Cerințele antrenorilor de la Slavia Praga m-au făcut să mă adaptez. Cerințele lor, plus tipul de pregătire fizică pe care o fac aici, în Cehia. A fost o trecere destul de rapidă, drept dovadă în 2 ani și câteva luni am jucat deja 100 de meciuri pentru Slavia.
Jucătorii cehi sunt foarte puternici, bine pregătiți fizic, pot alerga și după ce se termină meciul! La minusuri chiar nu cred ca aș putea indica în mod clar un lucru.. Au progresat enorm de mult, au făcut un European fantastic la nivel de echipă națională iar mulți dintre ei joacă deja la echipe din primele ligi ale Europei.
E greu de explicat și cred că sunt mulți factori. Știu că la acel EURO U19 eu am fost cu un an mai mic decât generația respectivă. La categoria mea de vârstă nu fusesem convocat deloc, iar domnul Lucian Burchel m-a chemat direct la generația 1992. Erau jucători talentați, mulți au jucat sau joacă încă la Liga 1, Florin Ilie de la UTA care a fost și căpitanul echipei, Năstăsie, Cârstocea, Gavra, Roman…
Din cei tineri, sub 25 de ani să spunem, Ianis, Nedelcearu, Rațiu, Rus, Mihăilă, Moruțan, Cicâldău. Toți sunt deja foarte maturi la vârsta lor. Sunt băieți serioși. Se antrenează exemplar. Și au ajuns de tineri la echipe bune din străinătate.
Da, chiar îmi place foarte tare! Sincer, mă bucur mult pentru cei tineri când ajung la națională, mai ales când e vorba de cei care o fac la o vârstă foarte fragedă. Poate pentru că mi-aș fi dorit și eu să debutez pentru România la 19-20 de ani, să zicem, dar nu a fost să fie. Încerc mereu să-i ajut să se integreze cât mai bine. Uite, pe lângă Drăguș și Rațiu, de care spui, știu că așa l-am primit și pe Răzvan Marin și de atunci avem o relație bună de prietenie. Chiar i-am dat assist la primul lui gol la națională 😊 Îmi asum rolul pentru că, după Chiricheș, sunt cel mai vechi la lot sau am cele mai multe selecții, așa că dincolo de plăcerea reală pe care o simt, e și o responsabilitate de a-i face pe tinerii talentați să se simtă confortabil.
Chiar nu am vorbit despre acest subiect. O să-ți explic de ce. Pentru că încerc să îl înțeleg și pe Răzvan, dar și pe mister. Eu am fost în postura lui Răzvan de mai multe ori, când eram la Anderlecht. Și știu ce simte. Dar, în același timp, când ai 25-26 de jucători la dispoziție, chiar e greu ca antrenor să alegi un prim 11 cu care să și câștigi, dar și toată lumea din lot să fie mulțumită. Și asta de fiecare dată! Știi și tu prea bine că nu a fost vorba de un conflict, pur și simplu o declarație și atât. Amândoi sunt bărbați cu personalitate, mă bucur că au rezolvat lucrurile așa cum mă așteptam și cum cred că trebuia.
Probabil după ultimul meci de la EURO 2016, când n-am reușit să batem Albania. Eram deja foarte supărat din cauza rezultatului, iar după ce am văzut și comentariile de după meci m-am simțit destul de rău. Dar lucrurile astea m-au întărit, am învățat din ele și acum consider că sunt suficient de matur încă să pot trece peste orice situație.
E vorba despre un moment din timpul mandatului domnului Cosmin Contra. Eu jucam atunci în fotbalul arab și multe voci îl criticau pe el pentru că nu aș merita să fiu convocat din acel campionat. Pe de altă parte, mă criticau pe mine pentru ce arătam. Îmi părea extrem de rău că primește domnul Contra acest val negativ. Îmi părea rău că se mută tot valul asupra echipei naționale, că era toată discuția pornită de la mine. Erau atacuri din toate părțile. Dacă aș mai fi rămas în fotbalul de acolo, la nivel de club, poate ar fi fost posibil să renunț…
Nu. Am avut emoții când am ajuns prima oară la lotul național. Și acele emoții le simt, poate în altă formă, dar le simt de fiecare dată când ajung la Mogoșoaia. La fiecare întâlnire cu fiecare din oamenii din jurul naționalei.
Pentru mine a fost un șoc, am citit în presă. Vreau să spun foarte clar două lucruri: sper ca dânsul să nu renunțe, am format un grup chiar unit care seamănă cu o familie, suntem pe o pantă ascendentă din toate punctele de vedere, din discuțiile cu dumnealui sper să se răzgândească pentru că toți ne dorim asta. Și al doilea lucru: nu o să renunț. Nu o să renunț la națională, nici nu o să renunț să cred că Mirel Rădoi va rămâne cu noi.
