Nicolae Badea (72 ani), unul dintre cei mai importanți conducători dinamoviști ai ultimelor decenii, a oferit un interviu în exclusivitate pentru PlaySport. Fostul președinte al Consiliului de Administrație a evitat, în ultimul timp, ieșirile mediatice, mai ales după ce, în 2014, i-a cedat pachetul de acțiuni deținut la SC Dinamo 1948 SA lui Ionuț Negoiță. Chiar și așa, s-a spus că Nicolae Badea a continuat să își folosească influența la clubul din „Ștefan cel Mare” prin Asociația Clubul Sportiv Fotbal Club Dinamo, așa numita, tradițional, „societatea lui Badea”, care deține un pachet de 7% în club și, poate cel mai important, patrimoniul lui Dinamo. Boss-ul de la Computerland spune sub ce formă s-a întors alături de echipa sa de suflet și face dezvăluiri despre stadionul, palmaresul, baza de la Săftica, banii pierduți după ce Negoiță a băgat clubul în insolvență, procesul pe care încă îl mai are cu șeful de la RIN. Badea declară că nu putea sta departe de DDB, iar emulația suporterilor este, în acest moment, ancora care poate salva clubul.
Care este rolul dumneavoastră în Asociația Clubul Sportiv Fotbal Club Dinamo, care, o știe toată lumea, deține un procent de participare de 7% în cadrul SC Dinamo 1948 SA. Și vă întreb pentru că, în decursul acestor ani, s-a vorbit despre această societate ca fiind, citez: „societatea lui Badea”. Trebuie să mai spunem, pentru a deține tabloul complet, ACS FC Dinamo se află în insolvență
ACS FC Dinamo este o societate în supraveghere, în stare de incapacitate de plată sau în insolvență, care încearcă să se manifeste… până acum se manifesta pe două trasee: Asocierea cu Clubul Sportiv Dinamo, pe baza sportivă și în centrul de copii și juniori. Latura sportivă continuă, latura asocierii este, în prezent, într-o dispută juridică generată de acea Hotărâre de Guvern…
HG 616 din 2017…
Promovată de doamna Carmen Dan (n.red. Ministrul Afacerilor Interne în guvernarea PSD), în care a trecut, prin omisiune să spun așa, baza sportivă din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a statului, aparent sub pretextul unificării unor numere cadastrale și nevorbind de cele două hotărâri de guvern care, nu numai că au stabilit regimul asocierii și care au produs și efecte juridice.
De aici a pornit și discuția prin care s-a spus că ACS FC Dinamo s-ar opune construirii unui nou stadion
Nimic mai fals. Pentru că realitatea înscrisurilor, nu realitatea vorbelor, arată că FC Dinamo a făcut toate demersurile, inclusiv angajamentele necesare, atât pentru varianta construirii unui stadion pe actualul amplasament, cât și varianta velodrom. Ultima solicitare din partea Clubului Sportiv Dinamo a fost să ne exprimăm acordul și, în același timp, angajamentul, că pe perioada construirii stadionului nu se va face niciun demers juridic, nu se va continua niciun demers suplimentar și nu vor fi continuate demersurile care sunt pe rol.
Când a fost făcută această solicitare din partea Clubului Sportiv Dinamo?
În septembrie 2020.
În momentul în care Clubul Sportiv Dinamo deja începuse discuțiile cu CNI pentru nota de fundamentare?
Nu. Înainte de a se transmite, pentru că discuțiile în legătură cu nota de fundamentare cu CNI (n.red. Compania Națională de Investiții) au fost în urmă cu doi ani și jumătate, trei ani. Am fost prezent la acele discuții și am prezentat acele declarații care ar face, una dintre cele două locații, libere de sarcini, înțelegând inclusiv dispute juridice pe parcursul investiției. Lucrul ăsta este produs, așa cum am spus și în întâlnirile respective, chiar și prin înscrisuri transmise Ministerului Afacerilor Interne și CNI.
În acest moment vă este cunoscută locația noului stadion?
Înțeleg că, la zi, există varianta velodrom. Sigur că s-a pus problema unui stadion exclusiv pentru fotbal, fără pistă de atletism și proiectul asta vizează.
În acest context, în care ACS FC Dinamo și-a exprimat angajamentul de care ne-ați vorbit la solicitarea Clubului Sportiv Dinamo, de ce noul stadion nu se construiește pe locația tradițională, legendară să-i spun?
