaie, dar nimeni nu se plânge. Te adaptezi. Și a mai fost faptul că, la început, ești singur printre oameni pe care nu-i cunoști. E normal să nu te simți în largul tău imediat. Dar totul e OK acum.
Rareș Ilie: E clar că indicatorii fizici de aici sunt superiori, pornind de la numărul de kilometrii parcurși într-un meci. Nivelul competiției te obligă să ridici ștacheta dacă vrei să reziști. Știam de acasă, de la colegii mai experimentați, că e nevoie de o pregătire fizică serioasă peste hotare, iar asta m-a făcut să muncesc și mai mult încă din România, unde lucram suplimentar. Mi-a prins bine. La fel procedez și la Nice.
Rareș Ilie: Mă trezesc pe la 7:30 – 8:00 dimineața. Iau micul dejun cu echipa, mai mergem puțin la sală, apoi e antrenamentul, refacerea, masa de prânz, după care fiecare e liber. În mare parte, stau acasă și mă odihnesc în acea perioadă ori mai ies la o plimbare cu familia, cu prietena, când sunt în vizită la mine.
Rareș Ilie: A fost prima oară când am ajuns la Nisa, dar e mai frumos decât mă așteptam. Mare și munte în același loc, o zonă de promenadă fantastică. Doar în primele zile am avut timp să mai văd orașul, dar, în rest, m-am focusat total pe fotbal. N-am venit aici să fac turism.
Rareș Ilie: Mă înțeleg bine cu toată lumea. Vorbesc însă mai mult cu coechipierii străini și prin prisma faptului că mergem împreună la cursuri de franceză. O înțeleg bine, dar încă nu mă pot exprima cum trebuie la nivel de conversație. Deocamdată, comunic în special în engleză.
Rareș Ilie: Dante e la fel precum Săpunaru la Rapid. Am purtat și eu numeroase discuții cu el, obișnuiesc să cer sfaturi de la cei cu experiență pentru a învăța mai repede. E o mare plăcere să fiu în același vestiar cu un asemenea căpitan. Îmi doresc să ajung cândva la nivelul lui. Sau să-l depășesc!
Rareș Ilie: În urmă cu un an mă uitam la televizor și mă întrebam cum e să joci împotriva lui Messi, Neymar, Mbappe. Acum poate deveni realitate dacă antrenorul va decide că merit să joc. Oricum, e o mândrie să fiu acolo. Voi fi conectat sută la sută și vreau să demonstrez că locul meu e pe gazon, nu doar să mă bucur să-i văd de aproape.
Rareș Ilie: Aș vrea să-i cer tricoul lui Neymar. Îl admir de multă vreme, e un jucător foarte spectaculos, genul de fotbalist care aduce lumea în tribune. Te face să iubești acest sport. În primul rând, va trebui să fie însă o partidă bună pentru echipă, pentru mine. Altfel, n-o să-mi stea mintea la tricoul lui Neymar.
Rareș Ilie: Oameni foarte atașați de echipă. Ne susțin 90 de minute, iar la derby-uri e o superatmosferă. N-am avut însă suficient timp să cunosc fanii, așa cum a fost cazul la Rapid vreme de doi ani. Acolo am trecut prin multe, dar suporterii au stat alături de noi și la bine, și la greu.
Rareș Ilie: Nu cunosc situația altor jucători români din străinătate, de ce n-au reușit sau cu ce probleme s-au confruntat. Mă știu însă pe mine, iar șansa de a evolua la Nice nu înseamnă că mi-am atins cel mai mare țel. Am venit aici să cresc, să mă sacrific, să devin mai bun. Știu ce am de făcut și unde vreau să ajung.
Rareș Ilie: La Campionatul Mondial cu echipa națională. E cea mai mare dorință. Pentru asta muncesc, asta mă motivează în fiecare zi.
