EXCLUSIV. Paul Anton dezvăluie cum a fost blocat de oameni din DDB să nu plece în Turcia și despre liniștea regăsită în Segunda Division

Gabriel Berceanu 25.12.2021, 12:46
EXCLUSIV. Paul Anton dezvăluie cum a fost blocat de oameni din DDB să nu plece în Turcia și despre liniștea regăsită în Segunda Division
  • La 30 de ani, mijlocașul tricolor a acceptat un interviu în exclusivitate pentru Playsport, cu fiica de doi ani și jumătate în brațe și colindele lui Hrușcă răsunând în locuința lui din Spania reconfortantă înaintea Sărbătorilor. Cu familia alături, Paul visează la promovarea în La Liga!
  • Dezvăluiri despre cum oameni din DDB i-au blocat iarna trecută transferul în Turcia care ar fi adus bani lui Dinamo: “Am renunțat la salarii, la masă credală, la banii din insolvență, la tot!” + traumele experienței în Ștefan cel Mare: “Să nu știi dacă stai sau nu în cantonament, unde te antrenezi…”
  • Poveste fabuloasă cu arbitrul Cristi Balaj + Cum comentează “scena tricoului” dintre fani și Deian Sorescu
  • “Liga a doua din Spania e mult, mult peste Liga 1 de la noi și la același nivel, per total, cu primul eșalon din Rusia!”
  • Bistrițeanul molcom în afara gazonului și cu rol de închizător fără milă în iarbă e ieșit din tot caruselul Dinamo. După sezoane în fotbalul românesc și în Rusia, după o experiență la Getafe și trei reveniri în Ștefan cel Mare, ultima fiind și sinonimă cu poate cea mai mare farsă din fotbalul nostru recent, Paul Anton trăiește și joacă azi la Ponferrada. În nord-vestul Spaniei, localitate fixată pe hartă deasupra Portugaliei pare să-i fi adus liniștea și curajul unui noi parcurs în fotbal. Pentru că Ponferradina, micuța echipă unde e legitimat alături de Alex Pașcanu, se află în top 5 pentru Segunda Division, un sezon incredibil!

    Paul, se simte din prima, parcă venirea în Spania a avut și rolul de “tratament” după ultima experiență la Dinamo pentru tine…

    Da, mă simt foarte bine, îți spun foarte sincer! Mi-am dorit tare mult experiența asta. În vară am avut mai multe opțiuni, oferte la fel de bune sau chiar mai bune din punct de vedere financiar. Dar am vrut mult să revin în Spania, după sezonul Getafe din 2016/17. Mi s-a părut totul extraordinar atunci, m-am schimbat mult și ca sportiv în acea perioadă. Îmi spuneam mereu că dacă va fi vreo șansă de revenire în Spania, asta voi alege oricând!

    Ce fotbal se joacă azi în liga a doua spaniolă, comparativ cu Liga 1 de la noi și cu prima ligă din Rusia, pe care o cunoști deasemenea foarte bine?

    Pot fi considerat subiectiv, dar eu nu cred că sunt: e un nivel foarte ridicat, mult peste Liga 1 și per total, campionatul, cam la același nivel cu prima ligă din Rusia! Să și explic puțin. Clasamentul e foarte strâns, o vede oricine. Diferențe mici între loturi. Apoi, intensitate incredibilă, rareori vezi un meci plictisitor! La nivel de jucători, sunt stranieri veniți să se afirme spre La Liga, tiner de talent împrumutați de la echipele de top din primul eșalon, plus fotbaliști cu cariere formidabile în spate care se află pe final de carieră. Sincer, e greu să compari cu Liga 1… În Rusia sunt echipele de top cu bugete uriașe și transferuri pe măsură, dar restul campionatului e rupt cumva… Se joacă pe mingea a doua, pe minge directă, multă forță, dar cam atât. În Segunda, totul e combinativ.

    Noua casă e Bistrița… din Spania + “Pașcanu ajunge clar în La Liga”

    Cum s-a scris transferul tău? Poate a părut o destinație neașteptată pentru mulți.

    A apărut oferta, am avut mai multe, ți-am spus, și am început să mă consult. Pe Alex Pașcanu îl cunoșteam de la echipa națională, când fusese convocat la seniori de Cosmin Contra. E un băiat tare serios și un fotbalist căruia îi prevăd un viitor foarte, foarte bun. Indiferent dacă noi promovăm cu Ponferradina, el merită să joace în La Liga! Pe Alex l-am sunat, mi-a spus multe lucruri interesante și utile. Apoi, am vorbit cu portarul Dinu Moldovan, el a jucat aici 2013-2018, deci știa multe despre club și oraș. Câteva informații aveam și eu din vremea când jucasem la Getafe. Și am ales cu toată încrederea! Ponferradina e un club frumos și iubit de comunitate, susținut total în zona noastră. Iar orașul e liniștit, e înconjurat de munți, e… Bistrița din Spania!

