De numele lui Cosmin Olăroiu se leagă ultima mare performanță a echipelor românești în Europa. O semifinală de Cupa Uefa care-l plasează în galeria antrenorilor cu greutate din fotbalul nostru.
Cu Oli pe bancă, pe atunci numita Steaua deschidea seria revenirii de senzație a românilor în elita granzilor de pe bătrânul continent. Cine poate uita meciurile din grupele UCL? Sau faptul că Olăroiu aducea primăvara europeană la București?
Olăroiu a fost dintotdeauna genul de ”profesor” căruia i s-a potrivit perfect sintagma ”eu vorbesc pe teren”. S-a întâmplat ca pentru el să vorbească mai mult rezultatele, nefiind amator al aparițiilor tv sau al discuțiilor în presă.
L-am regăsit pe Oli neschimbat din acest punct de vedere, după mai bine de un deceniu petrecut în Orient, acolo unde și-a făcut un nume respectat, a câștigat trofee și bani. L-am convins, până la urmă, să accepte o discuție în care să lămurească discuțiile vis-a-vis de posibilitatea revenirii la FCSB și să ne spună cum funcționează lucrurile între el și ”copilul lui de suflet”, Mirel Rădoi, de când acesta este selecționer.
Te-am văzut duminică seara la meci, la final păreai preocupat, te gândeai la ceva anume?
Nu mă gândeam la nimic, sunt spectator. Nu mă gândesc la nimic altceva.
Nu te-am văzut la tv nici cu Rădoi, nici cu Meme..
Am stat unde am avut loc, am stat la două scaune de Rădoi, am venit la meci împreună, numai că el a stat la două scaune de mine.
Dar zi-mi, că tu ai antrenat acolo și ești mai impulsiv așa, îți mai venea să te ridici în timpul meciului?
Ți-am spus, eu sunt spectator, nu sunt implicat… Dar pot să spun că mi-a plăcut foarte mult atmosfera, a fost atmosferă de meci. Am mai fost la meciuri, dar erau zece mii, șapte mii de spectatori, acum chiar a fost o atmosferă de meci mare, iată cât contează ca o echipă de tradiție să fie din nou în prima ligă, pentru că fotbalul românesc are nevoie de aceste echipe, Steaua, Dinamo, Rapid, Craiova, Clujul, Timișoara, Petrolul, sunt galerii care au un impact asupra socialului din fotbal, automat aducând mulți spectatori la stadion poate crește și nivelul jocului…
Exact…
Le dă o altă motivație jucătorilor. Iar Rapidul a avut un debut de sezon fantastic. Organizare bună, treabă bună făcută de antrenor, se vede că a făcut o treabă fantastică… Am văzut iarăși un meci înainte cu o zi, UTA cu Craiova, care a avut o intensitate peste media campionatului. Lucru care iar, uite, noi plătim tribut în meciurile internaționale și la nivel de cluburi și la nivel de echipă națională, din cauza lipsei de intensitate a meciurilor… Nefiind pregătiți, clacăm.
Ce ar trebui să se mai întâmple în fotbalul românesc ca tu să revii pe banca unei echipe din România?
Știi ce se întâmplă? Nu trebuie să se întâmple nimic, probabil, nu cred că ar trebui să se întâmple nimic, doar că n-avem cum să știm lucrul ăsta. Facem planuri pentru viață, dar de multe ori planurile vieții cu noi sunt diferite de ceea ce plănuim noi cu ea. Așa că nu poți să știi niciodată.
Vine firesc cumva și următoarea întrebare, având în vedere ce se tot discută, se caută antrenor la FCSB, vrea să-l schimbe pe Todoran, vine Edi Iordănescu, ba chiar se spune că tu ești ținta pentru a prelua pe FCSB…
Nu știu, sunt treburile lor acolo, ce fac ei acolo și ce antrenor pun, dar în ce mă privește pe mine, nu este nimic.
Dar ai mai putea lucra cu Gigi Becali?
– râde – Păi ar mai putea lucra Gigi Becali cu mine? Cam asta e întrebarea…
Păi, crezi că ar mai putea lucra cu tine?