Probabil că pe actualul amplasament, investițiile în curs, nefinalizate de către Ministerul Administrației și Internelor, prin Clubul Sportiv Dinamo, care este instituția delegată, constituie o sarcină mult mai dificilă decât acordul dat de ACS FC Dinamo. Din punctul ăsta de vedere vreau să afirm, să reafirm, că ACS FC Dinamo sau eu personal, nici nu aveam capacitatea să fim pentru sau împotrivă, nu e vorba aici de o implicare personală și e vorba de poziția Asociației Sportive Fotbal Club Dinamo. Deciziile sunt luate de către Administratorul Special, de către Adminsitratorul Judiciar și sigur, anumite tipuri de decizii, este necesar să fie validate și de către Judecătorul Sindic.
O altă realitate legată de Asociația Fotbal Club Dinamo este cea a drepturilor de patrimoniu. Palmares, culori, stemă. Din câte știu, acest drept de patrimoniu este cedat către SC Dinamo 1948 SA.
Vreau să spun din start, în momentul în care s-a constituit SC Dinamo 1948 SA, în 2005, plecând de la o realitate… să nu o numim, nu aș vrea să fie considerat limbaj de lemn, dar este o realitate istorică. Fotbalul la Dinamo s-a născut în 1948, a avut continuitate și performanță în diverse formule organizatorice. În 2005, spre deosebire de alte situații, nu vreau să le precizez aici pentru că nu este cazul, la Dinamo am considerat că este firească menținerea elementelor patrimoniale într-o relație de continuitate cu fosta secție de fotbal Dinamo, cu Asociația Fotbal Club Dinamo și, ca urmare, SC Dinamo 1948 SA a obținut, conform și statutului, un drept de utilizare. Pentru nume, culori, palmares, la OSIM, aceste drepturi patrimoniale sunt înregistrate și deținute de către Asociația Fotbal Club Dinamo, inclusiv domeniul fcdinamo.ro și toate celelalte.
Mai precis tot pachetul de identitate al echipei care astăzi evoluează în Liga 1
Exact. Însă va trebui și acest aspect clarificat, dreptul de utilizare gratuită probabil că nu va mai putea fi acordat sine die. Au fost discuții în timp în care SC Dinamo 1948 SA, atât pentru dreptul de utilizare, trebuia să plătească o redevență, nu am invocat, până acum, acest lucru, mai mult ar trebui să plătească o redevență din merchandising-ul pe care-l produce.
S-a întâmplat acest lucru până acum?
Nu.
Dar spuneți că e posibil să se întâmple?
Da, s-ar putea! Pentru că, până la urmă, reprezintă un mod de venituri. O să vedem, lucrul acesta urmează să fie decis, așa cum spuneam, de cei care adminstrează legal, în prezent, Asociația Clubul Sportiv Dinamo.
Am vorbit de stadion, patrimoniu, o să vă întreb și de Baza Săftica. Și acolo este o întreagă istorie și dumneavoatră o cunoașteți. La zi, Dinamo riscă să o piardă…
Baza Săftica a fost cumpărată, în 2011, în integralitatea sa. Astăzi, SC Dinamo 1948 SA mai deține cam 40-45%. A fost făcută o dare în plată, sau ceva de genul acesta, în care o parte din bază, 55 %, nu se mai află în patrimoniu.
Cât a fost achitat, în 2011, pentru Baza Săftica. Din câte știu, terenul a fost retrocedat de moștenitorii de drept?
2,1 milioane de euro.
Cine a achitat această sumă?
Pentru plata avansului au fost bani împrumutați de mine, Cristi Borcea și Dragoș Săvulescu, iar pentru diferență am luat un credit de la BRD. 30% a fost plată directă la proprietarul care a obținut revendicarea și diferența am achitat-o prin acest credit.