    S-a scris și s-a vorbit mult în vară, înaintea plecării tale de la Dinamo. Situația era cum era la echipă, a fost un litigiu…

    Eu cred că lucrurile au fost sau trebuiau să fie, de fapt, foarte simple. Din păcate, legile din fotbalul nostru nu prea dau șanse fotbalistului român, cel străin are altă deschidere, noi avem mai mult de suferit în astfel de litigii. Și cam de-aici a plecat totul. Dar am lăsat totul de la mine, să știi! Am renunțat la tot ce însemna parte financiară. Am renunțat la salariile din februarie până august, apoi la masa credală, la ce ar fi trebuit să primesc după insolvență, absolut tot! Mi-am zis că e fac orice doar să termin istoria asta deși, corect, erau bani muncți de mine.

    “Cred în DDB, dar în cazul meu a pierdut toată lumea”

    Spuneai că ultima aventură la Dinamo a însemnat cel mai greu sezon din cariera ta. Îmi imaginezi că nu-ți place să-ți amintești, dar poate ce ai trăit tu ascunde potențiale soluții sau perspective și pentru ce urmează la club. Îmi povestești puțin?

    Doar cei care am fost acolo știm cât am suferit și cât suflet am pus să scoatem echipa din situația în care intrase fără să avem noi vreo vină. Dacă e să vorbim de vinovați, nu sunt aceia nici DDB, nici actualii conducători, dar nici noi, jucătorii! Pentru mine, personal, dincolo de amăgirea generală, problemele au început în iarnă. Puteau să se rezolve și nu s-a dorit.

    Ce probleme și cine nu a dorit să le rezolve?

    Situația era fix așa: eu nu eram plătit deloc din octombrie. Jucasem, chiar și marcasem, ajutasem echipa, nu avea nimeni ce să îmi reproșeze. În contextul ăsta, am primit o ofertă în iarnă din prima ligă a Turciei. Dinamo ar fi câștigat bani, eu aș fi câștigat și sportiv, și financiar. Gândește-te, venisem a treia oară la Dinamo și Dinamo m-ar fi vândut a treia oară! Dar anumiți oameni din DDB care aveau atunci decizia nu au dorit, s-au opus. Eu cred în programul DDB și îl consider foarte bun, dar nu toți cei care erau la nivel de decizii, cel puțin în iarna anului trecut, au și decis în avantajul lui Dinamo. De ce? Asta chiar nu știu. Ei bine, s-au opust plecării mele și au preferat să-mi promită că până în vara lui 2021 voi fi plătit la zi, conform contractului. Și ce-a urmat, a urmat… Normal că m-am supărat, pentru că promisiune a rămas doar promisiune, în schimb eu am continuat la fel, m-am antrenat, am jucat, am muncit la fel, degeaba… Și, culmea, tot eu eram uneori arătat cu degetul!

    Cum ai rezuma toată povestea recentă la Dinamo?

    Din cei 14 jucători parcă aduși de Cosmin Contra, după probleme apărute am rămas vreo 4-5. Apoi, tot mai puțini. Dar chiar și așa cred că aveam un lot bun la momentul acela. Cu liniște, eu sunt convins că ne puteam bate chiar și la play-off. Dar ce a urmat… Să nu știi unde te antrenezi, să nu ai habar dacă stai sau nu în cantonament… Noi ne-am tot ambiționat, să demonstrăm cu nu suntem jucători slabi, să ignorăm tot ce e negativ în jur. Pe final de sezon ne-a ieșit, am salvat și echipa, și pe noi înșine. Pentru că, să fim corecți: cine voia să aibă în CV o retrogradare istorică, retrogradarea lui Dinamo?! Însă, al doilea an, după asta, cu aceleași probleme, e imposibil! Nu se mai putea…

    “Ai jucător la națională în situația ta și tu îi faci asta?!”

    Scapă Dinamo de retrogradare? Nu ce-ți dorești, ce simți, realist.

