EXCLUSIV. Nicolae Stanciu, primul interviu din China! Ce spune despre fotbalul asiatic și situația echipei naționale: “Știu cât de greu e!”
Mijlocașul de 29 de ani oferă exclusiv pentru Playsport prima confesiune după transferul la Wuhan Three Towns, nou-promovată în Super Liga Chineză, și debutul fulminant pe care l-a avut în provocarea asiatică: 3 goluri și 4 pase de gol în 6 meciuri!
Episod inedit cu coechipierii brazilieni, de ce poartă numărul 43 pe tricou, care e rolul său în teren la echipa chineză și ce l-a impresionat cel mai mult dincolo de gazon
Cum a visat că e convocat la echipa națională, ce spune despre situația tricolorilor după meciurile din iunie și un mesaj bărbătesc, fără ocolișuri, pentru suporterii României
Nicu, primele cuvinte pe care le-ai învățat în chineză?
M-am străduit să învăț saluturile și să pot să schimb câteva cuvinte când fac cunoștință cu cineva.
Cum te simți în fotbalul chinez după primele meciuri care, dincolo de goluri, au adus laude în presa sportivă de acolo? Ești considerat “creierul” echipei și te-au numit “Super-King”.
Mă simt destul de bine, mă bucur foarte mult că am reușit să mă integrez foarte-foarte repede în echipă. Chiar dacă suntem pentru prima oară în Super Liga din China, în lot sunt mulți jucători cu experiență, iar asta m-a ajutat și pe mine mult la nivel de integrare. Să știi că nu mă schimbă cu nimic ce a scris presa de aici pentru că eu sunt construit să mă pun în slujba echipei. Mereu o să fac asta.
După experiențele în Liga 1, Belgia, Arabia Saudită și Cehia, cum ți se pare fotbalul din China?
Se investește destul de mult din punct de vedere financiar, în general. Uite, la Wuhan Three Towns, spre exemplu, am fost bucuros să descopăr jucători chinezi extraordinari de buni, nu mai spun de cei tineri, care sunt foarte talentați! Și asta dincolo de numărul de jucători străini permis de regulile campionatului, unde fiecare echipă încearcă prin investiții să aducă o diferență de valoare.
“Am auzit brazilienii cum vorbeau că voi marca”
Care ar fi rețeta adaptării și a succesului?
Mi-am dat seama încă o dată că rețeta succcesului în fotbal e aceeași peste tot, pentru că și fotbalul, în linii mari, e același peste tot. Trebuie să alergi enorm, să îți câștigi duelurile directe și să respecți total planul tactic al antrenorului. Când nu faci oricare din acestea, atunci apar problemele. Oriunde.
Ce obiective are echipa? După transferul tău au mai apărut două nume interesante, brazilieni aduși din prima ligă turcă, Davidson și Wallace. Iar startul de sezon e în forță!
Chiar încercăm să luăm lucrurile pas cu pas, fiecare meci în parte, e și firesc pentru că suntem pentru prima oară în Super Liga Chinei. Pe lângă calitățile lor fotbalistice, să știi că jucătorii străini de care spuneai sunt și persoane deosebite.
Am văzut că, după un gol marcat de tine din lovitură liberă, te felicitau cu multă căldură brazilienii din echipă, chiar te-ai dus la ei după gol!
Da, a fost un episod interesant. Înainte să execut, i-am auzit cum vorbeau între ei și spuneau că sigur o să marchez iar. Așa că, după gol, am simțit că trebuie să merg spre ei, să ne bucurăm împreună. Crezuseră în mine!
Numărul 8 în teren și numărul 43 pe tricou!
Dar relația cu antrenorul spaniol Pedro Morilla cum este? Ce fel de abordare asupra fotbalului are și cum te integrezi în ea?
Simt că mă integrez perfect în viziunea lui și în tactica pe care vrea să o transpună în teren. Aici joc în postura de număr 8, să spunem. Doar că am puțin mai multă libertate pe fază ofensivă. Relația dintre noi e foarte bună, eu mereu m-am concentrat să învăț cât mai mult de la fiecare antrenor cu care lucrez. Și acum am mult de învățat și sunt fericit că am șansa asta.
Cum de-ai ajuns să porți numărul 43?
Ziua mea de naștere e 7 mai, așa că am încercat că compun cifra 7 din 4+3 (râde)
Dacă nu greșesc, ultimul tău meci până la debutul pentru Wuhan Three Towns fusese pe 19 decembrie 2021, un 3-3 cu Banik Ostrava în campionatul ceh. Ai mai avut vreodată, de când joci fotbal, o perioadă atât de mare fără fotbal?
Am mai stat mult departe de fotbal doar când am fost operat de menisc și ligamente încrucișate. Dar niciodată ca acum, o perioadă atât de lungă…
China tuturor opțiunilor
Cum e senzația să joci într-o țară în care nu vezi, încă, din cauza barierei lingvistice, reacțiile din presa sportivă?
Translatorul nostru vine de multe ori și ne spune un rezumat al lucrurilor care apar în media. Dar ne concentrăm pe aprecierile legate de echipă, în general, nu despre un jucător sau altul. Ți-am spus, viziunea mea despre fotbal și rolul meu rămân aceleași, indiferent de critici sau laude din presă.