*Într-o intervenție pe care a avut-o în aprilie 2019, la Digisport, Ionuț Negoiță, fostul acționar majoritar al SC Dinamo 1948 SA, a vorbit despre înstrăinarea unei părți din suprafața bazei de la Săftica: „Baza de la Săfica e pe această societate, cu bază de cazare, restaurant, sala de sport, terenuri, şi ce mai e e acolo. Suntem printre puţinele cluburi care au o bază proprie de antrenament. Partea din faţă nu a fost niciodată dedicată sportului, s-a vândut ca să se poată finanţa pentru planul de insolvenţă. Era nevoie de surse interne oarecum, împrumuturi ca să se poată plăti datoriile. Dar nu afectează, nu are legătură cu baza de antrenament. E vorba de nişte pomi care aveau 120 de ani şi nu aveau nicio legătură cu sportul”,
Dumneavoastră, Dragoș Săvulescu și Cristi Borcea erați, în 2011, cei trei acționari rămași în structura SC Dinamo 1948 SA. Domnul Negoiță a venit în 2012, apoi, ca unic acționar, din 2014, după retragerea dumneavoastră
Sigur, au mai fost modificări făcute în perioada de după 2013, în statutul societății Dinamo 1948 SA. De exemplu, dreptul de preemțiune a fost eliminat, exista o altă clauză care prevedea acceptul consensual al acționarilor pentru ca un terț să devină acționar. Și această clauză a fost scoasă. Erau articole care se refereau la afiliați ascendenți și descendenți, astfel încât puteai să controlezi, în structura acționarială, cine intră și cine iese. Nu neapărat acționarul direct, persoana juridică sau persoana fizică, ci și situația în care acesta era un interpus al altor persoane. Este cazul Lotus. Conform statului care a fost aprobat în 2005 și păstrat până în 2014, asemenea operațiuni trebuiau să fie aperațiuni transparente, în cunoștință de cauză pentru toți acționari și cu acordul consensual al lor.
Dacă îmi spuneți că în 2014 a fost modificat statutul, înseamnă că domnul Ionuț Negoiță a făcut acest lucru, dânsul a preluat SC Dinamo 1948 SA din postura de acționar majoritar
Atunci a fost modificat în așa fel încât anumite prevederi care protejau SC Dinamo 1948 SA și nu-i generau vulnerabilitățile care astăzi le constatăm și, din păcate, se manifestă. Conform statutului, dacă aceste modificări nu erau făcute, nu ar fi fost posibilă, să zicem, apariția Lotus, apariția indirectă a lui Cortacero.
Cu ghilimele de rigoare și dumneavoastră sunteți vinovat de apariția firmei Lotus Perfect Products SRL, în prezent, acționarul majoritar al SC Dinamo 1948 SA, cu o participare de 72%, unde adminsitrator este, în prezent, Pablo Cortacero. Spun asta deoarece, prin firma Lotus a fost achitată datoria pe care Ionuț Negoiță o avea către dumneavoastră în schimbul acțiunilor cedate la SC Dinamo 1948 SA.
Nu cred că mă puteți acuza pe mine de avortoni (râde cu poftă). Trecuseră cam cinci ani de la momentul în care Ionuț Negioță trebuia să-mi achite acțiunile. Exista o anumită surpriză în legătură cu plătitorul și, cu atât mai mult, la vremea aceea, exista o procedură de executare a acțiunilor deținute de către domnul Negoiță. Cred că Lotus Perfect Products a fost înregistrată undeva pe 4 Mai, cu un capital social de 200 lei, iar pe 5 mai a plătit, în numele și pentru domnul Negoiță, două milioane de euro. Era o datorie stabilită în documentele semnate de mine cu domnul Negoiță în 2013 și confirmată, inclusiv, de către mai multe instanțe juridice.
Din câte știu, chiar și în prezent, există un proces cu domnul Negoiță pentru penalități legate de întârzierea plății
Există o pretenție care este în instanță pentru dobânda legală calculată ca urmare a întârzierii în îndeplinirea obligației de plată. Nu este vorba de penalitate, pentru că traseul penalității este o chestiune mai anevoiasă, mai dificilă, astfel că nu am invocat penalitatea, am invocat dobânda legală stabilită de către instituția Băncii Naționale.
Îmi cer scuze, e un defect profesional, ce valoare are această dobândă pe care o solicitați?
Nu știu exact, cred că undeva la 500.000 de euro.
Am citit că, în ultimul timp, v-ați reactivat această latură sentimentală a suporterului dinamovist. Pot să vă întreb cum se manifestă?