    Dacă judec după ce văd că se întâmplă chiar acum, e destul de greu. Dar cred totuși că iarna asta se vor reuși anumite mutări care să schimbe lucrurile. Știi care e cel mai mare pericol la Dinamo? Neliniștea! Nu lipsa banilor, nu lipsa de valoare, nimic altceva! Neliniștea! Certurile, discuțiile, intrigile, zvonurile, astea mănâncă și echipa, și clubul! Așa era când am fost eu, fix așa e și acum. O căutare permanentă de vinovați care creează neîncredere și haos. Nici noroc nu ai când e totul negativ în jur! Și s-a văzut în multe din meciurile recente. Dinamo de azi are mai multă stabilitate financiară decât în perioada când eram eu acolo, sunt premise mai bune, dar neliniștea a rămas!

    Fanii i-au luat tricoul lui Deian Sorescu, nu e tocmai imaginea unei ieșiri spre zona de liniște…

    Pentru episodul ăsta îmi pare nespus, nespus de rău… Nu merită Deian așa ceva… Niciun jucător nu merită, că nu poate și nu trebuie să plătească un jucător sau unii jucători doar pentru tot ce se întâmplă. Dar Deian, cu atât mai mult nu merită! E de trei ani acolo, și ani grei, foarte grei! A evoluat bine, a juns la națională de la Dinamo deși părea incredibil pentru un club în situația lui Dinamo să dea jucători la națională… Merită mai mult respect! Știu cât suflet pun fanii dinamoviști, eu le respect dăruirea, merg sute de kilometri după echipă, dar respectul trebuie să fie reciproc. Pentru jucători.

    “Botoșani are strategie! În rest, mai mereu se dorește ceva pentru mâine și atât”

    Până să faci saltul spre Dinamo, ai jucat la Bistrița, Tulcea, Târgu Mureș și Pandurii. Toate dispărute sau în colaps. Ce crezi că lipsește pentru stabilitate pe termen lung în fotbalul nostru? Ai 30 de ani și experiență mare deja. Nu-mi spune că banii! 😊

    Asta chiar e o întrebare foarte bună! Aici ar trebui o dezbatere serioasă, să știi! Uite, în afară de Bistrița, eu când am fost la cluburile astea, toate aveau bani. La Bistrița era într-adevăr o situație în degringoladă, cu echipa retrogradată din motive financiare deși noi pe teren ne salvasem. La Tulcea aveam o echipă foarte bună, cu Mățel, Larie, Peteleu, era un club mereu aproape de promovarea în Liga 1. La Târgu Mureș, obiectivul a fost promovarea, s-a atins asta, apoi…

    Bun, deci ce lipsește?

    Păi, am descris puțin situațiile prin care am trecut tocmai ca să justific opinia mea. Lipsește strategia! Pe termen mediu și lung. Nu există, la nivelul conducătorilor, o perspectivă pentru ce urmează. E doar pe un obiectiv, primul, cronologic, și atât! La Tulcea, nu se promova pentru că nimeni nu se gândea ce și cum să facă după aceea. La Târgu Mureș, s-a promovat, dar mai departe nu a exista o strategie. A exista un obiectiv următor mai mult din inerție, să nu se retrogradeze 😊 Dar fără o strategie reală, adică un plan de acțiuni, obiective intermediare… Mă uit acum la FC Botoșani. Și văd o strategie! Cumpără tineri români talentați, îi vând bine, aduc străini pe care îi rulează și apoi îi vând. Vezi clar o strategie dincolo de rezultate! Un mecanism gândit. Și de-aceea le și merge bine.

    “Cristi Balaj: Paul, de ce nu mi-ai zis și etapa trecută?”

    Care e cel mai inedit episod din cariera ta de până acum legat de arbitri?

    Am respectat mereu și voi respecta arbitrii, cred că de la asta pleacă totul pentru a nu avea probleme și a dezvolta o relație firească. Uite, în țară, se spunea de Alexandru Tudor că e dificil. Dar pentru mine niciodată nu a fost așa! Pentru că eu știam clar că nu e loc de comentat la deciziile lui. Și respectam asta! Iar el, am simțit că mă respectă, la rându-i. Am câștigat o relație firească prin respect și comunicarea cu el. Am învățat lecția asta la Târgu-Jiu, de la domnul Pârvulescu, pentru că el fusese arbitru înainte de a fi conducător: “Băi, nu riposta, câștigă-l de partea ta!” Eram tânăr și am băgat la cap asta, mi-a fost de mare ajutor. Și mai e o lecție tare, cu domnul Balaj!

