EXCLUSIV. Ovidiu Maier e convins că startul Rapidului nu e un foc de paie: ”Secretul e să continue să se distreze pe teren. Mutu face o treabă fantastică”. Povești de culise cu Lobonț, Pancu și Iencsi

La penultimul titlu al Rapidului, cel cucerit cu Lucescu în 1999, după 32 de ani de așteptare febrilă, Ovidiu Maier n-a fost chiar un om de bază în trupa giuleșteană.

Dar aparițiile sale, cu dantelăriile care ridicau în picioare tribunele și cu execuțiile demne de un lunetist, au colorat mai intens portretul unui sezon epic lângă Grant.

Ovidiu Maier: ”Un grup care-mi inspiră încredere”

Azi, ”Motanul”, 51 ani, se uită cu plăcere la clasamentul Ligii 1, unde Rapidul s-a cocoțat în frunte la începutul sezonului în care se sărbătoresc 100 de ani de la nașterea legendei vișinii. Iar fostul artist de pe gazon e convins că parcursul acestei echipe a lui Mutu nu e doar un foc de paie:

”Eu știu bine spiritul Rapidului, e un club care azi e în vârf, mâine poate cădea pe tobogan fără nicio explicație, dar grupul pe care l-a închegat acum Adrian îmi inspiră încredere. Are ceva special, un fel de pragmatism care ține în frâu entuziasmul special al Giuleștiului, iar asta aduce echilibru”.

Ovidiu Maier nu și-a trădat niciodată orașul de baștină, Ocna Mureș, unde s-a întors de fiecare dată. Și unde locuiește și acum, aproape de istoria unui loc atractiv încă din epoca romană datorită zăcămintelor de sare, aproape de catastrofele care au lovit periodic minele și oamenii, aproape de ruinele vechiului castel medieval deținut peste ani de familiile nobiliare Banffy și Teleki.

”Nu mai vin banii pe țeavă ca-n perioada de jucător”

”Acasă e cel mai bine”, spune Maier, care-și câștigă pâinea și din chiriile încasate pe un pachet de spații închiriate în Ocna Mureș și Alba Iulia.

”M-am ocupat din timp să am ceva serios aranjat, pentru că vedeți câți fotbaliști ajung în situații critice după ce-și termină cariera. Când ai spus stop, nu mai vin banii pe țeavă ca în perioada de jucător, contracte, prime, bonusuri. Citeam recent în Playsport și povestea lui Adrian Negrău, un băiat admirabil și un nume cunoscut în Liga 1. A fost și la Steaua, a prins finala Cupei Campionilor din 1989. Am văzut prin ce a trecut, m-am bucurat că și-a revenit”, mărturisește Maier.

”Nu poate zice nimeni că e întâmplare”

De la distanță, creditează Rapidul la titlu: ”Mutu face o treabă fantastică acolo. Chiar dacă e tânăr, cu puțină experiență acumulată pe bancă, demonstrează că are stofă. Va fi foarte complicat să câștige campionatul, deocamdată prima țintă ar trebui să fie intrarea în play-off, unde diferențele se scurtează și totul se poate decide într-un singur meci. Dar faptul că, fără individualități pregnante, a reușit deja să creeze o anumită filozofie de joc și a știut ce gen de jucători să aducă îmi arată că se lucrează serios. Nu poate zice nimeni că seria de acum e doar întâmplare”.

Intuiește că succesele la limită obținute de Rapid în ultimele etape și un 1-0 care tinde să devină marcă înregistrată pentru trupa ”Briliantului” nu sunt probabil chiar pe sufletul fanilor. Pe lângă victorie, suporterul giuleștean visează la show, la meciuri-poveste, pe care le poți dezbate apoi cu tovarășii, cu rivalii sau în familie.

”Mutu a adus și acest atu al tacticizării deprins în Italia, iar asta înseamnă inclusiv succese mai puțin spectaculoase. Dar când te uiți pe clasament și vezi punctele, arată bine! Nu e doar o vorbă-n vânt că tribuna de la Rapid e al 12-lea jucător. Chiar așa se întâmplă acolo! E și meritul lor pentru acest start și, până la urmă, contează că iei trei puncte, că ai în spate o siguranță financiară, că te bucuri de un stadion nou special, că lucrurile se mișcă în direcția potrivită”, declară Maier.

”Eu cu Pancu pe șpriț, Lobby și Iencsi cu berea”

Trece apoi la amintiri din vremurile apuse, când Lucescu l-a recrutat de la Bistrița lui Pădureanu, unde boemia jucătorului cu glezna fină risca să plafoneze un talent nefructificat. ”E adevărat că mie mi-a plăcut viața, dar perioada de la Rapid mi-a oferit unicul prilej de a câștiga trofee. Era dificil să intri printre titulari într-un lot cu grei la mijlocul terenului, precum Lupu, Sabău sau Măldărășanu. Iar când nea Mircea îmi zicea că urmează să mă bage de la început, îi mai spuneam că, la ce concurență teribilă funcționa, mă simt la fel de bine și dacă vin de pe bancă”, recompune Maier piesele puzzle-ului vișiniu.

Și continuă: ”La început, eram mai retras, ardelean molcom, până când Lucescu i-a rugat pe Lobonț, Pancu și Iencsi să mă mai scoată și pe mine în oraș. După câteva luni se schimbaseră deja rolurile. Eu trăgeam de ei. Pancu și cu mine preferam un șpriț subțire, Lobby și Iencsi erau cu berea. Nu mi-a plăcut însă niciodată să exagerez. Conta mai mult atmosfera, socializarea”.

”Mi se face și acum pielea de găină”

Râde când îi trece prin minte alt episod din Capitală:

”Am mers cu Iencsi prin magazine și mi-am luat o cămașă de firmă pe care am plătit 400 de lei, cum ar veni în banii de azi. Am mers și acasă cu ea, s-a interesat mama cât am dat, am întrebat-o cât crede și mi-a zis vreo 20-25 de lei, că la Ocna Mureș erau prețuri mici. Am lăsat-o baltă, nu i-am mai răspuns, am schimbat subiectul. Dacă-i ziceam adevărul s-ar fi supărat!”.

Cele mai penibile statui realizate în cinstea sportivilor: Ronaldo rânjind și alte șase monumente de...

Bomba bombelor! Marica, încă o lovitură după scandalul monstru cu „prosopul”: e acuzat că a...

Episodul cel mai de preț e însă cel din ziua titlului cucerit în vara lui 1999: ”Mi se face și acum pielea de găină când mă gândesc la acele momente unicat. Parcă trăiam un vis. Nu-mi venea să cred că sunt parte a unei performanțe senzaționale, după decenii de așteptare pentru Rapid. Dintr-un club cu faima că jucătorii sunt alergați pe șine pentru anumite rezultate nedigerate de fani, direct în mijlocul unui vulcan incredibil, cu fotbaliști și antrenori purtați pe brațe, aplaudați, idolatrizați”.