Sentimentul de adeziune la o echipă sau alta îl are fiecare dintre noi și el este, mai mult sau mai puțin, manifestat. În primul rând este vorba de acest fenomen social declanșat de suporterii lui Dinamo, prin această mișcare socios inițiată, cred că în urmă cu un an, care crește organic, nu este o manifestare spontană, așa cum au fost multe în decursul unui meci sau după un meci, de bucurie sau de tristețe. Este o implicare fașă de care nu cred că cei care sunt alături de Dinamo pot rămâne pasivi. Nu vreau să spun că am întrerupt legătura cu Dinamo după ce am ieșit din SC Dinamo 1948 SA, dovadă că am avut niște promisiuni făcute domnului Negoiță, pe care le-am ținut, aceea ca Orange să meargă mai departe ca sponsor, plus alți parteneri de imagine, cum au fost Baumit, Grupul Auto Țiriac, Gealan. Și am făcut tot ce a depins de mine, sigur, important era și ce le oferea Dinamo, dar această relație, cel puțin cu Orange, a fost până la finalul campionatului. Sigur, la alte valori, pentru că atât a putut să ofere Dinamo. Dacă ar fi oferit mai mult…
Valoarea contractului era egală cu valoarea performanței sportive?
Întodeauna valoarea contractului cu Orange a fost o sumă clară și apoi bonusuri pentru anumite situații: locul ocupat în clasament, începând cu locul 5, cât de lung era parcursul pe traseul Cupei României, la fel pentru participarea în competițiile internaționale.
Practic cât de vizibilă era marca
Unui partener de imagine trebuie să-i oferi această imagine, pentru că dacă o ții sub preș, nu poți să obții decât un șters pe picioare. Și pentru a mă întoarce la participarea mea, mai mult sau mai puțin sentimentală la Dinamo și după plecare, trebuie să pomenim și de o anumită sumă, o garanție, pe care banca a executat-o. Este vorba, știu că o să mă întrebi, de aproximativ 1,2 milioane de euro. Mai precis unele garanții pe care eu le oferisem în momentul obținerii unor credite, cu gajuri sau alte garanții care urmau să fie produse pe o durată a doi ani de zile. După doi ani nu s-au produs aceste garanții, nu s-a prelungit nici creditul, s-a declarat insolvența. Atunci, creditorul a executat garantul.
Adică pe dumneavoastră. A fost ultima cheltuială cu Dinamo?
Ultima cheltuială majoră (râde). De curiozitate și bilanțul contabil actual arată că mai am încă 5,7 milioane de lei la Dinamo, sub formă de primă de capital. Eu am 5,7 milioane, domnul Borcea la fel, cred că domnul Săvulescu are o sumă mai mică și Florian Walter (n.red fostul actionar dinamovist s-a stins din viață în 2019).
Ce înseamnă această sumă, pentru cei care citesc acest interviu, mai puțin familiarizați cu limbajul economic.
Finanțarea la SC Dinamo 1948 SA s-a făcut în mai multe feluri. În afară de capitalul social inițial din 2005, ulterior, finanțarea s-a făcut din mai multe surse: creșteri de capital social, împrumuturi bancare, surse atrase, sau împrumuturi ale acționarilor. Pe măsură ce fiecare acționar a decis să iasă, au făcut-o mulți, fiecare a avut pretenția să-și obțină contravaloarea participației la capital, la valoare nominală, nimeni nu a avut pretențiii de natură speculativă. Una dintre majorările de capital social, care a fost făcută în 2010 sau în 2011, pentru a nu afecta participațiile, a fost o condiție ca majorarea de capital să fie realizată astfel încât să nu modifice participația acționarilor. Dinamo, însă, avea nevoie de bani mai mulți decât această tranșă de majorare directă de capital, atunci cei care au dorit au putut să vină la această finanțare și cu primă de capital. Aceasta reprezintă o acțiune benevolă pentru acționarii care au posibilitatea să investească suplimentar, fără să-i afecteze pe ceilalți. În concluzie, au trecut 10 ani și eu sunt la Dinamo, în continuare, sub formă de primă de capital, cu o sumă de 5,7 milioane de lei.
O să revin la Orange, care a fost cel mai longeviv partener de imagine al unui club din România. Totuși, întreruperea colaborării a părut bruscă
A fost rezultatul unui mod de a colabora. Lucrul ăsta s-a întâmplat și se întâmplă în raport cu toți partenerii de imagine sau cumpărătorii de publicitate, atunci când elementele luate în calcul pentru care ei plătesc nu se mai produc, sau se produc minimalist, evident sumele se reduc. La Dinamo, suma s-a redus gradual de la câteva sute de mii, spre un milion de euro, la 430.000, în 2014. După care, în 2015, s-a înjumătățit, pentru că, până la urmă, pentru banii pe care-i oferă, trebuie să obțină niște lucruri. Acea audiență dată de rezultatele echipei și de gradul de interes al telespectatorului, de audiența directă de pe stadion, de publicitatea directă și indirectă pe care o obține. Și foarte multe alte lucruri. În momentul în care nu le mai obține, este normal ca reacția să ducă la încetarea contractului, diminuarea fiind un semn, iar această nemulțumire trebuie să te preocupe. Așa a fost și cu Delea Veche, pentru DV 24. În acest caz cred că șortul lui Dinamo a fost cel mai bine vândut șort din campionatul românesc.