    Alt fost arbitru, ajuns conducător de club! Chiar sunt curios de poveste…

    A fost un meci Pandurii – Vaslui. Am câștigat noi cu gol în minutul 90. Dar ce gol! Atacantul nostru lituanian Matulevicius a făcut pressing la degaajarea portarului de la Vaslui, alt lituanian, Cerniauskas! I-a degajat în cot și a intrat în poartă! Iar Cristi Balaj a validat golul. Era greu să vadă faza, era și la mijlocul terenului, și mascat de jucători. Ei bine, fix etapa următoare, avem meci cu Pandurii la Rapid. Pierdem cu 2-0. Nicolae Grigore interceptează involuntar cu mâna, pasează și declanșează contraatacul pentru golul doi. Eu am strigat imediat, am ridicat vocea: “Henț! Hei, henț! Domnu’ Balaj!” Mamă, nu o să uit vreodată! Se întoarce calm spre mine, dar foarte calm și-mi spune: “Paul, de ce nu mi-ai zis și etapa trecută?” Am amuțit. Mi-a demonstrat că totul e uman, nu e intenționat, sunt erori, nu e răutate. Respectul meu pentru el a fost și mai mare de atunci!

    Dar cea mai frumoasă experiență alături de suporteri?

    Nu voi uita vreodată meciul naționalei cu Norvegia, când au fost 30.000 de copii pe Arena Națională. Oriunde voi juca, va rămâne mereu într-un colț special din suflet. Am plâns când au început să cânte imnul.

    Nedreptăți, antrenori și minuni posibile

    Care ar fi cea mai mare nedreptate legată de tine pe care ai citit-o în presă sau ai auzit-o?

    Îmi place întrebarea 😊 Una care m-a durut cu adevărat, legată tot de națională. S-a speculat aiurea că sunt convocat de Cosmin Contra pentru că el era prieten cu Lucian Marinescu, impresarul meu. Cine îi cunoaște pe amândoi știe cât de ridicolă e presupunerea. Păi eu jucam meci de meci în prima ligă din Rusia și tu să spui asta despre mine… A, și mai e o aberație! Recentă! S-a discutat enorm sezonul trecut despre salariile de la Dinamo, informații false vehiculate mult, o realitate paralelă care s-a construit cu reacții pe marginea minciunilor, comentarii…

    Care sunt top 3 antrenori români cu care ai lucrat, nu prin prisma valorii lor, ci a modului în care te-au impresionat, subiectiv?

    Chiar am avut noroc să lucrez cu mare parte dintre cei mai buni! Nu am avut șansa cu Lucescu, Olăroiu sau Hagi, dar i-am avut antrenori pe Reghecampf, Edi Iordănescu, Rednic, Șumudică, Andone… Mulți și buni! Uite, nea Ando m-a impresionat mult! Rămânea după antrenament cu atacanții să lucreze! Așa răbdător și dedicat, poate altul la experiența și vârsta lui nu ar fi rămas! Iar lângă nea Ando, pentru că mi-ai cerut 3 nume care m-au impresionat ca mod de lucru, clar Cosmin Contra și Edi Iordănescu!

    Apropo de Cosmin Contra, fostul selecționer, ce gânduri mai ai legate de echipa națională? Ai lipsit de la ultimele convocări…

    Cât voi fi sănătos și voi juca fotbal, voi fi gata mereu pentru echipa națională. Pentru mine e cea mai importantă echipă din lume și niciun club nu se poate compara cu ea. Oricând voi fi chemat, sunt gata!

    Paul, ce îți propui pentru 2022 în fotbal?

    Vreau să încep în forță anul, să continuăm seria foarte bună cu Ponferradina și să putem îndeplini visul de a promova în prima ligă din Spania! Ar fi uluitor! De ce să nu facem minunea asta? Am tot avut necazuri, accidentări și probleme medicale apoi în ultima jumătate de an, dar eu cred că pot și împreună putem! 2022 e an centenar pentru Ponferradna, poate e soarta acestei comunități minunate să sărbătorească prin ceva fără precedent!

Urmăriți Playsport.ro și pe

CLASAMENT PLAY-OFF SUPERLIGA
# Echipa M V E Î Gol. Pct.
1FCSB1052312:1149
2CFR 1907 Cluj1061319:1446
3Universitatea Craiova1061318:1444
4Farul Constanta1042419:2036
5Sepsi OSK Sfantu Gheorghe1033417:1734
6Rapid1011813:2232
CLASAMENT PLAY-OUT SUPERLIGA
# Echipa M V E Î Gol. Pct.
1Uta Arad952215:1137
2Oţelul961211:736
3AFC Hermannstadt942313:734
4Universitatea Cluj933312:1033
5Petrolul Ploiesti93248:1429
6Politehnica Iasi93157:827
7Dinamo Bucuresti924310:1225
8FC Botosani942311:1125
9FC Voluntari924311:1024
10U Craiova 194891358:1622