Mai mulți români care au jucat în Orientul Îndepărtat mărturiseau că secretul reușitei e să ai familia cu tine. Chiar îți sugerau să faci asta. Cum te-ai organizat?
Având în vedere formatul acestei ediții de campionat, cu meciurile jucate în sistem centralizat, în trei baze doar, nu a fost momentul potrivit să mă gândesc până acum să îmi cumpăr o locuință, pentru că stăm, ne pregătim și jucăm în aceste baze. Suntem, așadar, plecați mai tot timpul din Wuhan.
Ce lucru te-a impresionat cel mai mult legat de viața în China, dincolo de gazon?
Îți spun sincer, chiar sunt impresionat de tot. Ar fi prea puțin să rezum doar la ceva, e copleșitor și interesant, per total, dar fiecare detaliu e diferit. Cred că cel mai mult am fost totuși impresionat de faptul că poți găsit absolut orice dorești sau îți imaginezi.
“Am visat noaptea de multe ori că sunt lot”
Nicolae Stanciu, cel mai constant nume pe lista convocărilor la națională în ultimii ani și cel mai jucat fotbalist, indiferent de selecționer. Cum a fost să trăiești atâtea luni fără națională?
A fost nu greu, sincer, ci foarte greu. Nici nu știam cum să mă aștept că va fi. Am reușit să urmăresc live două dintre meciurile României. Mi-aș fi dorit din toată inima să pot să ajut, dar la această acțiune din iunie era chiar imposibil să vin. Nu jucasem din decembrie, apoi convocarea ar fi însemnat iarăși carantină la întoarcere…
Ți s-a întâmplat din iarnă până acum să visezi că ești la lot?
Da, chiar de multe ori, în lunile astea! Am visat și că sunt în camera de cantonament, am visat și că sunt pe teren, în timpul meciului României… Am visat oameni din staff-ul de la Mogoșoaia… Am visat și dueluri la antrenamente, cu colegii.
Chiar nu o spun ca să te flatez, cred că ține de ordinul evidenței, au vorbit despre asta Edi Iordănescu, presa, suporterii: absența ta are un efect considerabil la națională. Ce a fost cel mai greu pentru tine din postura de suporter?
Le mulțumesc celor care apreciază ceea ce fac la echipa națională. Chiar nu pot să spun un lucru anume, să aleg ce este cel mai greu într-un astfel de perioadă… Toată e dificilă! Fiecare secundă pe care o văd pe video e grea și e aproape imposibil de descris în cuvinte. Pentru că vreau să fiu acolo, să ajut, dar nu pot face nimic…
“Nu fac promisiuni. E normal ca românii să fie dezamăgiți”
Care e planul? Te vedem în toamnă la lot, dacă totul merge bine?
Cred că e încă devreme pentru asta. Dacă sunt sănătos și voi continua evoluțiile bune aici, vom discuta și vom vedea ce e de făcut.
Cum ai primit gândurile unor colegi legate de retragere? Toșca a și anunțat, s-a vorbit de Chiricheș și Maxim…
Când sunt astfel de momente grele, cine suflet cu adevărat se gândește că poate ar fi mai bine fără el. E cumva normal să te gândești, când îți pasă. Am discutat cu mulți dintre colegi. Max e unul din cei mai buni mijlocași din Turcia, Vlad e fundaș de Serie A, cu o experiență incredibilă. Firește că fiecare decide pentru viața lui și eu voi respecta mereu deciziile fiecăruia. Dar părerea mea e că avem nevoie de toate resursele ca să reușim.
Cum ai descrie naționala de azi descoperită doar urmărind meciurile comparativ cu cea pe care o știai?
E greu să faci comparații între ce ai trăit pe viu și ce vezi acum doar pe video. Nu am apucat să lucrez direct cu domnul Iordănescu la națională, o comparație nu ar fi indicată pentru că nu ai toate elementele, corecte, la dispoziție. Ce devine clar e însă că depinde doar de noi. Să readucem speranța și încrederea suporterului român. Doar noi putem să-l aducem iarăși aproape de națională. Când te gândești că ultimul turneu final a fost în 2016, iar înaintea lui iar au fost turnee ratate, e normal ca românii să fie dezamăgiți. Având în vedere toate lucrurile astea, preliminariile pentru EURO 2024 cred că sunt cruciale. Pentru noi și pentru tot ce înseamnă echipa națională. E un punct crucial și o oportunitate, în același timp. Șansa să aducem iar bucurie românilor.
Ce mesaj ai pentru români, acum că am împlinit 100 de ani de națională? Și ce poți să promiți?
Nu o să fac nicio promisiune. Știu un singur lucru: că e foarte greu acum să fii suporter al României și înțeleg perfect asta. Am o singură dorință: să reușim împreună să o scoatem la capăt. Și o să facem asta cu românii alături de noi. Le doresc tuturor suporterilor sănătate, e cel mai important lucru în viața asta, și le mulțumesc pentru că pot să susțină naționala și în această perioadă grea prin care trecem.