O să vă întreb direct, aveți experiența și cunoașteți tabloul, ce puteți să le transmiteți fanilor dinamoviști în acest moment? Se salvează clubul din situația critică în care a ajuns?
Nu pot să spun și nici nu vrea să ofer un diagnostic în această chestiune. Structural sunt o fire optimistă, sigur, moderată, cu o anumită doză de prudență, pentru că este necesară și cu un grad de luciditate foarte ridicat. Repet, mișcarea socios a DDB-ului este singura ancoră reală în prezent.
Sunteți membru DDB?
Da.
Când v-ați înscris?
M-am înscris târziu, dar cred că am recuperat întârzierea. Am fost în cunoștință de cauză în legătură cu mișcarea suporterilor și este o chestiune formidabilă, nu o văd posibilă de replicat în România, de suporterii altei echipe. Din fericire există o ancoră, aceasta a suporterilor, după cum cred eu că în atenția opiniei publice sportive, după 2013, exceptând acel an în care am avut o calificare în preliminariile Europa League, suporterii au ținut Dinamo pe posterul fotbalului europen. Anectodic, nu putem să nu ne amintim cum s-a născut motto-ul Doar Dinamo București!
Când ați văzut, domnule președinte, ultimul meci al lui Dinamo?
Depinde care a fost ultimul!
Vă întreb altfel, când ați fost ultima oară pe stadion?
Nu am mai fost de la sfârșitul lui 2012. Pe stadion la meciurile lui Dinamo. Am fost la câteva meciuri ale echipei naționale și merg la partide, când am ocazia, în Spania, Italia, în străinătate.
Și nu vă e dor să vedeți un meci în „Ștefan cel Mare”? Erați nelipsit din lojă.
Uneori, rănile deschise trebuie cicatrizate. Aceasta este o formă de cicatrizare. Tot acest efort logistic, financiar, organizatoric, sentimental al suporterilor, te contaminează, lucrul acesta nu te poate lăsa în afara acestei mișcări.
Totuși sunt, în mare, suporterii care au scandat și au scris pe garduri: „Pleacă Badea”, sau: „Plecați cu toții, lăsați-ne, Dinamo nu e o afacere!”
Nu știu dacă sunt tot ei, e greu să spui dacă sunt alții. În general, manifestările în masă mare sunt greu de cenzurat. De regulă, contaminarea este foarte rapidă. Din alt punct de vedere, trebuie să fii pregătit să accepți, pe mine nu m-a deranjat că au scris suporterii, pe mine m-a deranjat că au scris niște oameni care au fost plătiți să scrie. Cred că asta a fost lucrul mai neplăcut. Reacția suporterilor am înțeles-o, de multe ori, în mod deosebit după înfrângere. Și nu a fost prima dată când mi-au strigat, chiar și la geamul mașinii, plecați, plecați cu toții. Trebuie să înțelegem că într-un fenomen social, aceste reacții se produc.
Știți de ce vă întreb, pentru că știu că aceste manifestări au fost unul dintre motivele pentru care ați luat decizia de a vă îndepărta de Dinamo. Practic, din cauza suporterilor ați plecat, datorită lor, acum, prin această emulație, reveniți într-o anumită formă, mai aproape de Dinamo.
Așa este. Am să povestesc o chestiune care intră în categoria paradoxurilor. Eu aveam întâlnire cu suporterii, un grup de peste 20 de fani, la care au participat Claudiu Niculescu, Dănciulescu, la tribuna oficală la Dinamo. În același timp, pe gardul de la Computerland era un banner în care eram înjurat. Era tot o formă de dialog, una directă, vorbită, cealaltă scrisă. E adevărat că momentul 2013 nu a fost deloc plăcut, dar repet, regretabil a fost o manifestare stipendiată decât una intantanee, benevolă. Lucrurile vin și trec. Dinamo rămâne, asta cred că e cel mai important.