Nu știu – râde -. Acum sincer, n-ai de unde ști. Și să știi, am întâlnit de-a lungul vieții petrecute în fotbal fel și fel de președinți. Apoi, am experiența altor antrenor cu care am discutat și mi-au povestit fel și fel de chestii. Și președinții sunt, în general, more or less, cam aceeași peste tot. Poate doar la cluburile mari care au un management care protejează într-un fel sau altul antrenorul, în relația cu președintele. Peste tot o să găsești președinți care fac tot felul de presiuni asupra antrenorilor. Adică viața noastră nu se rezumă numai la a antrena echipa, știi? Trebuie să ai un management cu presa, un management cu suporterii, cu conducerea clubului.
Absolut…
Am pierdut o dată un meci în China, a doua zi a venit președintele: ”domne, trebuie să iei măsuri foarte drastice, trebuie dați afară căpitanul de echipă, fundaș, jucători, să aibă disciplină, echipa să aibă presiune, echipa e relaxată”… și tot felul de chestii din astea. După care a văzut că nu m-a convins, m-a chemat a doua zi: ”trebuie să schimbi căpitanul de echipă, cine e următorul căpitan?”. Și i-am zis: ”Tot ăla!”… ”Bine, mă, zi-mi alt căpitan” ”Tot ăla o să fie!”. A început, ne-am certat pe acolo, că de ce nu am făcut o listă cu jucătorii de care aveam nevoie. I-am zis: ”Dacă te cerți cu mine, ai greșit persoana, că eu ți-am făcut toate listele și am discutat în fiecare zi și m-am rugat în fiecare zi de managementul tău să aducă jucătorii ăia. Mi-au spus că nu vrei tu să aduci jucătorii ăia… Luptă-te cu ei, nu cu mine”.
După care a venit la echipă și a făcut același lucru, i-a certat pe jucători, că ăla trebuie dat afară, căpitanul schimbat, că vă apără antrenorul. Și a urmat o serie de 16 meciuri fără înfrângere… La sfârșit, am terminat pe locul 4, ceea ce era o performanță, și a venit cu din astea ”căpitanul nostru, cel mai bun jucător.”
Adică ai fel și fel, știu de la alți antrenori că se ducea președintele pe teren și punea cofetele și făcea antrenament. Altuia, i-a zis că nu i-a plăcut lui maică-sa cum a jucat echipa, deși câștigase meciul, fel și fel de oameni, tu când pleci la drum nu-i cunoști pe ei, nu știi vreau să merg sau nu vreau să merg, și atunci descoperi o relație nouă pe care trebuie să o manageriezi într-un anume fel. Probabil că mai sunt alți oameni în fotbal care fac același lucru, dar nu apar public.
Vreau să revin puțin la Mirel Rădoi, știu că o să-mi spui că nu-i dai sfaturi…
…Dar n-ai cum să-i dai sfaturi! Ascultă-mă, terminați cu astea, tu ca să-i dai sfaturi unui om trebuie să fii pe același palier cu el de noțiuni despre adversar, despre jucătorii echipei lui, dacă nu cunoști jucătorii lui și îi spui să joace într-un anume mod și jucătorii nu pot să joace în acel sistem, atunci ce face, se va lua după mine? Sau adversarul are o anumită așezare, strategie, iar el trebuie să facă într-un anumit fel, eu ca să pot să-i dau sfaturi trebuie să mă uit la meciuri, să le analizez, să cunosc jucătorii, ca să pot să-i dau sfaturi. Ce pot să spun e că nu-l invidiez.
Eu voiam să te întreb, de fapt, dacă el te întreabă vreodată ceva pe tine…
Dar eu discut cu el toate lucrurile legate de aspecte generale ale fotbalului, ce se întâmplă în fotbal, ce noțiuni apar, ce lucruri se schimbă, cum joacă unii, cum joacă alții, ce fel de dinamică. De exemplu, discutam despre Mancini pe care cunosc foarte bine și alături de care am stat o perioadă foarte bună împreună cât am fost la Dubai, înainte de Europene, dinamica Italiei la Campionatul European, aveau un 4-3-3 pe care-l foloseau ei, lucrurile astea le discutăm.
