EXCLUSIV. Petre Cozma, vorbe cutremurătoare. „Nu o să mai calc în Dinamo. Nu vreau nimic cu numele Cozma acolo”. Ce l-a deranjat pe tatăl regretatului handbalist? „Am lacrimi în ochi!”

Bună ziua domnule Petre Cozma? Ce mai faceți?

Nu pot să spun că fac bine. Cred că știu și de ce m-ai sunat. E vorba de mesajul postat pe facebook!

Da. Ați scris ceva foarte dur. Citez: „Mulțumesc secției de Handbal Dinamo București. Că a lăsat 18 juniori doi pe drumuri”. Ce s-a întâmplat?

E simplu! Domnii de la Dinamo au lăsat copiii fără handbal. Este vorba de grupa de „juniori 2” pe care eu o pregăteam de 9 ani, copii pe care i-am crescut și care evoluează, prin parteneriatul cu Dinamo, de vreo cinci ani, sub numele acestui club drag sufletului meu, până azi. Ei se antrenau la școala la care a învățat Marian, numărul 30, din cartierul Tei.

„Nu meritam așa o nedreptate”

Și nu ați primit vreo explicație pentru această decizie?

Față în față nu mi-a spus nimeni absolut nimic, chiar dacă am căutat să stau de vorbă. Eu am aflat acum vreo trei săptămâni, când m-am întors cu copiii din cantonament. Am încercat să aflu și nimeni nu spune nimic. La grupa asta este și Andrei, nepotul lui Marian. A fost trist, supărat, iar mie, îți spun sincer, chiar dacă sunt trecut prin atâtea, mi-au dat lacrimile. Și acum, când vorbesc cu tine, am lacrimi în ochi. Sunt din 1969 în Dinamo, 11 februarie 1969 și nu meritam așa o nedreptate. Nici eu nici copiii ăștia. Pentru că ei au mâncat de la asociație, de la Asociația Marian Cozma.

„Am eu o vorbă: mă doare că toți se trag din Adam și Eva. Noi, românii, ne tragem din Train și Decebal”

Ce s-a întâmplat cu cei mici, unde sunt acum, ce fac, în discuția asta ei sunt, practic, cei mai importanți!

I-am împărțit pe la echipe, i-am dus peste tot, mie îmi rămâne să cresc alții. Deja am strâns câțiva, o luăm de la capăt cu toate puterile. Dar nu o să mai fac parteneriat cu Dinamo! Mai mult, nu o să mai intru în Dinamo, nu mai vreau nimic cu numele lui Marian Cozma acolo. Merg să iau placheta pusă de unguri, bannerul cu chipul lui Marian, care e al meu. Niciodată nu o să mai merg acolo! S-a dus dragostea. La cât bine am făcut eu, nu știu de ce am primit toate astea. Veneam cu purcoiul de bani și-l puneam în mână. Nu pot spune mai multe, le strâng, dar o să vedem ce o să fie. Am eu o vorbă: mă doare că toți se trag din Adam și Eva. Noi, românii, ne tragem din Train și Decebal. Și cu asta am spus tot! Atât pot să declar acum, sunt supărat, dezamăgit, însă o să mai vorbim, îți mulțumesc pentru telefon.