Rareș Ilie: Nu sunt de acord. Nu ne oprește nimeni să visăm la revenirea la un Mondial, unde n-am mai mers din 1998. Îmi pare rău că România trece printr-o perioadă nefericită, dar sunt convins că vom găsi resursele să renaștem. Avem jucători de valoare. Ne vom ridica din nou. Dacă voi fi convocat, voi veni cu determinare, cu atitudine, cu o poftă mare de rezultate. Vedem azi naționale pe care le învingeam constant, iar acum se bat cu granzii. De ce n-ar putea România să urmeze același traseu?
Rareș Ilie: Mai puțin atent cel cu Finlanda, pentru că familia venise în vizită la mine. Dar cu Bosnia am urmărit partida. Mi-a plăcut că echipa a arătat un joc activ, iar când marchezi patru goluri înseamnă că lucrurile au mers bine. Am avut și destule ocazii.
Rareș Ilie: Nu e rolul meu să comentez astfel de probleme. Eu știu că România are potențial să fie sus și ăsta e gândul care mă împinge înainte cu încredere pentru a putea ajuta echipa atunci când selecționerul va dori să apeleze la mine.
Rareș Ilie: Sunt aici ca să realizez cât mai multe lucruri. N-am venit la Nice ca să dezamăgesc. Sunt dispus să fac orice sacrificiu pentru a progresa și a-i face mândri pe cei de lângă mine. Jucătorii români sunt obișnuiți cu abordări diferite acasă, un program mai relaxat, e mereu cineva care te mângâie pe cap. În străinătate nu mai întâlnești așa ceva. Dacă nu ești pregătit la toate capitolele, nu joci. E simplu.
Rareș Ilie: Vorbesc des cu Cristi. Mi-a spus să nu bag în seamă nimic din ce se întâmplă colateral în jur, ci să mă concentrez doar pe ceea ce am de făcut. Să fiu pregătit fizic și psihic. Mai ales psihic, fiindcă va fi mai greu decât în România. M-a încurajat însă, că sunt tânăr, puternic și pot să-mi urmez visul.
Rareș Ilie: Un avantaj și o șansă de a mă pregăti cu un antrenor care a promovat foarte mulți tineri. CV-ul dânsului vorbește de la sine. E important că are încredere și-i înțelege pe fotbaliștii aflați la început de drum, așa că sper să pot învăța cât mai multe lucruri din această colaborare.
Rareș Ilie: Mă întorc tot la o discuție cu Săpunaru, care-mi zicea să nu-mi fac niciun fel de calcule sau scenarii mentale. Doar să-mi văd de treabă și lucrurile vor veni de la sine. M-am antrenat foarte serios din prima zi, am sperat că va veni repede momentul când voi juca, iar asta s-a petrecut într-adevăr în scurt timp. N-am mai avut de ce să mă gândesc la alte lucruri.
Rareș Ilie: Urmăresc în mod constant meciurile lor și am convingerea că pot ține mai departe ritmul de la startul acestui sezon. Am fost în acel vestiar, știu cât de apropiați sunt jucătorii între ei, știu ce relații speciale există între staff și fotbaliști. Sunt acolo oameni care țin echipa cu picioarele pe pământ, cunoscând cât de repede poți să o iei în jos dacă nu ești atent și echilibrat.
Rareș Ilie: Niciodată! Mă voi bucura pentru fiecare dintre băieți, pentru club. Îmi voi face timp să vin la petrecerea de titlu.
Rareș Ilie: Familiei și iubitei mele. Sunt oamenii care mi-au fost întotdeauna alături.
Rareș Ilie: Sunt foarte fericiți. Cu tata vorbesc despre fotbal de când mă știu. Mai am trei surori mai mici, una de numai câteva luni. Nu prea înțeleg ele fotbalul, dar se bucură pentru reușita mea.
Rareș Ilie: Ha, ha, ha! Da, chiar am avut emoții. Fiecare nou venit trebuia să interpreteze o melodie, nu eram foarte decis ce să aleg. Mă gândeam la o piesă mai cunoscută în limba engleză. Dar un coleg mi-a șoptit atunci din sală. ”Cântă Dragostea din tei, o știm toți”. M-a salvat. A fost un moment foarte simpatic.