În campionatul Bulgariei se pot întâmpla episoade care amintesc de filmele cu mafioți. Cel puțin aceasta era realitatea, în urmă cu câțiva ani. Patronii echipelor de la sud de Dunăre erau, în mare parte, certați cu legea și aveau legături cu lumea interlopă.
Un cunoscut antrenor din România a luat contact cu această lume și a rămas impresionat de ce a văzut acolo. Deși era un tehnician experimentat, ce a văzut în Bulgaria i-a rămas în memorie. Petre Grigoraș a povestit, pentru Playsport, un episod incredibil petrecut pe vremea când a ales să antreneze la vecinii noștri.
„Cel mai tare din oraș” nu mai reușește să își găsească o echipă, la nivel de prim eșalon. Asta deși este un antrenor cu mare experiență, care a demonstrat de fiecare dată, pe unde a mers. Tehnicianul de 56 de ani a intrat într-un dialog cu Playsport, în care a povestit câteva repere din cariera lui bogată. Iar un moment care l-a marcat s-a întâmplat, pe vremea când a antrenat în Bulgaria. Grigoraș a pregătit echipa din Dobrici și pe Lokomotiv Plovdiv, în campionatul de la sud de Dunăre.
Dobrici e la 90 de kilometri de Constanța, am păstrat încă multe cunoștințe acolo. Am rămas în inimile lor, mă mai invită la tot felul de acțiuni, vin ziariști să facem interviuri. Am lăsat amintiri frumoase acolo. La Plovdiv a fost mai diferit. Președintele era un interlop, ucis la vreo trei ani după ce am plecat. Mi-aduc aminte că am mers la o petrecere după un derby local cu Botev, boss-ul era înconjurat de o armată de body-guarzi, iar pe masă stăteau aliniate mitralierele Kalașnikov precum paharele. Nu știam cum să plecăm mai repede de acolo să nu se supere vreunul, să verifice gloanțele pe noi, a povestit Grigoraș
Petre Grigoraș a avut șansa să meargă și el să pregătească echipe din Golf. Ar fi fost o șansă financiară uriașă, dar tehnicianul nu a acceptat.
Eram la Oțelul, câștigasem Intertoto contra lui Trabzon și urcasem pe tabloul Cupei UEFA, în toamna lui 2007. Și puțin după aceea am primit o propunere concretă din Arabia Saudită, contract de 800.000 de dolari pe an, o grămadă de bani. Eram însă pe val în țară, am zis să nu mă grăbesc, fiindcă mai am timp, am plecat aiurea urechea la tot felul de sfaturi ”călduțe”, fitile, așa că am refuzat. Rău am făcut! Am lăsat trenul să treacă în viteză pe lângă mine, a povestit Grigoraș.