Nu discutăm despre jucători, de echipă, să joace X, să joace Y, eu nu-i cunosc. Sau îi spun, de exemplu, de la Olimpiadă, de un jucător care mie mi s-a părut O.K., și atunci îi zic ”mă, să știi că mi-a plăcut ăla, pare interesant”… Dar nu-i cunosc, ca să-ți dai cu părerea, trebuie să știi capacitatea fizică, intelectuală, și tot așa. Ca să-mi permit să dau sfaturi cuiva, trebuie să studiez în amănunt lotul de jucători, așa, de la distanță, știi, toate par ușoare și toți suntem cei mai buni. Însă deciziile trebuie să le ia un singur om înainte de meci atunci când își asumă responsabilitatea.
După meci, toți știm, și eu știu, și ăla care și-a asumat, și eu după meci știu de multe ori că nu trebuia să fac așa, că eu am varianta A, B, C. Bine, eu de exemplu mă sfătuiesc cu staff-ul câteva ore, poate câteva zile, de multe ori. Luăm o decizie, lucrurile ies bine, am fost inspirați, am luat o decizie logică. Luăm o altă decizie logică, lucrurile nu merg la fel de bine, am greșit, ce n-am făcut bine, și ajustăm, că asta este de fapt esența. Tot timpul trebuie să schimbi…
Nu există principii general valabile?
Ba există că altfel n-am putea să evoluăm, dacă nu ar exista principiile de bază, noi trebuie să avem mobilitate în gândire ca să alegem soluțiile potrivite, dar de multe ori, dar de multe ori, noi alegem soluțiile bune, dar lucrurile se întâmplă total invers.
Pentru că mai există și un adversar care are propria-i strategie…
Exact, mai există și-un arbitru, mai apare și o greșeală, se întâmplă lucruri și lucruri. Bagi o echipă defensivă, să te aperi, și iei gol în minutul 3, s-a schimbat totul.
Revenind la Mirel, mie mi se pare că și-a asumat un risc foarte mare să preia echipa națională în conjunctura actuală, nu crezi?
Dacă nu riști, nu câștigi. Deci ascultă-mă, trebuia cineva să antreneze echipa națională, oricine ar fi antrenat echipa națională ar fi fost în aceeași situație cu Mirel, el și-a asumat o responsabilitate, își asumă, și are toată considerația mea pentru lucrul ăsta. El va găsi soluțiile, fotbalul românesc nu-i oferă prea multe soluții la momentul ăsta. Și asta nu e deloc un lucru bun, însă, părerea mea, e că el va veni cu soluții să facă ceea ce și-a propus. E un pic limitat din punct de vedere al jucătorilor, dar eu îl cunosc la fel de bine ca și tine, știm ce fel de om e…
Nu mă miră că și-a asumat riscul ăsta, vecin cu sinuciderea pentru antrenor la început de drum, tânăr…
E un antrenor tânăr care trebuie să evolueze. Și atunci, asumându-și acest lucru, îl va ajuta și pe el, și va ajuta și echipa națională care are nevoie să crească odată cu el. Eu dacă aș veni la echipa națională ar fi o meserie nouă pentru mine, o posibilitate nouă pentru mine de a face un lucru diferit, să fii selecționer nu e același lucru ca să fii antrenor, și aș fi probabil în aceeași situație ca el.
Apropos de tine selecționer. Nu te întreb dacă ai veni acum, te întreb însă ai discutat vreodată cu un contract pe masă?
S-a discutat doar la nivel general, n-am ajuns la negociere, pentru că au fost momente în care eu aveam contract și clubul respectiv nu a vrut să audă de o despărțire.
Ce se mai întâmplă cu litigiul ăla cu chinezii?
Am făcut recurs, pentru că FIFA spune că nu poate judeca fiindcă echipa nu mai există. Dar e o anomalie, pentru că să spunem că dacă eu, la clubul respectiv, aveam o clauză ca să plec de zece milioane, și încălcam contractul, și trimiteam o hârtie la FIFA că mă las de antrenorat? Și atunci ei nu judecau. După ce nu judecau, la ceva timp mă reapucam de antrenorat. Dar ei judecă. Dau o decizie. Și dacă clubul respectiv vedea că m-am reapucat, ar încerca să recupereze banii. Așa ar trebui și la mine, dar la jucătorii și la antrenori nu e așa. Nu judecă!