Îți mărturisesc foarte sincer: nu vreau să mă gândesc la baraj! Îmi impun acest lucru și chiar nu mă gândesc deloc! Urmează două meciuri, le câștigăm pe acestea și vedem. Chiar am încredere în grupul de jucători, în staff, în toți cei care lucrează lângă noi, că putem face asta.
Chiar foarte diferită… Nu-mi imagineam vreodată că o să ajung să joc împotriva celor mai buni fotbaliști din lume sau să câștig atâtea trofee până la vârsta asta. Eram un copil, cine credea că voi avea șansa să joc de trei ori în grupele Ligii, de două ori în sferturi de Europa League, să particip la un European cu România… Au fost mai multe decât puteam visa.
Meciul de la inaugurarea EURO 2016, împotriva Franței. Nu cred că trebuie să mai explic de ce… Meciul cu Spania de la Cluj, 0-0, pentru că am jucat aproape de casă și i-am avut pe toți cei dragi alături. Victoria din Islanda, 2-0, pentu că ne-a readus în cursa pentru baraj și ne-a întărit foarte mult.
Nu! Am primit mai multe sfaturi de-a lungul carierei. Am simțit mereu că cel mai bun a fost sfatul să joc mereu precum o făceam în copilărie, bucurându-mă de fotbal, fără stres. Să fiu fericit pe teren! Ori în copilărie și chiar și după, când ești fericit pe teren, dai totul! Dincolo de sfatul ăsta, mai e un lucru la care țin mult și pe care mi l-am propus. Dar pe care mi l-am și promis, ca să zic așa.
Să nu ies niciodată de pe teren cu regrete! Ca să fiu fericit pe teren și să ies fără regrete, ca să le unesc pe amândouă, atunci trebuie să fac tot ce depinde de mine, să alerg non-stop 90 de minute sau mai mult, să îmi ajut colegii în permanență, să-i pun în situații bune, să-mi câștig duelurile. Să las ultima picătură de energie acolo! Ca să pot să știu că în ziua aia am dat tot, TOT!, pentru echipa mea.
Îmi place foarte mult fotbalul și de aceea urmăresc atunci când am ocazia multe meciuri. Dar la fel de mult îmi place și să nu ies în evidență pe la tv sau să intru prin telefon la emisiuni. O fac foarte, foarte rar, e adevărat. Să știi că asta nu vine în urma criticilor primite, nu laudele sau criticile îmi organizează aparițiile publice. Pur și simplu prefer conferințele de presă, spre exemplu, sau interviurile de după meci, când sunt solicitat. Nu am o problemă cu aparițiile publice în general, dar nu îmi plac excesele în direcția asta.
Trebuie să te anunț că am renunțat să mai joc 😊 Pur și simplu îmi petrec timpul, atât cât este, fără să mai joc FIFA. Chiar am dăruit jocul! Stau cât mai mult posibil, din timpul liber, cu fetița mea. Când jucam, preferam să construiesc, jocul de pase, cam ca în viața reală.
Ne jucăm foarte mult, obiectivul e să o fac să râdă cât mai mult posibil! Iubesc această viață de tată. Iar cel mai mult îmi place când dormim împreună și mă trezește foarte de dimineață. Atunci îi pregătesc micul dejun și ieșim la o plimbare împreună. Mă scoate ea la cafea 😊
Sunt foarte, foarte multe momente emoționante pe care le-am avut cu fanii. Cred că cel mai frumos e când primești aprecieri de la fanii unei rivale. Ca experiență, nu o să uit niciodată cum am sărbătorit și am cântat cu suporterii după primul titlu câștigat în Cehia cu Slavia.
Am spus că nu m-aș vedea antrenor sau să activez în fotbal pentru că fotbalul m-a făcut să plec de acasă foarte devreme. Am petrecut foarte mult timp fără cei dragi, mereu. Niciodată nu e bine să spui niciodată, e timp să explorez opțiunile după ce se va încheia povestea ca jucător. Dar știu sigur că obiectivul principal va fi să fiu lângă soție, copii, familie. Acasă. Nu vreau să mai fiu plecat. Încă de acum, împreună cu soția, investim în diverse zone și vom continua să facem asta. După ce pun ghetele în cui, ne-am dori să deschidem o mică afacere de care să ne ocupăm împreună. Pe lângă asta, am prieteni care sunt antrenori în Alba la nivel de copii. Mi-aș dori să îi ajută să facă individualizare după antrenamentele de grup, cred că e un element esențial care trebuie abordat serios.
Mereu a dat 110% pentru colegi și echipa lui!